Foaia Noastră, 1989 (Anul 39, nr. 1-52)
1989-04-14 / nr. 15
Diplomă de moaşă din anul 1895 In decursul cercetărilor etnografice făcute la Micherechi, în zilele trecute am găsit cîteva documente de mare valoare. Văduva lui Teodor Sava, născută în anul 1920 a păstrat cu mare grijă documentele familiei şi ale rudelor sale. Printre acestea cele mai preţioase sunt documentele legalizării căsătoriilor, actele legitimării copiilor, scrisorile scrise la sfîrşitul secolului trecut de preoţi români, şi o diplomă datată la 22 iulie 1895 în oraşul Oradea, care merită să fie prezentată mai amănunţit. Diploma justifică că soţia lui Petre Ruja, născută Eva Cejan, femeia de 41 de ani din comuna Micherechi judeţul Bihor, a terminat cursul de moaşe la Institutul Obstetric Regal Maghiar. Soţia lui Petru Ruja — de fapt bunica informatoarei Ana Sava — a fost timp îndelungat moaşă la Micherechi. Datoria moaşei a fost darea de ajutor la naşteri, îngrijirea lăuzei şi a nou născutului, înainte de formarea reţelei medicale, cînd în fiecare familie se creşteau mai mulţi copii, aceste datorii au pretins mare experienţă şi pricepere din partea moaşei. Aceasta este cauza faptului că moaşa aproape în toate comunităţile ţărăneşti a fost înzestrată cu putere magică. La Micherechi am aflat că soţia lui Petru Ruja a ajutat timp îndelungat la naşteri, dar pe lingă aceasta a fost şi o bună cunoscătoare a modurilor de vindecare raţionale şi iraţionale. Putem regreta că din cunoştinţele ei s-au moştenit doar foarte puţine. Documentele aflate la Micherechi sunt deja în colecţia muzeului din Giula, îmbogăţind bagajul acelor acte care ne ajută să cunoaştem mai profund şi să preţuim mai mult mărturiile culturii noastre. Emilia Martin Solii dansului micherechean în Spania Zilele de primăvară trezesc la viaţă nu numai natura, ci contribuie şi la „trezirea” vieţii culturale. Cu sosirea lunilor martie-aprilie devine mai agitată şi viaţa culturală, în şirul acţiunilor culturale sunt foartepopulare seratele folclorice organizate atît în Ungaria, cit şi în străinătate. Secvenţe din folclorul român din Ungaria vor fi prezentate şi în acest an prin concursul solilor dansului micherechean în frumosul oraş Palma de Malorca. La acest festival folcloric european, organizat în anul acesta în Spania, vor lua parte din Micherechi Vasile Papp şi soţia Gheorghe Netea, Cornelia Duma, precum şi muzicantul Ioan Covaci. Moştenirea noastră strămoşească (II) Posibilităţi de cercetare ştiinţifică La Muzeul „Erkel Ferenc” din Giula se găseşte un însemnat material al documentelor, material care cuprinde secvenţe din viaţa românilor din Ungaria de la sfîrşitul secolului trecut pînă în zilele noastre. Majoritatea documentelor sunt însă din secolul nostru. Materialul este clasificat pe mai multe tematici, cum ar fi documente privitoare la activitatea Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria, fotografii de arhivă şi diferite materiale mai mici adunate pe la sate, certificate de naştere, legitimaţii, procese verbale, inventare, cărţi religioase, manuale şcolare vechi, manuscrisele unor publicaţii ştiinţifice, prospecte, programe, liste de succesiune. Pe cele 58 benzi de magnetofon este adunat şi prelucrat un bogat material etnografic despre portul popular, despre tămăduirea populară, despre tradiţiile populare, şi chiar un material din cultura ţigănească română, colecţionată de Teodor Oltean şi dr. János Bencsik. Pe benzi figurează data, locul şi tematica colecţionării, deci e foarte uşor să găseşti materialul căutat. Trebuie să mai prezentăm în cîteva cuvinte şi biblioteca muzeului, mai ales partea românească. Pe lingă cărţile de specialitate indispensabile, se pot răsfoi în bibliotecă multe almanahuri româneşti, de exemplu din Arad, din Oradea. La muzeul giulan oricine poate întreprinde cercetări cu permisul directorului Imre Czeglédi. Precum mi-a amintit şi Emilia Martin Nagy, colaboratorii muzeului chiar s-ar bucura dacă cu mai mulţi români ar cerceta colecţia bogată. La un singur lucru aş mai dori să atrag atenţia! Din păcate, materiale româneşti nu prea sunt aduse spontan la muzeu — se colecţionează doar în cursul taberelor etnografice. E păcat. Fiindcă la muzeu toate obiectele sunt ocrotite şi astfel ar face parte din patrimoniul nostru cultural şi ar fi salvat pentru generaţiile viitoare. Vana — Fotografii din colecţia muzeului Un raft cu cărţi româneşti de specialitate Actualităţi La căpşuni ultima posibilitate de a le proteja contra dăunătorilor de primăvară este înaintea înfloririi. Cel mai important este combaterea gărgăriţei albastre a căpşunilor, prevenind astfel dăunarea florilor şi a fructelor. Căpşunii trebuie observaţi permanent, dar dacă aflăm gărgăriţe, sau simptomele dăunării lor (frunze şi flori rupte, veştejite), să stropim imediat cu Unitron 40 FC, în soluţie să punem şi fungicide contra pătării frunzelor (Orthocid, Ortho-Phalian). Trebuie să fim atenţi, pentru că în timpul înfloririi căpşunilor nu e permis să stropim cu insecticide. Dar trebuie să stropim contra putregaiului cenuşiu. La căpşunii de sub folie să combatem melcii fără cochilie (limacsii), făcînd capcane să aşezăm materiile umede (zdrenţe, scînduri) care atrag melcii, care apoi îi putem îndepărta; să împrăştiem Simacid Spolana sau Delicia Schneckenkorm. înainte de înflorirea zmeurei trebuie să prevenim pericolul gîndacului florilor de zmeură, stropind cu soluţie de Unitron 40 FC, adăugind la soluţie şi Rezoxiklorid 50 WP(preparat de umectare). La plantele de sub folie, mai ales la ardei, tomate şi castraveţi să ne apărăm contra musculiţei albe de seră şi contra păduchilor de frunze. Dacă observăm apariţia păianjenului roşu, să stropim cu Bi 58 FC. La vie, în timpul înmugurării şi în perioada imediată după înmugurire, cea mai importantă muncă este tot combaterea dăunătorilor. Dacă observăm pagubele cotarilor, a gărgăriţei mugurilor, sau a moliei torcătoare, să stropim. I. Cefan VINERI 14 APRILIE 1989 Plicul deschis al lui bace Vasile ^ssAm că. Lume să-nştimbă. Dacă citeşti uişagurile, asculţ radio să te uiţ la televizor cu băgare dă samă, nu-i greu să te convinji că în cele mai multe părţ după pămînt să petrec lucruri bune care duc câtă împăcare. Da’ şi-n ţară la noi să-nştimbă viaţa, da’ mai ales politica. Dă una ca asta numa bucura să poate voma. Aşe mă bucur şi io, şi-s tare fericit cînd aud dă democraţie mai mare, dă democraţie adevărată, dă democraţie garantată dă leje ş-ase. Numa una să vorbeşti dă democraţie adevărată, şi-i alta să te şi tîi dă ie. Voi povesti o-ntîmplare, să mă întoie jeţ la ce mă gîndesc. Încă astă toamnă s-ontîm■plat că pruncu lu’ Mihai Rotaru o avut o năntulejere cu preşedintele colectivii. Aşe o fo’ treaba că Mihăiţa, ca şoferu preşedintelui, înt-o sală tîrzie, cînd preşedintele s-o retrecut la o crîşmă dîn Giula şi o căpătat porunca să să ghete c-or mere la Ciaba Ton alt lob dă petrecere, n-o zis nimica numa s-o pus în maşină ş-o vinit acasă, adecate l-o lăsat în apele lui pă preşedinte. ..Ce-i mult îi mult — s-o gîndit iei — fie ce-a fi.” Domnu preşedinte cînd s-o dat sama că cum stă treaba, în loc să abzîcă dă planu lui, adecate în loc să viie acasă c-on taxi, aşe băut cum o fost şi iei şi hortacii lui, s-or pus în taxi şi tă’ s-or dus la Ciaba. In ceie zî apoi prima lucru i-o fost să-l tragă la răspundere pă Mihăiţă. Numa că din asta s-o iscat o ceartă intră ii, dîn care păgubaşu numa şoferu o putut fi, încă în ziua aceie i-o şi abzîs preşedintele. Numa că Mihăiţa nu s-o lăsat, ce s-o dat la leje. Nu păstă multă vreme — aşe cum o fo’ d-aşteptat — pă Mihăiţa o trăbuit să-l ieie napoi. Că preşedintelui nu i-i s-o-ntîmplat nici on bai, la una ca asta n-avem dîr ce să ne mnirăm, că cu aste şi pîn-amu am fost noi sucuiţ, asta-i democraţie la sate. N-or trecut apoi nici tri-patru săptămîni şi preşedintele o vîndut on camion veţi da colectivii — că iei şi la una ca asta are putere, — apoi, zîcînd că şoferu camionului îi on tată cu tri prunci, pă iei l-o ales dă şofer la maşina lui, aşe dară Mihăiţa s-o aflat fără volan şi fără pită. Numa că amu n-o mai avut pricină, da’ nici înţăles să-ş coate adevăru în faţa lojii. Mai ales că preşedintele i-o tăgădit că poate să rămînă în colectivă ca tractoroş. Mihăiţă n-o rămas, s-o cotat şi s-o aflat lucru la Cioba în meserie lui. Dîn tătă treaba asta cred că nici nu mai treabă să vă dovedesc cum că mult vînt şi ploaie ne-a bate pă noi pă cei dă la sate, pînă cînd d-acolo dă sus a ajunge pînă la noi aşe-zîsa democraţia adevărată. Că-i una să vorbeşti dă democraţie şi-i alta să roieşti s-aştept pînă cînd vom ajunge să trăim cum vorbim. Vă salută cu drag. Vasile Ciurdaru pensionar