Foaia noastră, 1970 (Anul 14, nr. 1-24)

1970-07-01 / nr. 13

DIN VIAŢA NOASTRĂ CULTURALĂ Pretenţii culturale mereu crescînde Anul 1970 este un an bogat în evenimente şi manifestări culturale. Nu de mult am săr­bătorit aniversarea unui sfert de veac de la eliberarea pa­triei noastre şi centenarul naşterii lui Lenin. în cadrul acestor aniversări însemnate s-au organizat diferite acţiuni culturale cuprinzînd toate ra­murile culturale. Dintre aces­tea amintim doar festivitatea comemorativă de gală din 19 aprilie la Teatrul „Madăch” din Budapesta, organizată de către Consiliul General al F. P. P. împreună cu Uniunile democratice ale naţionalităţi­lor, în cinstea împlinirii unui pătrar de veac de la eliberare, în trecutul apropiat a avut loc conferinţa pe ţară pentru culturalizarea maselor. Aici au fost reprezentate şi naţionali­tăţile prin delegaţii lor care la consfătuire şi-au dat păre­rile, opiniile expuse de parti­cipanţii care au luat cuvîntul la dezbaterea referatului. Toa­tă dezbaterea cît şi constată­rile conferinţei înseamnă o în­drumare şi pentru activiştii culturali ai naţionalităţilor. Atît evenimentele centrale, cît şi cele locale, ne dovedesc clar schimbările mari produse în profilul spiritual şi al oa­menilor muncii de naţionali­tate, ca urmare a transformă­rilor ce au avut loc în viaţa materială a societăţii. Armonia conţinutului şi a formei în urma acestor evenimen­te, la 12 iunie a avut loc şedin­ţei comisiei culturale. La aceas­ta, pe lingă membrii comisiei, au luat parte şi membrii se­cretariatului Uniunii. Partici­panţii au ascultat referatul to­varăşului Hie Moldovan, se­cretarul comisiei, despre acti­vitatea culturală a Uniunii, despre turneele cultural-artis­­tice şi manifestările care au avut loc în prima jumătate a anului, în comunele locuite şi de români, în continuare a vorbit despre problemele le­gate de echipele artistice con­­statînd că în anul acesta se simte un progres în viaţa cul­turală din satele noastre. E un lucru îmbucurător că la Mi­­cherechi ansamblul de dansuri populare şi-a reînceput activi­tatea. Acest lucru se simte şi în activitatea culturală din co­muna Chitighaz. Sperăm că prin posibilităţile date, prin ajutorul metodic şi material activitatea culturală îşi va găsi formele cele mai corespunză­toare şi în alte comune. O dată cu ridicarea nivelu­lui de trai cresc şi pretenţiile culturale. Acestea ne impun însă noi şi noi sarcini şi cerin­ţe mai ridicate în domeniul culturalizării maselor. Pentru aceasta sînt de acord cu acei participanţi ai consfătuirii ca­re au abordat rezolvarea unor probleme, ca lărgirea reper­toriului, înzestrarea cu costu­me, cu orchestră a ansamblu­rilor etc. Dacă vrem să ţinem pas cu evoluţia şi cu pretenţiile pu­blicului şi dorim ca prin ac­ţiunile noastre culturale — pe lingă distracţie — să şi edu­căm şi să servim dezvoltarea bunului gust, trebuie ca în vii­tor să acordăm şi mai mare atenţie pregătirii echipelor artistice ca şi din punct de vedere estetic ele să co­respundă şi să apară în faţa publicului ţinînd seama de ce­rinţele crescînde. — m — FOAIA NOASTRĂ Unele probleme ale învăţâmmtului bilingv Catedra naţionalităţilor a In­stitutului General de Pedagogie a organizat în trecutul apropiat la liceul sîrbo-croat din Budapesta pentru prima dată o consfătuire subiectul căreia a fost legat de o lecţie model şi de problema pre­dării bilingve a obiectelor ştiinţe­lor naturale în şcolile cu limba de predare maternă. La consfătuire şi-au trimis reprezentanţii toate şcolile cu limba de predare a naţionalităţilor. E de ştiut, că în aceste şcoli pre­darea bilingvă a fost introdusă în 11­60. Predarea bilingvă înseamnă că atît în şcolile generale, cît şi în şcolile medii cu limba de predare a naţionalităţilor obiectele umane (gramatica, literatura, geografia şi istoria) sînt predate în limba na­ţionalităţilor (română, slovacă, sîrbo-croată, germană), iar obiec­tele reale (matematica, fizica şi celelalte) trebuie predate în limba maghiară, dar la aceste obiecte, expresiile şi termenii tehnici tre­buie însuşiţi şi în limba de naţio­nalitate. Predarea acestora este cu atît mai importantă, cu cît înce­­pînd cu clasa a 5-a scade numărul orelor predate în limba de naţio­nalitate, totodată creşte numărul orelor predate în limba maghiară, datorită introducerii a noi obiecte Astfel, predarea bilingvă trasează sarcini duble atît pentru profesori cît şi pentru elevi, deoarece pe lingă însuşirea noilor cunoştinţe trebuie însuşite şi termenii tehnici ai obiectelor respective. Rezolva­rea problemei este cu atît mai di­ficilă întrucît şi în literatura in­ternaţională de specialitate se vor­beşte doar despre diferitele expe­rienţe în acest domeniu, nefiind încă elaborate procedee şi meto­de cu caracter general. E drept că şi la noi au existat experienţe în acest domeniu, acestea însă nu au fost organizate şi conduse în mod sistematic. încercările s-au făcut doar în mod individual la cîte o şcoală. Dr. Ivan Mokutev, şeful cate­drei de naţionalităţi, la începutul consfătuirii sus-amintite a făcut cunoscute celor prezenţi acele pro­bleme, care trebuie rezolvate. A­­cestea­ sînt următoarele: — Care sînt avantajele, rezul­tatele, lipsurile şi neajunsurile in­troducerii predării bilingve? — Ce sarcini în plus impune elevilor predarea bilingvă? — Din orele bilingve cît timp este consacrat predării în limba maternă, şi după ce criterii se fixează acest timp? — Cum şi în ce măsură este apreciat şi folosit vocabularul ter­menilor tehnici aflat în uz? — Ce fel de materiale instruc­tive se pot folosi în partea lecţiei predate în limba maternă? După aceasta au luat cuvîntul profesorii de specialitate, făcîndu­­şi cunoscute experienţele şi rezul­tatele de pînă acum. Deoarece fie­care profesor a încercat să se apropie de problemă din alte direcţii, mă voi referi în general la sinteza a cîte unei probleme. Cu toţii ar­ fost de părere ca predarea bilingvă — în ciuda tu­turor greutăţilor — înseamnă un avantaj pentru elevi, deoarece dîn­­şii, după absolvirea şcolii, pe de o parte sînt capabili să vorbească în două limbi despre cunoştinţele dobîndite în şcoală, iar pe de alta, în cursul procesului de îmbogă­ţire a cunoştinţelor elevii îşi dez­voltă şi vocabularul limbii ma­terne. In problema predării termenilor tehnici am căzut de acord cu toţii că aici nu e vorba doar de preda­rea izolată a cîte unui cuvînt; me­toda justă este ca predarea lor să se facă în propoziţii. Ar fi bine dacă elevii din şcolile generale ar însuşi toate cuvintele, toţi ter­menii tehnici din vocabularul ter­menilor tehnici, deoarece această şcoală îi cere elevului o cultură generală, iar cunoaşterea termeni­lor tehnici aparţine culturii gene­rale. In schimb, s-a manifestat o pă­rere unanimă în privinţa măsurii şi metodei folosirii limbii materne în cadrul lecţiilor bilingve. Unii au fost de părere că în cadrul aceleiaşi lecţii bilingve limba ma­ternă trebuie folosită periodic. Alţii insistau ca termenii tehnici să fie explicaţi în limba maternă la sfîrşitul lecţiei în 5—10 minute. A ieşit la iveală şi un al treilea punct de vedere cu care este de acord şi autorul acestor rînduri, şi anume că: lecţia bilingvă în­seamnă alternarea celor două lim­bi în mod raţional. In acest scop profesorul trebuie să repartizeze lecţiile în unităţi logice, stabilind dinainte care unitate în ce limbă va fi predată. Iar la trecerea de la o limbă la altă să fie recapi­tulate cele auzite într-o limbă şi în cealaltă. Bineînţeles această me­todă o poate aplica doar profeso­rul care posedă la perfecţie am­bele limbi. Aici se iveşte şi pro­blema dezvoltării limbii, care — după cum accentuează şi programa şcolară — nu este doar sarcina profesorilor care predau limba, ci a întregului corp didactic, dezvol­tare, care trebuie ajutată în ca­drul tuturor lecţiilor. Bineînţeles, rezultatele predării bilingve a obiectelor de ştiinţe naturale pot fi influenţate şi de alţi factori atît în direcţie pozitivă cît şi negativă. Predarea bilingvă poate fi ajus­­ tată mult de materiale intuitive bilingve ca tabele, caiete de lucră­ri, etc. Vocabularul termenilor tehnici existent în general e bun, dar are dezavantajul că nu e repartizat pe subiecte, nu conţine noile expresii din noile manuale. Multe probleme au rămas nelă­murite, sau au fost numai în parte lămurite. De fapt, consfătuirea­­ nici nu urmărea ca aceste proble-­­ me să fie soluţionate dintr-o dată. Un rezultat de seamă se poate con­sidera caracterul ei de schimb de experienţă şi de vederi, precum şi drept început pentru ca în viitor experienţele bune ale unor profe­sori să fie popularizate şi aplicate în cadrul acestor lecţii bilingve. Mihai Cosma Budapesta Un nou punct de trecere a frontierei la Giula Pe baza înţelegerii încheiate între Republica Populară Un­gară şi Republica Socialistă România, în ziua de 1 iunie a fost dat în folosinţă punctul de trecere a frontierei ma­­g­hiaro-române la Giula. Cu prilejul festivităţii orga­nizate în cinstea acestui eve­niment, la punctul de trecere s-a adunat un public numeros. La orele 10 a plecat delegaţia maghiară condusă de dr. An­­dras Terpitko, comandantul pe ţară al vămilor, pînă cînd delegaţia română a fost con­dusă de Ştefan Ionescu, şeful direcţiunii vamale din Repu­blica Socialistă România. Tov. Ştefan Ionescu a re­latat importanţa punctului de trecere exprimîndu-şi speran­ţa că şi prin aceasta se vor stringe relaţiile de prietenie dintre cele două popoare, deoarece datorită acestui punct de trecere populaţia lo­calităţilor din apropierea gra­niţei va putea trece graniţa mai des şi mai uşor. După a­­ceasta, dr. Andrăs Terpitko a salutat delegaţia română, apoi ambii conducători ai delega­ţiilor au tăiat panglicile inau­gurale, fapt prin care punctul de trecere a fost deschis pen­tru public. In cele din urmă tovarăşii români au oferit o mică re­cepţie la pichetul lor tovarăşi­lor dr. Andrăs Terpitko, dr. Sândor Szabol, secretarul or­ganizaţiei judeţene de partid, Bela Csatâri, vicepreşedintele comitetului executiv al sfatu­lui judeţean, Iotvăn Jămbor, primul secretar al organizaţiei de partid a oraşului Giula, dr. Istvan Vide, preşedintele co­mitetului executiv al sfatului orăşenesc Giula, precum şi funcţionarilor biroului de va­mă, ofiţerilor detaşamentului de grăniceri. După aceasta şi delegaţii maghiari i-au găzduit la pi­chetul lor pe Ştefan Ionescu, Pascu Zimbreanu, vicepreşe­dintele statului judeţean Arad, Dumitru Guran, secretarul or­ganizaţiei de partid din Chişi­­neu-Criş, precum şi pe func­ţionarii vamali şi pe ofiţerii detaşamentului de grăniceri. începând de la 1 iunie deci a început traficul de persoane la acest punct de trecere, încă din prima zi, atît din partea maghiară cît şi din cea ro­mână mulţi au trecut graniţa la acest punct de trecere. Ştefan Ionescu şi dr. Andrăs Terpitko inaugurează punctul de trecere prin tăierea panglicilor Dr. Andrăs Terpitko, şeful delegaţiei R. P. Ungare şi membrii delegaţiei sînt invitaţi de tovarăşii români la pichetul lor, unde li s-a oferit o mică recepţie

Next