Gazeta de Moldavia, 1853 (Anul 25, nr. 1-104)

1853-12-03 / nr. 96

- 383 ir Ceprica Semlin ansila. Pentru fuzia (împăcarea) familiei Burbone”) se cetește în INDEPENDENȚA BELGICĂ we, în 22 Noemy. Ilerend ce servea o dezbunare la Fonteneble, au sosit două depeșe telegrafice cătră Împeratorul, din care, una aviza biruințile căștigate de Rosieni în Asiea, ce se întăresc, iar alta întrevederea Burbonilor la Fronsdorf. M. Cade’ndars au trimis ambele depeșe D. de Chiselet. Dar în ce se atinge de vizita făcută de cătră Duca de Nemur, corespondentul Independenței dă lămuririle următoare: Se știe că, mai multe încercări s'au făcut spre a se înpăca sau apropie mădulările familiei Burbone. Cu toate anevoiațile ducăi de B.. lucrurile nu înaintau și D. de Jarnac, amicul ducăi de Nemur, părăsise Viena în iarna trecută fără să se poată înțelege cu D. de Laferones, amicul Contelui Sambor, și a căruia caracter înpăciuitor e cunoscut. Atăt din o parte căt și din alta, se despărțise cu părere de rău, și de aceea, cănd negoțiațile se reîncepură, toate pedicile se învinseră cu ușurință. Chestiile politice, rezolănduse de mai nainte, Duca de Nemur cănd se despărți de Regina-mamă, ce se înbarcă spre Spaniei, se porni la Viena ca reprezentant și al fraților săi. Se regulase de mai nainte ca, contele de Sambor să meargă la Viena spre a face o vizită Ducăi de Nemur în 19, dar în acea zi, duca avănd o audienție de la Împeratorul Austriei, vizita contelui de Sambor au urmat în 21. Tot pentru aceasta ce cerește în foaea PRESA: „Înce ce atinge de tratatul încheiet între duca de Nemur și contele de Sambor, aflăm că, acest din urmă s'au recunoscut ca pretendent la tronul Franției, și că în schimb, ei au declarat că, nu se va mai căsători de a doua oară în cazul morței soției sale de acuma, încăt, la moartea sa ce după toată probabilitatea ar urma fără să lase copii, Prințul Luis Filip, contele de Paris (nepot al regelui Luis Filip), va fi legiuitul său clironom. Deacă toate aceste zise se vor adeveri, apoi, nu rămăne îndoială că acest eveniment merită a atrage și va atrage cu seriozitate atențiea tuturor cercurile politice din Europa; însă, totodată nu se poate tăgădui că, însemnarea lui ăi curat numai întămplătoare. Sănt cinci ani, ba putem zice și doi, cănd o așa înpăcăciunie ar fi putut să influeze Beaka Doctorul însă, aflănd neesbatirea încercărei făcută de Abel, se determină în fine să facă ceva impresionabil și înruritor.o bandă un hoței nemai rămăne nici o îndoială! cerc și cu jaluziea! Chiar în aceeași seară, el se dusă la Abel. Ei Abel, ăi zise ea intrănd; ciar acuma am aflat că tu n'ai cerut'o mi am venit să Te felicitez! - Kim? întrebă Abel cu mirare. Ba încă din curăpănie, seiigură asupra soartei popoarelor ție a întămplărilor. Dar acuma, în puntul în care se găsesc lucrurile, putem să credem că, numai evenimentele vor hotări, fără lucrarea părților respective, spre a se fi o însămnare istorică, ori numai curat privată. în 18 Noeme, lumea Parizieană era în aviz publicat în Jurnalul de Constantinopoli și dat de ambasada Franțeză, atingător de adjudecație a cărbunilor trebuitori escadrei Franțeze, în cursul șederei ei în Bosfor sau în Marea Neagră. D. Pietri, prefectul Poliției în 11 Noemy, pe ambasadorul Otoman la interimul lui Perlasez, unde, ei au însămnat un loc destul de întis, pentru înmormăntarea musulmanilor. În INDEPENDENȚA BELIEĂ din 20 Noemy. ce cetește, Ieri am zis că, chemarea prin telegraf la Fonteneble . D. Valevschi, ambasadorul Franței de lăngă curtea Londonului au cauzat oarecare senzație. Se pare însă, că se făcea în zădar larmă. D. Valevschi, din contra, ce au ieri în Paris vor fi adevărate, care din ce în ce micșorează toate putințile unui rezbel general. Acea rezoluție luată de guvernul Englez, ar suna așa: Nici un vas din flota Anglo-Franceză să nu părăsască Bosforul spre a intra în marea Neagră, în căt timp Rossienii nu vor trece Dunărea. fi mai încăt, se privește ca ceea ce ar neprobabil o încercare a generalului Gorceacof în contra marginei drepte a fluviului, în o așa epocă a anului. Așadar, avem o earnă de repaos și diplomatica sperează a se folosi de ea spre a înpedeca dușmăniile înpedecate de nevoe acuma, să nu se re'nteapă la primăvară. Se pare că, s'au terminat inventariul averei lăsate de ilustrul Franjua Arago. Ca și Aristides, ca și Foclon și Filopemen, învățatul muri în privirea altora chiar miser. Se calculează că, el nu lasă clironomilor săi o avere mai mare de 4000 livre pe an. mintească cineva. Pe lăngă aceste, trebue să'și mai acă de mai multe ori în cursul vieței el au priimit propunerile cele mai mărețe din partea a două mari nații străine, ca să organizeze un observatoriu departe de Franției; însă toată lumea cunoaște că, ei au refuzat cu energie și nobleță. In 21 Noemvrie ce răspăndise la Paris nimerise despre un atentat asupra Imperatorului Franției. Ele au înmurit asupra burzei și spiritile și acuma sănt împărțite, asupra credinței ce trebue a le se atribui. Corespondențiile însă, - ez------- ZAZZ7ONGTGEENEE nu înpălegi dar căt sănt de nenepouir Ba no scumnul meu Abel, eu nu'mi bat joc de tine de feliu; însă, AM aflat chiar apuma KB, Frideric d'lleten (astfeliu ce numea tănărul cu care Ce bătuse - Me! ăi capitan? întrerupeă Abel suspinănd - Numai după o singură cerere, ce au făcut chiar Suveranei, continuă doctorul, apăsănd tonul cu scop pe aceste din urmă cuvinte. - șiău avut el arăta curajul zisă Abel mai fără de poea ca. Ei mi lei de mirat întru aceasta urmă doctorul tot cu acel ton; însă, fiindcă nici o dată curajul nu vine singur la om, după căt se pare se zice că, el poeșe să cee și măna D-rei Mariea Luie, mări ce spui doctorel strigă Abel, sărind de o dată de pe scaun în picioare, chiar adevărul, amicul meu, deși în adevăr c'am trist; și așa 5 bita în 17 Noemvrie mi s'au tras provizoriie la pefiia părinfugă păstrigă el, sim- zisă el, să ceastă furie va avea ‘hui bați joc de mine și să determineze din Paris, au condus tuse de mai multe ori de atuncea) gvardie a Impărătesei... dar, urmă el, 15 ai fost menit CE scăpi lui, numai pentru el! ! cu zile pe fata diperdeacă amirare pentru un să fie capitan în deacă acele ce se tiaducea niște rezoluții. (Va urma) văBapons Legitimul Clironom a coronei Franției se pune nepotul Regelui Șarlah, ce poarteă titlu de Hanni Vearacuș trecănd în exil să numeșe contele ambor. Potru Regelui Luis-Filip ales de poporu, după destrânarea telui lor, ce află de-asemene desperați, mi ambe ramuri cearcă à Ce împăci. ș'apoi, fără să mai așepte B pe un răspuns eleși cu fuga, răsturnăind căteva foteile, și slăbcind laba cățălușului celui mai iuDrei Mariea! — Adpariasi de rușine el strigă baronul în furie; căci, ex pun o partidă îndestul de bună proiectul de căsătorie ce il comunicase Doctorul și văzindu'l întrănd AN case, el sperase că, an fine veniră să'i cee măna fiică Ca. . . Dabine! aista barbatu'i.. păi'i mai rău de căt o femee! Cu toate aceste, bietul tănăr se înfurnasă numai în o nă la Viena și acolo se baricadă în camera sa. o npulius! ns! nu voiu îndrăsni nici o dată! țind curgăndu'i ne față la crime de mărie și de sperație. Abol Anduel, mine care BA iubite doctore, însă, ajungănd us faci bine, ..