Foaia noastră, 1970 (Anul 14, nr. 1-24)

1970-06-01 / nr. 11

2 15 ani de la semnarea S-au împlinit 15 ani de la semnarea Tratatului de la Varşovia de prietenie, colabo­rare şi asistenţă mutuală, în­cheiată la 14 mai 1955. Trata­tul de la Varşovia a apărut ca o replică legitimă în faţa ame­ninţării prezentate de scopu­rile şi activitatea blocului a­­gresiv N.A.T.O. înfiinţat în aprilie 1949. Tratatul de la Varşovia s-a născut ca o organizaţie defen­sivă a unor state socialiste europene suverane şi egale în drepturi, a materializat voinţa acestor state de a crea un in­strument de apărare a securi­tăţii lor şi a păcii împotriva unui eventual atac imperialist în Europa asupra vreuneia din ţările socialiste membre ale tratatului. Fondat de princi­piile respectării reciproce a independenţei şi suveranităţii naţionale, a egalităţii în drep­turi şi a neamestecului în tre­burile interne, tratatul a fost conceput ca o organizaţie de­schisă şi altor state indiferent de orînduirea lor socială, care vor declara că sînt gata să contribuie la unirea eforturi­lor în scopul asigurării păcii şi securităţii popoarelor. Încheiînd acest tratat, ţările socialiste participante şi-au afirmat hotărîrea de a se că­lăuzi după obiectivele şi prin­cipiile Cartei O.N.U., obligîn­­du-se să se abţină în relaţiile lor internaţionale de la ame­ninţarea cu forţa sau de la fo­losirea ei. Precizarea privind durata limitată a tratatului ca şi evidenţierea în textul aces­teia a hotărîrii ţărilor membre de a promova o politică de în­ţelegere şi colaborare cu toate statele, de rezolvare pe calea tratativelor a problemelor liti­gioase, în conformitate cu as­piraţiile de pace şi progres ale tuturor popoarelor, exprimă de asemenea obiectivele paş­nice ale acestei organizaţii. Membră fondatoare a Tra­tatului de la Varşovia, R.P.U., îşi îndeplineşte consecvent în­datoririle ce-i revin în cadrul organizaţiei, îşi aduce contri­buţia la întărirea capacităţii de apărare a acesteia. Angajată intr-un vast pro­gram de construcţie paşnică, ţara noastră promovează o po­litică externă care uneşte într­­un mod armonios îndatori­rile faţă de propriul popor cu responsabilităţile faţă de cauza generală a socialismu­lui, a păcii şi a progresului. Militînd pentru dezvoltarea prieteniei şi alianţei frăţeşti cu statele membre ale Trata­tului de Varşovia cu toate ce­­ EA LARGĂ Tratatului de la Varşovia­­­ lelalte ţări socialiste pentru întărirea capacităţii de apăra­re a cuceririlor sale revoluţio­nare, ţara noastră, împreună cu celelalte ţări socialiste îşi aduce contribuţia activă la afirmarea idealurilor păcii şi progresului în Europa şi în lume, la promovarea căilor şi mijloacelor menite să asigure încrederea şi destinderea în relaţiile dintre state, pacea, securitatea şi colaborarea in­ternaţională, convinsă fiind că aceasta corespunde pe deplin intereselor popoarelor. FOAIA NOASTRĂ 100000 DE VICTIME PE CAILE RUTIERE ALE EUROPEI Comitetul Economic al O.N.U. pentru Europa a publi­cat recent un raport care atestă creşterea continuă a accidentelor de circulaţie în majoritatea ţărilor de pe con­tinent. Această creştere anua­lă reprezintă în medie 5%, dar în unele ţări ajunge chiar la 10%. Datorită accidentelor de circulaţie în Europa îşi pierd viaţa anual peste 100 000 de oameni dar numărul răniţilor reprezintă o cifră de 20—30 ori mai mare. Indicele de accidente varia­ză de la o ţară la alta. Dacă în ţările Europei Centrale şi nor­dice (de pildă Austria, Belgia, R.F.G.), la fiecare 100 de cetă­ţeni unul este accidentat, în majoritatea ţărilor din vestul şi sudul Europei, la o mie de cetăţeni revine un rănit. Si­tuaţia accidentelor mortale este aproximativ similară. Dacă în Austria şi R.F.G. la 10 mii de oameni revin 3 acci­dente mortale, în Danemarca Finlanda şi Franţa la acelaşi număr de cetăţeni cota victi­melor totale este doar cu puţin mai mare decît 2. Datele comparative publica­te atestă că numărul acciden­telor este mai mare în timpul verii, iar cel mai redus în lu­nile ianuarie şi februarie, în zilele de sîmbătă şi duminică procentul de accidente este mai mare decît în zilele de lucru. „Repartizarea” pe sexe a cazurilor mortale atestă că în medie la bărbaţi numărul vic­timelor este de 4 ori mai mare ca la femei. Cea mai ridicată cotă mortală pe grupe de vîrs­­tă o reprezintă categoria 15— 24 ani, bărbaţi. Nu este lipsit de interes faptul că în vechiul nostru continent din cauza acciden­telor de circulaţie din fiecare 100 de băieţi noi-născuţi îşi vor pierde viaţa 7, iar din 100 de fete noi-născute, îşi vor pierde viaţa 3 datorită acelo­raşi cauze, întrucît din 2 acci­dente mortale unul se întîm­­plă pe stradă, de pe acum se poate afirma că din 100 de noi născuţi aproximativ 3 vor de­veni victime ale unor acciden­te mortale de circulaţie. Şi încă o cifră foarte con­cludentă. Dacă în Europa n-ar mai avea loc nici un accident de circulaţie, atunci vîrsta me­die a populaţiei s-ar prelungi cu un an şi jumătate la băr­baţi şi cu 6 luni la femei. Iată deci o creştere mai mare decît ar reprezenta indicele vîrstei medii, în caz că s-ar putea evita mortalitatea din boli contagioase. Măturătorii străzilor din Roma au organizat o grevă în interesul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. Fotografia alăturată înfăţişează o stradă din Roma cum arăta în timpul grevei N.A.T.O.: Divergenţe între parteneri Extinderea agresiunii americane în Indochina, invadarea Cambod­­giei neutre de către trupele S.U.A. şi marionetele lor saigoneze au provocat stupefacţie, derută şi chiar indignare în rîndurile aliaţi­lor S.U.A. din cadrul N.A.T.O. S-ar putea spune că este pentru prima oară în istoria de 20 de ani a acestui bloc cînd această stare de spirit se manifestă atît de pu­ternic. Ultimele acţiuni ale impe­rialiştilor americani au constituit un fel de catalizator care a acce­lerat procesul, ce se desfăşoară de multă vreme, al distanţării trep­tate între Europa Occidentală şi Statele Unite. Chiar şi acele cer­curi vest-europene care urmau în­totdeauna politica Washingtonului se află în prezent într-o situaţie vădit dificilă. Poziţiile lor au slă­bit. Prin acţiunile sale, Washing­tonul a dat o nouă şi puternică lovitură tuturor concepţiilor pro­pagandistice „iubitoare de pace” ale blocului nord-atlantic. Cîndva S.U.A. şi-a pus semnă­tura sub textul Pactului Atlanti­cului de Nord, care în orice caz pe hîrtie obliga pe membrii N.A.T.O. „să soluţioneze toate liti­giile internaţionale în care ar pu­tea fi atrase, prin mijloace paşnice, în aşa fel incit pacea internaţio­nală, securitatea şi echitatea să nu fie periclitate şi să se obţină în relaţiile lor internaţionale de la ameninţarea sau folosirea forţei în orice procedee ar fi”. Washingto­nul a demonstrat o dată mai mult că consideră astfel de declaraţii ale N.A.T.O. ca un paravan pen­tru acoperirea unor acţiuni agre­sive. într-un şir de capitale vest­­europene agresorul a fost condam­nat fără echivoc. în aceste zile for­ţele centrifuge din blocul nord­­atlantic s-au accentuat vizibil. Ma­joritatea partenerilor S.U.A. din cadrul N.A.T.O. înţeleg tot mai mult pericolul pe care il prezintă pentru interesele ţărilor lor pre­zenţa într-un bloc militar alături de o ţară care nu numai că încalcă în picioare toate normele dreptu­lui internaţional, dar care, în vir­tutea interdependenţei din cadrul N.A.T.O., îşi poate antrena aliaţii pe drumul lunecos al aventuris­mului, cu toate consecinţele ce decurg de aici. în Europa Occidentală sporeşte înţelegerea faptului că alternativa la politica N.A.T.O. o constituie un sistem trainic de securitate europeană, ameliorarea climatului politic pe continent. Conferinţa general europană dobîndeşte astăzi noi adepţi. Este un imperativ al vremii. După Pravda Proteste contra intervenției americane în Cambodgia Opinia publică americană este consternată de cotitura înapoi, spre marasmul unui război aparent fără sfîrşit, determinată de grupurile de presiune militariste. In faţa acestei situaţii de criză naţională, preşedintele Nixon a considerat necesar să ia unele măsuri de îngră­dire a consecinţelor ei. Intr-o conferinţă de presă televi­zată, s-a dezis de insultele adresate tineretului de către vicepreşedintele Agnew (care le-a repetat totuşi, chiar în aceeaşi zi), a revenit asupra unor acuzaţii formulate în discursul său de la 30 aprilie, a început consultări cu stu­denţi şi cu profesori şi a promis continuarea lor etc. Gu­vernatorii tuturor statelor au fost convocaţi la Casa Albă pentru a se stabili măsuri de prevenire a acţiunilor vio­lente. Dar toate aceste paleative privesc doar forma rela­ţiilor dintre tineret şi Administraţie, nu fondul disensiu­nilor. Indiferent dacă li se va vorbi aspru sau blind, tinerii americani nu-şi vor schimba sentimentele atîta timp cit nu se va renunţa la politica de intervenţie militară în Asia de sud-est. Noua escaladă din Indochina se reflectă în Statele Unite printr-o escaladă fără precedent a protestului popular. De la cei 250 de funcţionari ai Departamentului de Stat care au semnat o declaraţie adresată lui William Rogers prin care îşi exprimă „cea mai profundă îngrijorare şi temere în legătură cu extinderea ostilităţilor în Asia de sud-est” pînă la sutele de mii de tineri care demonstrează în universităţi şi pe străzi, America, aproape în întregul ei, priveşte cu nelinişte şi dezaprobare ultimul act de agresiune din Indochina. In clişeu: Peste 100 000 de tineri, veniţi din toate colţurile State­lor Unite, s-au adunat în faţa Casei Albe pentru a protesta împo­triva intervenţiei americane în Indochina

Next