Foaia Noastră, 1988 (Anul 38, nr. 1-53)
1988-01-01 / nr. 1
ANUL XXXVIII. 1 VINERI 1 IANUARIE 1988 I y--------------------- * ORGAN AL UNIUNII DEMOCRATICE A ROMÂNILOR DIN UNGARIA ^ 1 8 PAGINI 1,80 FT D în pragul epocii reformelor eși progresul societății a constituit in toate timpurile un proces îndelungat, cetățenii țărilor socialiste au totuși senzația, credem, că au ajuns la o piatră de hotar, că, vrind-nevrind, trebuie să-și modifice traiectoria parcursă in ultimele decenii sau să-și aleagă o altă cale de dezvoltare economică, politică și socială, trinitate de nedespărțit. Cit de inseparabilă este legătura intre baza economică, tehnico-materială, totalitatea elementelor materiale ale forțelor de producție și suprastructura societății, complex al concepțiilor ideologice și al instituțiilor corespunzătoare acestora, este o realitate ce poate fi ilustrată și prin experiențele care s-au acumulat in ultimele două decenii in patria noastră, confirmate intru totul de observația lui Marx: ..Epocile economice se deosebesc nu prin ceea ce se produce, ci prin modul cum se produce, cu ce mijloace de muncă. Mijloacele de muncă indică nu numai gradul de dezvoltare a forței de muncă omenești, dar și relațiile sociale in cadrul cărora se muncește..." Eforturile depuse din 1968 de conducerea de partid și de stat in vederea restructurării economiei naționale au adus numai rezultate parțiale. Cauzele sunt cunoscute: inconsecvență in traducerea in viață a deciziilor cu privire la reforma economică, limitarea modificărilor la numai citeva din sectoarele economici, ezitarea de a da curs liber pieței și de a asigura un rol mai mare mijloacelor financiare, incapacitatea de a ne acomoda la cerințele pieței mondiale și, în ultimă instanță, amînarea de a trage concluziile ideologice necesare din transformările efectuate în gospodăria națională și de a înnoi aparatul de stat, instituțiile politice și administrative. Experiența țărilor socialiste confimmă in mod convingător teza științifică, de altfel bine cunoscută, conform căreia o orinduire socială se consolidează definitiv atunci, cind își creează o bază economică proprie, care asigură o productivitate a muncii superioară orînduirii precedente și, evident, un nivel de trai mai ridicat. Dar lipsa unei concepții lare de transformare a societăi in condițiile construirii sofismului și inexistența unui insens al țărilor antrenate în dificarea noii societății cu prire la aceste probleme complete, au urmat în mod simțitor crsul înainte, modernizarea cții economice și sociale, și, ca urmare, ridicarea nivelului de viață. .,Ce-i de făcut?”, întrebarea pusă odinioară de Lenin, este iarăși actuală de câțiva ani in majoritatea țărilor socialiste. Anul 1987 se va înscrie in istoria țărilor noastre ca anul hotăririi ferme de a trece de la vorbe la fapte, de la programe și decizii la traducerea lor in practică. Dovezi convingătoare ale acestei hotăriri certe sunt, printre altele, programul de stabilizare și dezvoltare a societății, elaborat de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar in iunie a.c. și o serie de măsuri luate de guvernul nostru pentru realizarea acestuia, precum și marile eforturi pe care le face Uniunea Sovietică pentru lichidarea greșelilor comise in trecut, pentru crearea unor condiții optime progresului economic și social, pentru redarea încrederii in idealurile legate de orinduirea socială ce se născuse, in urma unor mari jertfe, cu șapte decenii in urmă. Cu ce ginduri și sentimente ne despărțim de anul 1987 și trecem pragul anului 1988? Starea de spirit a cetățenilor patriei noastre se caracterizează, credem, printr-o oscilare intre încredere și îndoială, între nădejde și nesiguranță, între clan și resemnare. Măsurile luate de către cei care stau la crima țării pentru perfecționarea activității economico-sociale, a producției, pentru creșterea productivității muncii, pentru îmbunătățirea calității produselor, pentru asigurarea unui raport echitabil intre muncă și retribuție, pentru generalizarea tehnicii moderne în industrie și agricultură, pentru sprijinirea sectoarelor industriale rentabile și desființarea întreprinderilor nerentabile, pentru valorificarea rațională a tuturor resurselor materiale și umane de care dispunem stat de natură să asigure în anii ce urmează progres și bunăstare. Toate aceste dispoziții sugerează încredere și nădejde și cheamă la acțiune și inițiativă, la promovarea creativității, la încetățenirea unei noi ordini a valorilor. Și totuși... La întrebarea cum va fi noul an, nu e ușor să dai un răspuns categoric și mai ales optimist. Noul an aduce prea multe elemente noi, necunoscute de generațiile ridicate de după cel de-al doilea război mondial pentru a nu stîrni neliniști, uneori nedumeriri și frica zilei de mîine. Căci nu știm ce înseamnă impozit, șomaj, faliment, după cum nu cunoaștem nici restricțiile cu care trebuie să ne obișnuim in anii ce urmează. Oare cîți dintre noi vom ști să ne împăcăm cu ideea că de la 1 ianuarie trebuie să renunțăm la o parte din bunurile materiale și spirituale cu care ne-am familiarizat în anii trecuți? Oare cîți vom ști suporta deosebirea crescîndă dintre unele pături sociale? Sunt doar citeva din întrebările care preocupă pe cetățenii patriei noastre și ale țărilor socialiste care au ajuns la concluzia că introducerea unor reforme atotcuprinzătoare a devenit un imperativ al epocii noastre. De fapt, despre aceasta este vorba despre o poruncă a vremii, iar tergiversarea ei ar fi o mare greșeală, o punere in joc a viitorului națiunii. Iată de ce nu mai poate fi amintită înlocuirea unei politici economice depășite și a instituțiilor perimate cu o politică și instituții care oferă mai mari posibilități de lărgire a cadrului de participare democratică a maselor la luarea deciziilor. Pur și simplu nu avem altă alternativă fără a risca șansa de a ne apropia de țările dezvoltate, de a nu rămâne iremediabil în urnă. Este un vechi și bine cunoscut adevăr că fără sacrificii nu se poate realiza nimic durabil. Ele sunt, deci, inevitabile și absolut necesare, căci vin să întemeieze viitorul, idealurile noastre spre o viață mai bogată și civilizată, scopul suprem al tuturor acțiunilor și indeletnicilor umane. Pentru îndeplinirea acestor idealuri avem nevoie de pace. Tratativele sovieto-americane, încheiate recent cu istoricul act de semnare a acordului de eliminare din Europa a rachetelor cu rază medie de acțiune, deschid noi perspective cauzei destinderii, colaborării pașnice dintre popoare. In ciuda greutăților pe care trebuie să le înfruntăm, pășim cu încredere in viitor. Nu trebuie uitat insă faptul că acest viitor depinde în mare măsură de revalorificarea unor noțiuni și calități morale ca cinste, abnegație, sinceritate, dreptate, corectitudine, dragoste de muncă, conștiinciozitate. Convinși de viabilitatea acestor valori, dorim tuturor oamenilor muncii de naționalitate română din patria noastră un An nou pașnic și bogat în succese. Gh. Petrușan TUDOR ARGHEZI JIci mulți ani! Cititor de vreme bună Să-ți urez pe nai fi strună Lăutarii de condei Ce-i mai bune din ce vrei. Să-ți trăiască toți ai tăi De prin munți si de prin văi, De prin tirguri, de prin sate Risipite prin bucate Semănate, secerate Tarii tale-mbelfugate. Jignițele fie-ți pline Cu fi zdele senine. De ie-ți anul bună ploaie, Tirle lungi de oi bălaie Și frumoși ca soarele Căutind ogoarele Fie-ți, dragule, copiii Struguri albi, ciorchini de vie, Fetele ca piersica. Să-ți trăiască vitele, Cele cu copitele Cu fi potcovitele. Și să aibi viței cîți vrei, Născuți mulți, tot cite trei Și femeia ta din casă Fie-ți zveltă fi frumoasă Ca vlăstarii pomului, Bucuria omului, Și copii Cu ochi căprii Și frumoși ca soarele păzindu-ți ogoarele Băieții ca mugurii, Fetele ca strugurii, Piersicile să le cadă In cămare, din livadă. O urare pentru voi, Cititori de slove noi Anul care iată-l vine Să v-aducă numai bine!