Fulgerul, 1888-1889 (Anul 1, nr. 1-84)
1889-02-23 / nr. 61
aat i No. ai TJii ]\o. ÎO "bani. Joi 23 Fevruarie 1889. Apare Joia si Duminica. Redacţia şi Administraţia la Tipografia Lucrătorilor Romani Asociaţi iaşi strada Baston ANUNCII III. Pagina IV 20 b. rândul „ III 30, , Insecţiuni şi reclam ---------------------r — r— - --------- ----— Iaşi, în 22 fevruarie 1889. DISOLVAREA Spuneam în numărul trecut, că jaimiştilor li se presintă urmâtorea dijmă pentru a ieşi din situaţiunea inticată în care se găsesc astă-(Ji. Sau să se demită de la putere, şi adunci la ce folos sacrificarea cinstei or politice? Sau să disolve Corpurile legiuitor©i să facă noi alegeri, în speranţă că, prin presiuni şi ingerinţi dislănţuite pe ea mai intinsă scară posibilă, să obie majorităţi favorabile cu cari să se iată mănţinea mai departe la putere. In caşul acesta însă, doue pedici au reînvins junimiştii . 1 Insuficienţa numărului partisanilor or, aşa că nu vor avea indestui oameni pentru a putea ocupa locurile din Cameră şi Senat, nu în întregime, dar el puţin macar îi majoritate . 2 Consimţimentul Regelui pentru diolvarea Oamerilor. Constituţionaliceşte vorbind, acesta dedică e cu neputinţă junimiştilor s’o fnvingă şi iată pentru ce. In virtutea prerogativelor ce i le dăuieşte Constituţia, Regele, la căderea guvernului trecut, a încredinţat situaiunea, vremelniceşte, în mâna junimişilor. Pentru mănţinerea unui guvern la putere însă, se cer două voinţi : a recelui şi a ţârei, şi însuşi primul-ministru, la venirea junimiştilor, a declarată, având pe cea dintâi, vor căuta s’o câştigeţi pe cea din urmă. Au făcut junimiştii alegeri cum le-au plăcut lor. N’au cruţat nimic pentru ’şi asigura isbânda, şi cu tote acestea Tau putut obţinea o majoritate compactă, ci numai o minoritate, şi aceia juca de tot slăbuţă. Faptele cejlilnic se petrec în Cameră şi în Senat dovedesc cu prisoiuţă că guvernul nu trăeşte decât din pila şi din animosităţile diferitelor gruppuri politice din Carnet. Deci, cu tote alegerile lor curate, cântă cinstea lor politică cu care nu se lipsesc a se lăuda în orice moment la orice ocazie, cu tote compromiurile şi concesiunile acordate, încreerea ţarei n’au putut-o câştiga, jurnaiştii nu deţin prin urmare puterea decât în mod unilateral. Astfel fiind lucrurile, este pre îngăduit Regului a disolva din nou Corpurile legiuitore şi a încredinţa junimiştilor sarcina unor noi alegeri? Desigur că nu şi o disolvare în atare condiţiuni ar fi un fapt nelegal, neconstituţional. Şi nu vedem carear putea fi motivul unei asemenea disolvări. Astă-ţi, după o experienţă de mai bine de viece luni, Regele a avut tot timpul să se convingă că, orice-ar face junimiştii, ţara nu pote vedea cu ochi buni guvernul compus din prea iubiţii lui lachel şi că ea doreşte să se vadă intrata în legalitate cât mai neîntârziat. Astfel fiind lucrurile, Regele este dator să încredinţeze situaţiunea şi sarcina viitorelor alegeri în mâna unui guvern de transiţiune, compus din oameni cinstiţi şi cari să presinte garanţii suficiente că alegerile vor fi libere şi neinfluenţate ; să disolve imediat Camerile actuale, ca fruct al ingerinţei or şi, numai în astfel de condiţiuni, majorităţile ce vor resulta din alegeri vor fi adevărata espresiune a Naţiunei şi vor putea da din sinul lor un guvern în adevăr legal. Eată singura linie corectă de purtare ce trebue s’o urmeze regele ; iată ţinta la care trebue să năzuiască toţi omenii noştri politici cari lucrează pentru binele ţărei, dar nu pentru folosul lor propriu. PENTRU „EPOCA“ Trebue să mărturisim că scriitorii de la „Epoca“ sunt de-o încapăţinare fără exemplu pintre fiinţele ce se bucură de raţiune, şi că numai cu mult în jos dacă ne-am coborâ pe scara perfecţiunei animalelor, abea prin ordinul pachidermelor, le-am putea găsi semeni a cărora caracter distinctiv e de a avea orecari organe de o lungime cam disproporţionată. De doue ori am spus deja acestor d-ni că „Fulgerul“ nu este organul d-lui Mârzescu şi că d-sa nu colaborează întru nimic la el — lucru ce de altmintrelea, o repetăm şi cu acestă ocasie, ne-ar face multă onore. Cu tote declaraţiunile nostre, onorabilii se fac că nu înţeleg şi continuă a atribui ziarului nostru calificative ce nu le are. Dar, pe lângă încapăţinare, stimabilii confraţi au şi o bună clasă de rea credinţă. In numărul seu de marţi, „Epoca“ se leagă de noi aşa ni tam ni sam, dându-ne desminţiri pentru ştirea ceam împrumutat-o de la „Telegraful român“ cum că s’ar fi făcut propuneri d-lui G. Mârzescu de a întră în cabinetul junimist şi afirmând că Redacţia „Epocei“ nu ştie ca primul ministru să fi oferit d-lui Mârzescu vr’un portofoliu. D apoi bine, onorabililor, prea v’aţi luat nasul la purtare, prea vă credeţi indispensabili în orice afacere politică ca clapa în bucate. Are nevoie ore primul-ministru a se consulta cu d-vostră asupra personelor cărora vrea să le ofere portofolii ministeriale? Ajuns a ete Redacţia „Epocei“ oficina prin care trebue să treacă noii miniştri? Cred ore scriitorii acestei gazete pe primul ministru aşa de simplu, mai simplu chiar decât este in realitate, încât să le împărtăşească tote eşecurile ce le încercă şi tote refusurile de care se loveşte în tripofagele sale politice? Prea vrea să uite „Epoca“ că nu-i decât o reptilă, şi încă nu de mâna alteia, dar cei grupaţi împrejurul ei nişte simple obiecte, o parte din zestrea guvernului junimist. Dacă s’a oferit sau nu vr’un portofoliu d-lui Mârzescu, nu’i treaba nostră s’o dovedim. Ştirea e dată nu de noi, ci de „Telegraful român“, pe care ’l credem destul de destoinic a’şi apăra producţiunile sale, aşa ca să nu avem noi nevoie a veni în ajutor. Probabilitate însă este că ştirea aceasta să fie adevărată. Junimiştii vegiind că se clatină reu, se răped în tote părţile pentru a căuta sprijin, noi susţinători, şi e cu putinţă să se fi adresat la d. Mârzescu pentru a putea să obţie concursul liberalilor disidenţi. Şi un motiv mai mult ca actuala zestre să nu ştie nimic e faptul că, desigur , Theodor Rosetti se păzeşte a le face cunoscute demersurile ce le încearcă pe lângă diferite grupuri sau partide pentru a câştiga noi aliaţi, lucru ce n’ar putea fi decât în paguba zestrei guvernamentale, căci dă, alianţele de felul celora după cari umblă primul ministru nu se fac decât cu sacrificii, cu acordarea de folose materiale, dupe cari cei de la „Epoca“ au umblat atâta timp. Un lucru însă rămâne bine stabilit. Dacă cel care a scris în „Epoca“ rândurile de cari ne ocupăm, ar fi avut cât de puţină clasă de pricepere şi de bun simţ, nu s’ar fi expus a deveni ridicul scriind cele ce a scris. Din doue una: ori suntem organul d-lui Mârzescu, şi atunci trebue să fim în secretele sale politice, în care cas nu ne-am putea expune a înregistra sau reproduce ştiri neadeverate relative la d-sa; ori reproducând ştirileexacte relative la d. Mârzescu, nu putem fi organul d-sale. Sfătuim pe cei de la „Epoca“ în propriul lor interes, ca, înainte de a scrie, să se gândească la cele ce vor să aştearnă pe hârtie şi să nu mai lese condeiul a le merge înaintea gândului lor. Sub acest titlu „Adevărul“ publică următorul articol de actualitate, asupra căruia atragam atenţiunea liberalilor cinstiţi: Prelungirea terminului care era de 10 zile la trei luni a comisiunei de informaţiuni pentru darea în judecată a guvernului I. C. Brătianu, are desigur un imens desavantagiu, căci prelungeşte suspensiunea, paralizează acţiunea politică a stat-majorului unui partid, în care, printre o sumedenie de gheşeftari, se alia şi omeni oneşti cari au un cult personal pentru I. Brătianu. Acest desavantagiu e desigur de necontestat şi dăunător democraţiei. Dar ce să faci? Numărul mare de dosare ce sunt a se studia, scrupulositatea cu care ele trebueie studiate, pentru a nu încărca actul de acu- zare cu imputări nejustificate, suma mare chiar de hoţii ce se descoper, au nevoit comisiunea să ceară o prelungire a puterilor sale şi Camera a acordat’o. Nu se putea altfel; cine vrea scopul, vrea şi mijloacele, a spus cu drept cuvânt d. N. Blaremberg şi Camera, trend judecată, a trebuit să dea timp comisiunei ca să cerceteze dosarele ministerelor, terminul acordat însă e prea lung. In acest interval partisane! domnului I. Brătianu sunt paralisaţi în acţiunea lor, pe ici pe colo se fac alegeri suplimentare unde nu e bine ca aceia cari din diferite considerente ie die liberali, să se abţină sau să cadă zestre junimiştilor. Nu este apoi bine ca din momentul ce un număr de persone conducătoare dintr’un partid sunt puse sub judecată, ca acel partid să română neactiv, să se atrofieze. Acesta s’ar face în dauna democraţiei pe care o apărăm noi fără preocupare de partid. De aceea credem că ar face bine ca partisanii desinteresaţi ai d lui I. Bristiain, dacă ar lăsa pe șeful lor ca să fie judecat, să nu vorbească, să nu se agite în numele seu, cât timp de dat sub judecată. Odată judecata sfârșită ei își vor pu i. f * ’Ci F l I\ ît if 1 1 n ii ii a i 1 ii ii i i i t i i i ti