Foaia Românească, 2022 (Anul 72, nr. 1-52)

2022-01-14 / nr. 2

CULTURĂ I (George Călinescu) 3 14 IANUARIE 2022 www.foaia.buFOAIA românească La fiecare început de an, la mijlocul lunii ianuarie, evocăm două evenimente importante: una în special pentru româ­nii din Ungaria, iar cealaltă pentru toți românii din lume. Pentru noi, 15 ianuarie, înseamnă „nașterea” primei reviste româ­nești după cel de-al Doilea Război Mon­dial, atunci cu titlul „Libertatea Noastră”, Ziua Culturii Naționale 2022 ._____________ Cioran despre Eminescu: „Un geniu, de care nu încetez să mă mir că a putut apărea printre noi” Mircea Eliade: „Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem la noi acasă” Ziua de 15 ianuarie, aleasă ca Zi a Culturii Naționale, reprezintă data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850- 1889). „Ziua Culturii Naționale va fi, în viziunea noastră, o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar și o zi de reflecție asupra culturii române, în genere, și a proiectelor culturale de interes nați­onal”, a argumentat ministrul de atunci al culturii, Mircea Diaconu, în această zi de reflecție asupra culturii române și,în special, asupra operei lui Eminescu, ne-am propus să realizăm o selecție din scrierile unor mari gânditori, scriitori români, despre marele poet român Mihai Eminescu.­­ „Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru și cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele și cerul românesc. El este,într-un anumit fel, întruparea însăși a acestui cer și a acestui pământ, cu toate frumusețile, durerile și nădejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupți de pământ și de neam, regăsim în tot ce-am lăsat în urmă, de la văzduhul munților noștri și de la melan­colia mării noastre, până la cerul nopții românești și teiul înflorit al copilăriei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reîntoarcem ca într-un dulce somn, la noi acasă.” (Mircea Eliade) I­ ­oan Slavici: „El nu trăia prin sine și pentru sine, ci pentru lume...” „Eminescu era de o vigoare trupească extraordinară, fiu adevărat al tatălui său, care era munte de om, și ca fire, grădina de frumusețe. (...) El era lipsit cu desăvârșire de ceea ce în viața de toate zilele se numește egoism, nu trăia prin sine și pentru sine, ci pentru lumea în care-și petrecea viața și pentru ea. Trebuințele, suferințele și du­rerile, întocmai ca și mulțumirile lui individuale, erau pentru dânsul lucruri nebăgate-n seamă. Ceea ce-l atingea pe el erau trebuințele, suferințele, durerile și totdeauna rarele bucurii ale altora. (...) El nici­odată nu s-a plâns de neajunsurile propriei sale vieți și niciodată nu a dat pe față bucuria izvorâtă din propriile sale mulțumiri. Flămând, zdrențuit, lipsit de adăpost și răbdând în ger, el era același om senin și veșnic voios, pe care-l ating numai mizeriile mai mici ale altora, întreaga lui purtare de grijă era deci numai pentru alții, care, după părerea lui, nu puteau să găsească în sine înșiși mângâierea pe care o găsea el pierzându-se în privirea lumii ce-l înconjura.” (Ioan Slavici) Nicolae Iorga: „Datoria de a gândi și a scrie ca el” „A iubi pe Eminescu, a-l respecta, a-l admira și a-l recomanda contemporanilor ca îndreptariu, aceasta cuprinde în sine și o altă datorie, anume datoria de a gândi și a scrie ca el. A gândi ca el, aceasta înseamnă a gândi potrivit cu cugetarea europeană, înseamnă a gândi potrivit cu misiunea deosebită pe care o are națiunea noastră și care nu se poate confunda cu misiunea altor națiuni pe care am putea să le imităm. A sărbători pe Eminescu, aceasta cuprinde datoria de a trăi o viață ca a lui, viața unui om care nu s-a vândut nimănui, care nu s-a folosit nici de munca, nici de sprijinul altuia, care s-a oferit jertfă întreagă pentru poporul său. Aceasta înseamnă acceptarea, fără un cuvânt de protestare, a muceniciei absolute.” (Nicolae Iorga) Emil Cioran: „Un geniu, de care nu încetez să mă mir că a putut apărea printre noi” , „împărtășesc fără doar și poate admirația ta pentru un geniu de care nu încetez să mă mir că a putut apărea printre noi. Eu aș formula ceva mai brutal decât tine ceea ce gândesc în privința aceasta: fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat și aproape demn de dis­preț...” (Emil Cioran, într-o scrisoare către Constantin Noica) I Tudor Arghezi: Eminescu e sfântul prea curat al versului românesc „A vorbi despre poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă: nu poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere pe ceilalți. Numai graiul coardelor ar putea să povestească pe harfă și să legene din de­părtare delicata lui singurătate ca slavă. într-un fel, Eminescu e sfântul prea curat al versului românesc. Din tumultul dramatic al vieții lui s-a ales un crucificat. Pentru pietatea noastră depășită, dimensiunile lui trec peste noi, sus, și peste văzduhuri. Fiind foarte român, Eminescu e universal, asta o știe oricine citește.” (Tudor Arghezi)­­ „S-au încercat până acum câteva răspunsuri la problema credinței marelui artist gânditor. Unii l-au socotit ateu ireductibil, alții un credincios fervent, fiecare întemeindu-se pe unul sau mai multe texte. Calitatea probantă a textelor invocate este însă minimă prin desprinderea lor de contextul atât de vast și complex al întregii gân­diri și opere eminesciene, care exprimă o personalitate de o natură cu totul particulară. (...) Căutător de absolut în viață, în gândire și creație, Eminescu s-a desfășurat cu cele mai înalte registre ale cunoașterii, compensând gravele imperfecțiuni ale realului prin care se simțea închis de necesitate. Și în căutările lui înfrigurate, a pendulat el, liricul admirabil,,între filosofii’, s-a cufundat în mituri, a încercat să pătrundă în știință, cercetând necontenit căile ce duc George Călinescu: „Cel mai mare poet, pe care l-a ivit spre frumuseți și adevăruri supreme.” (Zoe Dumitrescu Bușulenga)­­ și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc” „Astfel se stinse...cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vre­odată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în al­bie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” azi „Foaia românească”, care apare înce­pând din în ianuarie 1951- Pentru românii de pretutindeni, în orice colț al lumii ar trăi ei, în ianuarie este ziua de naștere a celui mai mare și celui mai îndrăgit poet român, Mihai Eminescu. începând din anul 2011, aceasta este declarată prin lege fiind Ziua Culturii Naționale. Zoe Dumitrescu Bușulenga: „Căutător de absolut în viață, în gândire și creație...” W­W,­ — --------------------­-------------------­Ziua Culturii Naționale 15 ianuarie

Next