Fulgerul, 1888-1889 (Anul 1, nr. 1-84)

1889-02-23 / nr. 61

aat­ i No. ai TJii ]\o. ÎO "ban­i. Joi 23 Fevruarie 1889. Apare Joia si Duminica. Redacţia şi Administraţia la Tipografia Lucrătorilor Romani Asociaţi iaşi strada Baston ANUNCII III. Pagina IV 20 b. rândul „ III 30, , Insecţiuni şi reclam ---------------------r — r— - --------- ----— Iaşi, în 22 fevruarie 1889. DISOLVAREA Spuneam în numărul trecut, că ja­­imiştilor li se presintă urmâtorea di­jmă pentru a ieşi din situaţiunea in­ti­­cată în care se găsesc astă-(Ji. Sau să se demită de la putere, şi a­­dunci la ce folos sacrificarea cinstei or politice? Sau să disolve Corpurile legiuitor©­i să facă noi alegeri, în speranţă că, prin presiuni şi ingerinţi dislănţuite pe ea mai intinsă scară posibilă, să ob­­ie majorităţi favorabile cu cari să se iată mănţinea mai departe la putere. In caşul acesta însă, doue pedici au re­învins junimiştii . 1 Insuficienţa numărului partisanilor or, aşa că nu vor avea indestui oameni pentru a putea ocupa locurile din Ca­meră şi Senat, nu în întregime, dar el puţin macar îi­ majoritate . 2 Consimţimentul Regelui pentru di­­olvarea Oamerilor. Constituţionaliceşte vorbind, acesta dedică e cu neputinţă junimiştilor s’o fnvingă şi iată pentru ce. In virtutea prerogativelor ce i le dă­­uieşte Constituţia, Regele, la căderea guvernului trecut, a încredinţat situa­­iunea, vremelniceşte, în mâna junimiş­­ilor. Pentru mănţinerea unui guvern la putere însă, se cer două voinţi : a re­celui şi a ţârei, şi însuşi primul-minis­­tru, la venirea junimiştilor, a declarat­ă, având pe cea dintâi, vor căuta s’o c­âştige­ţi pe cea din urmă. Au făcut junimiştii alegeri cum le-au plăcut lor. N’au cruţat nimic pentru ’şi asigura isbânda, şi cu tote acestea Tau putut obţinea o majoritate com­pactă, ci numai o minoritate, şi aceia juca de tot slăbuţă. Faptele ce­­jlilnic se petrec în Ca­meră şi în Senat dovedesc cu priso­­iuţă că guvernul nu trăeşte de­cât din pila şi din animosităţile diferitelor gru­­ppuri politice din Carnet­­. Deci, cu tote alegerile lor curate, câ­ntă cinstea lor politică cu care nu se lipsesc a se lăuda în ori­ce moment­­ la ori­ce ocazie, cu tote compromi­­urile şi concesiunile acordate, încre­­erea ţarei n’au putut-o câştiga, jurn­­aiştii nu deţin prin urmare puterea de­cât în mod unilateral. Ast­fel fiind lucrurile, este pre îngă­duit Regului a disolva din nou Corpu­rile legiuitore şi a încredinţa junimiş­tilor sarcina unor noi alegeri? De­sigur că nu şi o disolvare în a­­tare condiţiuni ar fi un fapt ne­legal, ne­constituţional. Şi nu vedem care­­ar putea fi motivul unei asemenea disolvări. Astă-ţ­i, după o experienţă de mai bine de viece luni, Re­gele a avut tot timpul să se convingă că, ori­ce-ar fa­ce junimiştii, ţara nu pote vedea cu ochi buni guvernul compus din prea iubiţii lui lachel şi că ea doreşte să se vadă intrata în legalitate cât mai neîntârziat. Ast­fel fiind lucrurile, Regele este da­tor să încredinţeze situaţiunea şi sar­cina viitorelor alegeri în mâna unui gu­vern de transiţiune, compus din oam­eni cinstiţi şi cari să presinte garanţii su­ficiente că alegerile vor fi libere şi ne­­influenţate ; să disolve imediat Came­­rile actuale, ca fruct al ingerinţei or şi, numai în ast­fel de condiţiuni, majo­rităţile ce vor resulta din alegeri vor fi adevărata espresiune a Naţiunei şi vor putea da din sinul lor un guvern în adevăr legal. Eată singura linie corectă de purtare ce trebue s’o urmeze regele ; iată ţin­ta la care trebue să năzuiască toţi o­­menii noştri politici cari lucrează pen­tru binele ţărei, dar nu pentru folosul lor propriu. PENTRU „EPOCA“­ Trebue să mărturisim că scriitorii de la „Epoca“ sunt de-o încapăţinare fără exemplu pintre fiinţele ce se bu­cură de raţiune, şi că numai cu mult în jos dacă ne-am coborâ pe scara per­­fecţiunei animalelor, abea prin ordinul pachidermelor, le-am putea găsi semeni a cărora caracter distinctiv e de a a­­vea ore­cari organe de o lungime cam disproporţionată. De doue ori am spus deja acestor d-ni că „Fulgerul“ nu este organul d-lui Mârzescu şi că d-sa nu colabo­rează întru nimic la el — lucru ce de altmintrelea, o repetăm şi cu acestă ocasie, ne-ar face multă onore. Cu tote declaraţiunile nostre, ono­rabilii se fac că nu înţeleg şi conti­nuă a atribui z­iarului nostru califica­tive ce nu le are. Dar, pe lângă încapăţinare, stima­bilii confraţi au şi o bună clasă de rea credinţă. In numărul seu de marţi, „Epoca“ se leagă de noi aşa ni tam ni sam, dându-ne desminţiri pentru ştirea ce­­am împrumutat-o de la „Telegraful român“ cum că s’ar fi făcut propuneri d-lui G. Mârzescu de a întră în cabi­netul junimist şi afirmând că Redacţia „Epocei“ nu ştie ca primul ministru să fi oferit d-lui Mârzescu vr’un por­tofoliu. D apoi bine, onorabililor, prea v’aţi luat nasul la purtare, prea vă credeţi indispensabili în ori­ce afacere politică ca clapa în bucate. Are nevoie ore primul-ministru a se consulta cu d-vostră asupra personelor cărora vrea să le ofere portofolii mi­nisteriale? Ajuns­ a ete Redacţia „E­­pocei“ oficina prin care trebue să treacă noii miniştri? Cred ore scriitorii a­­cestei gazete pe primul ministru aşa de simplu, mai simplu chiar de­cât este in realitate, în­cât să le împărtăşească tote eşecurile ce le încercă şi tote re­­fusurile de care se loveşte în tripofa­­gele sale politice? Prea vrea să uite „Epoca“ că nu-i de­cât o reptilă, şi încă nu de mâna alteia, dar cei grupaţi împrejurul ei nişte simple obiecte, o parte din zes­trea guvernului junimist. Dacă s’a oferit sau nu vr’un porto­foliu d-lui Mârzescu, nu’i treaba nostră s’o dovedim. Ştirea e dată nu de noi, ci de „Telegraful rom­ân“, pe care ’l credem destul de destoinic a’şi apăra producţiunile sale, aşa ca să nu avem noi nevoie a­ veni în ajutor. Probabilitate însă este că ştirea a­­ceasta să fie adevărată. Junimiştii ve­­g­iind că se clatină reu, se răped în tote părţile pentru a căuta sprijin, noi susţinători, şi e cu putinţă să se fi a­­dresat la d. Mârzescu pentru a putea să obţie concursul liberalilor disidenţi. Şi un motiv mai mult ca actuala zes­tre să nu ştie nimic e faptul că, de­sigur , Theodor Rosetti se păzeşte a le face cunoscute demersurile ce le încearcă pe lângă diferite grupuri sau partide pentru a câştiga noi aliaţi, lu­cru ce n’ar putea fi de­cât în paguba zestrei guvernamentale, căci dă, alian­ţele de felul celora după cari umblă pr­imul ministru nu se fac de­cât cu sacrificii, cu acordarea de folose ma­teriale, dupe cari cei de la „Epoca“ au umblat atâta timp. Un lucru însă rămâne bine stabilit. Dacă cel care­ a scris în „Epoca“ rândurile de cari ne ocupăm, ar fi a­­vut cât de puţină clasă de pricepere şi de bun simţ, nu s’ar fi expus a de­veni ridicul scriind cele ce a scris. Din doue una: ori suntem organul d-lui Mârzescu, şi atunci trebue să fim în secret­ele sale politice, în care cas nu ne-am putea expune a înregistra sau reproduce ştiri neadeverate rela­tive la d-sa; ori reproducând ştiri­le­exacte relative la d. Mârzescu, nu pu­tem fi organul d-sale. Sfătuim pe cei de la „Epoca“ în pro­priul lor interes, ca, înainte de a scrie, să se gândească la cele ce vor să aş­tearnă pe hârtie şi să nu mai lese con­deiul a le merge înaintea gândului lor. Sub acest titlu „Adevărul“ publică urmă­torul articol de actualitate, asupra căruia a­­tragam­ atenţiunea liberalilor cinstiţi: Prelungirea terminului care era de 10 zile la trei luni a comisiunei de informaţiuni pen­tru darea în judecată a guvernului I. C. Bră­­tianu, are de­sigur un imens desavantagiu, căci prelungeşte suspensiunea, paralizează acţiunea politică a stat-majorului unui par­tid, în care, printre o sumedenie de gheşef­tari, se alia şi omeni oneşti cari au un cult personal pentru I. Brătianu. Acest desavantagiu e de­sigur de necon­testat şi dăunător democraţiei. Dar ce să faci? Numărul mare de dosare ce sunt a se studia, scrupulositatea cu care ele trebueie studiate, pentru a nu încărca actul de acu- zare cu imputări nejustificate, suma mare chiar de hoţii ce se descoper, au nevoit co­­misiunea să ceară o prelungire a puterilor sale şi Camera a acordat’o. Nu se putea alt­fel; cine vrea scopul, vrea şi mijloacele, a spus cu drept cuvânt d. N. Blaremberg şi Camera, trend judecată, a tre­buit să dea timp comisiunei ca să cerceteze dosarele ministerelor, terminul acordat însă e prea lung. In acest interval partisane! domnului I. Bră­­tianu sunt paralisaţi în acţiunea lor, pe ici pe colo se fac alegeri suplimentare unde nu e bine ca aceia cari din diferite considerente ie die liberali, să se abţină sau să cadă zes­tre junimiştilor. Nu este apoi bine ca din momentul ce un număr de persone condu­cătoare dintr’un partid sunt puse sub jude­cată, ca acel partid să română neactiv, să se atrofieze. Acesta s’ar face în dauna de­mocraţiei pe care o apărăm noi fără preo­cupare de partid. De aceea credem că ar face bine ca partisanii desinteresaţi ai d lui I. Bristiain, dacă ar lăsa pe șeful lor ca să fie judecat, să nu vorbească, să nu se agite în numele seu, cât timp d­­e dat sub jude­cată. Odată judecata sfârșită ei își vor pu­ i. f * ’Ci F l I\ ît if 1 1 n ii ii a i 1 ii ii i i i t i i i ti

Next