Foaia noastră, 1970 (Anul 14, nr. 1-24)
1970-06-01 / nr. 11
2 15 ani de la semnarea S-au împlinit 15 ani de la semnarea Tratatului de la Varşovia de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală, încheiată la 14 mai 1955. Tratatul de la Varşovia a apărut ca o replică legitimă în faţa ameninţării prezentate de scopurile şi activitatea blocului agresiv N.A.T.O. înfiinţat în aprilie 1949. Tratatul de la Varşovia s-a născut ca o organizaţie defensivă a unor state socialiste europene suverane şi egale în drepturi, a materializat voinţa acestor state de a crea un instrument de apărare a securităţii lor şi a păcii împotriva unui eventual atac imperialist în Europa asupra vreuneia din ţările socialiste membre ale tratatului. Fondat de principiile respectării reciproce a independenţei şi suveranităţii naţionale, a egalităţii în drepturi şi a neamestecului în treburile interne, tratatul a fost conceput ca o organizaţie deschisă şi altor state indiferent de orînduirea lor socială, care vor declara că sînt gata să contribuie la unirea eforturilor în scopul asigurării păcii şi securităţii popoarelor. Încheiînd acest tratat, ţările socialiste participante şi-au afirmat hotărîrea de a se călăuzi după obiectivele şi principiile Cartei O.N.U., obligîndu-se să se abţină în relaţiile lor internaţionale de la ameninţarea cu forţa sau de la folosirea ei. Precizarea privind durata limitată a tratatului ca şi evidenţierea în textul acesteia a hotărîrii ţărilor membre de a promova o politică de înţelegere şi colaborare cu toate statele, de rezolvare pe calea tratativelor a problemelor litigioase, în conformitate cu aspiraţiile de pace şi progres ale tuturor popoarelor, exprimă de asemenea obiectivele paşnice ale acestei organizaţii. Membră fondatoare a Tratatului de la Varşovia, R.P.U., îşi îndeplineşte consecvent îndatoririle ce-i revin în cadrul organizaţiei, îşi aduce contribuţia la întărirea capacităţii de apărare a acesteia. Angajată intr-un vast program de construcţie paşnică, ţara noastră promovează o politică externă care uneşte întrun mod armonios îndatoririle faţă de propriul popor cu responsabilităţile faţă de cauza generală a socialismului, a păcii şi a progresului. Militînd pentru dezvoltarea prieteniei şi alianţei frăţeşti cu statele membre ale Tratatului de Varşovia cu toate ce EA LARGĂ Tratatului de la Varşovia lelalte ţări socialiste pentru întărirea capacităţii de apărare a cuceririlor sale revoluţionare, ţara noastră, împreună cu celelalte ţări socialiste îşi aduce contribuţia activă la afirmarea idealurilor păcii şi progresului în Europa şi în lume, la promovarea căilor şi mijloacelor menite să asigure încrederea şi destinderea în relaţiile dintre state, pacea, securitatea şi colaborarea internaţională, convinsă fiind că aceasta corespunde pe deplin intereselor popoarelor. FOAIA NOASTRĂ 100000 DE VICTIME PE CAILE RUTIERE ALE EUROPEI Comitetul Economic al O.N.U. pentru Europa a publicat recent un raport care atestă creşterea continuă a accidentelor de circulaţie în majoritatea ţărilor de pe continent. Această creştere anuală reprezintă în medie 5%, dar în unele ţări ajunge chiar la 10%. Datorită accidentelor de circulaţie în Europa îşi pierd viaţa anual peste 100 000 de oameni dar numărul răniţilor reprezintă o cifră de 20—30 ori mai mare. Indicele de accidente variază de la o ţară la alta. Dacă în ţările Europei Centrale şi nordice (de pildă Austria, Belgia, R.F.G.), la fiecare 100 de cetăţeni unul este accidentat, în majoritatea ţărilor din vestul şi sudul Europei, la o mie de cetăţeni revine un rănit. Situaţia accidentelor mortale este aproximativ similară. Dacă în Austria şi R.F.G. la 10 mii de oameni revin 3 accidente mortale, în Danemarca Finlanda şi Franţa la acelaşi număr de cetăţeni cota victimelor totale este doar cu puţin mai mare decît 2. Datele comparative publicate atestă că numărul accidentelor este mai mare în timpul verii, iar cel mai redus în lunile ianuarie şi februarie, în zilele de sîmbătă şi duminică procentul de accidente este mai mare decît în zilele de lucru. „Repartizarea” pe sexe a cazurilor mortale atestă că în medie la bărbaţi numărul victimelor este de 4 ori mai mare ca la femei. Cea mai ridicată cotă mortală pe grupe de vîrstă o reprezintă categoria 15— 24 ani, bărbaţi. Nu este lipsit de interes faptul că în vechiul nostru continent din cauza accidentelor de circulaţie din fiecare 100 de băieţi noi-născuţi îşi vor pierde viaţa 7, iar din 100 de fete noi-născute, îşi vor pierde viaţa 3 datorită aceloraşi cauze, întrucît din 2 accidente mortale unul se întîmplă pe stradă, de pe acum se poate afirma că din 100 de noi născuţi aproximativ 3 vor deveni victime ale unor accidente mortale de circulaţie. Şi încă o cifră foarte concludentă. Dacă în Europa n-ar mai avea loc nici un accident de circulaţie, atunci vîrsta medie a populaţiei s-ar prelungi cu un an şi jumătate la bărbaţi şi cu 6 luni la femei. Iată deci o creştere mai mare decît ar reprezenta indicele vîrstei medii, în caz că s-ar putea evita mortalitatea din boli contagioase. Măturătorii străzilor din Roma au organizat o grevă în interesul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă. Fotografia alăturată înfăţişează o stradă din Roma cum arăta în timpul grevei N.A.T.O.: Divergenţe între parteneri Extinderea agresiunii americane în Indochina, invadarea Cambodgiei neutre de către trupele S.U.A. şi marionetele lor saigoneze au provocat stupefacţie, derută şi chiar indignare în rîndurile aliaţilor S.U.A. din cadrul N.A.T.O. S-ar putea spune că este pentru prima oară în istoria de 20 de ani a acestui bloc cînd această stare de spirit se manifestă atît de puternic. Ultimele acţiuni ale imperialiştilor americani au constituit un fel de catalizator care a accelerat procesul, ce se desfăşoară de multă vreme, al distanţării treptate între Europa Occidentală şi Statele Unite. Chiar şi acele cercuri vest-europene care urmau întotdeauna politica Washingtonului se află în prezent într-o situaţie vădit dificilă. Poziţiile lor au slăbit. Prin acţiunile sale, Washingtonul a dat o nouă şi puternică lovitură tuturor concepţiilor propagandistice „iubitoare de pace” ale blocului nord-atlantic. Cîndva S.U.A. şi-a pus semnătura sub textul Pactului Atlanticului de Nord, care în orice caz pe hîrtie obliga pe membrii N.A.T.O. „să soluţioneze toate litigiile internaţionale în care ar putea fi atrase, prin mijloace paşnice, în aşa fel incit pacea internaţională, securitatea şi echitatea să nu fie periclitate şi să se obţină în relaţiile lor internaţionale de la ameninţarea sau folosirea forţei în orice procedee ar fi”. Washingtonul a demonstrat o dată mai mult că consideră astfel de declaraţii ale N.A.T.O. ca un paravan pentru acoperirea unor acţiuni agresive. într-un şir de capitale vesteuropene agresorul a fost condamnat fără echivoc. în aceste zile forţele centrifuge din blocul nordatlantic s-au accentuat vizibil. Majoritatea partenerilor S.U.A. din cadrul N.A.T.O. înţeleg tot mai mult pericolul pe care il prezintă pentru interesele ţărilor lor prezenţa într-un bloc militar alături de o ţară care nu numai că încalcă în picioare toate normele dreptului internaţional, dar care, în virtutea interdependenţei din cadrul N.A.T.O., îşi poate antrena aliaţii pe drumul lunecos al aventurismului, cu toate consecinţele ce decurg de aici. în Europa Occidentală sporeşte înţelegerea faptului că alternativa la politica N.A.T.O. o constituie un sistem trainic de securitate europeană, ameliorarea climatului politic pe continent. Conferinţa general europană dobîndeşte astăzi noi adepţi. Este un imperativ al vremii. După Pravda Proteste contra intervenției americane în Cambodgia Opinia publică americană este consternată de cotitura înapoi, spre marasmul unui război aparent fără sfîrşit, determinată de grupurile de presiune militariste. In faţa acestei situaţii de criză naţională, preşedintele Nixon a considerat necesar să ia unele măsuri de îngrădire a consecinţelor ei. Intr-o conferinţă de presă televizată, s-a dezis de insultele adresate tineretului de către vicepreşedintele Agnew (care le-a repetat totuşi, chiar în aceeaşi zi), a revenit asupra unor acuzaţii formulate în discursul său de la 30 aprilie, a început consultări cu studenţi şi cu profesori şi a promis continuarea lor etc. Guvernatorii tuturor statelor au fost convocaţi la Casa Albă pentru a se stabili măsuri de prevenire a acţiunilor violente. Dar toate aceste paleative privesc doar forma relaţiilor dintre tineret şi Administraţie, nu fondul disensiunilor. Indiferent dacă li se va vorbi aspru sau blind, tinerii americani nu-şi vor schimba sentimentele atîta timp cit nu se va renunţa la politica de intervenţie militară în Asia de sud-est. Noua escaladă din Indochina se reflectă în Statele Unite printr-o escaladă fără precedent a protestului popular. De la cei 250 de funcţionari ai Departamentului de Stat care au semnat o declaraţie adresată lui William Rogers prin care îşi exprimă „cea mai profundă îngrijorare şi temere în legătură cu extinderea ostilităţilor în Asia de sud-est” pînă la sutele de mii de tineri care demonstrează în universităţi şi pe străzi, America, aproape în întregul ei, priveşte cu nelinişte şi dezaprobare ultimul act de agresiune din Indochina. In clişeu: Peste 100 000 de tineri, veniţi din toate colţurile Statelor Unite, s-au adunat în faţa Casei Albe pentru a protesta împotriva intervenţiei americane în Indochina