Gazeta de Moldavia, 1854 (Anul 26, nr. 1-102)

1854-03-22 / nr. 23

- 6­mer Po­is, marile meu­stru transportat trupe la Volo, cea qui un eteamer Franțez. r­e. enr pe a preia liiulei lițe­ regele pentru acele Ccăător arsă, la o epohă de înbă­șinat. Greșiea mi Arena, ce | Mi compt­­ ! Dati­umaius pările N -I. Poartă puiterea sa, două pupturi în portul de­­ că acolo­­ Englez au nstrul e previzionată cu ca de de Epipoi. Treșiei, ce de înpărteși de ea, aștepta puternice de acolo întărire, vin pănă la priile­ de vapor, au stat ertului, au ingrat vănători, 3 Maprie, corposul Un steamer­a zite, Ai Abas Pașa, se Notificănd prin ii vor urma pe aetă hotărire pătră Poartă, Sultanul au declarat că, logodnile și sti­­petacia ăși va priimi pașaporturile. Se anunță de aseminea rescularea Freantiea Doctorii și elervii de medecină, angajați pentru servițiul orșiei din Orient, 11 Martie spre Tulci, cu nume­­ Ianina urma foarte puțină nelinițire, fiind Albaniea sub coman­­­­d­a at Zimir Pașa. Șapte vase de vapor s'au primit la Alecsandriea spre a încăr­­IADEPENDENȚA BELGICĂ cuprinde ur­­mătoarea corespondență de la Paris din 11 Martie: Obiectul înprumutului după cum au fost astăzi mai mare preocupație a publicului. Acel mod de subscriere națională, fără îndoea­­lă fi o lucrare îndrăsneață, și deacă va tăgădueste apuma nemulță­­mirea 40p. Eb numai cănt elementul nea­­părat a ori narțială, și care mare Ite lăngă aceste, încă un obiect A con­­versațiilor de astăzi au fost, o oare­care umbră de neîncredere, ce au început a ca­­racteriza relațiile puterilor germane și a guvernurilor alieate de la Occident. Un articol a Constituționelului, subscris de D. Cezena, și carile, după cum cred este scris în totul sub o ispirație semi-ovi­­d­enlă, ne arată destul de lămurit acele dis­­poziții, și poate să dea puțină adeverire vor­­belor însămnătoare, ce de-a­lată ce priveau de puțin serioase și care însă, de căteva zile s'au răspăndit încă și mai mult, ară­­tăndusă că, două tabere s'ar statornici, una ue Pia și alta pe marginile Piemontului, cea întăi comandată de marșalul Magnan, și a doua de marșalul Castelan. Loca­­lul acestor două tabere, ne spune destul de bine, care ar pute să fie viitoarea lor destinație. Se vorbește, a se rădica în onoruru lui Dumesnil, surnumit Picor de lemn, de la Vensan, și a căruia văduvă personal atăt de onorabilă. se găsăște astăzi direc­­toriță a casei Legionului de onor, la S. Dedis, în bronz. D. general Șiram, senator, vechiul companion de arme a lui Dumesnil, va fi prezidentul comisiei. O statu. În consiliul miniștrilor după cum se a­­rată, s'ar fi vorbit pentru suprimarea tu­­turor m­anualelor, nelăsăndusă în vieață de căt­­re Monitorul Universal și Patriea întrunită cu Constituționelul. Se da drept peron numărul crescător a abonaților de la Sieclu și Presa. D. Persini, înfățoșite­ trupe n­ouă esbuti, după cum toate ne­ce­sar a o a­­­se du­l acela, că au făcut să resară banii, putem 10,000 nu­m­ai deter­­a muniții. La detașamea­­oameni găsăsc „Vasp” Preveza, au însemnatu D. Mezarcu, mi­ cee în unu terminu, în care eta­pa a trebui să în­ îlătoare, aproșeze șirturii că, guvernul eeu e MOONITOGUL 12 Maprie cu totul crpuin de insurgențiea Gretească cuprinde o listă de alcătuire a armiei ori­­Marșalulu Deacă gu rrlurile sale două nu va da asupra acestor regetalii Canrober divizii, comandate de veniul Greciei, mulțămitoare. D. de rezervă sub comanda prințului Napoleon părți din Tesaliea; un sac de vapor fran­ regimente de infanterie, țez, viind de la Constantinopoli, și se zice după cele din urmă puoutăți că, ar baterii, fi adus nișe depeșe amenințătoare. După cum arată PATRIER, denumirea O altă corespondență adeverește zisa În­­ugiun de rezervă, dată diviziei comandată zărire­a ietmului de Galipoli, și zice că, de prințul Napoleon, trebue că, aceste trupe vor forma vorbele atingătoare despre citadela sus și foarte bine a­ rului Napoleon vor fi cele intăi în­ Apres sunt contra­zicătoare. Se pretinde trebuințate de teatrul rezbelului. Patriea - c impusă din 2,000 Albanezi, se asamănă cu vechea gvardie a Imperato­­rine și că ea ar f­iu. din Epir, un sei , de și a se că una franțeză ancorate fi 6 regimente Corens ce spune că, purtesăse din Constantinopoli, roase aprovizionări pentru spitalurile um­­el au făcut tot ce Două steamere spre a înpedeca asigurări la Pireu, vipturi și să intre în pe priimite turcești unde ți Din o divizie ca supușii Ser- Arno, comandantul anșei, mi bosche, de rezervă, unei ralului foreț, din leagă în aceea an­­ viza, apoi, cel de aa, și de că, prin urmare se de la Bitolica. Cinci mii de turci tre- se înțălege de sine, chiar tu numărul din se vede că, Astă armie puțin el rezervă și Pireu, alta Engleză,­­ ce asigură, nu 5 batalioane de Bar­eteamerul cu de asăminea de la elis spre au pur­­­ va ave sub un corp pe sub comanda gene­ de cavalerie, și 12 în fie­care bătălie, va număra să se va avea din pămăntul lor. 14 de înță­­­­­­cea meritul Cele mai combinație fi­­rul acelui proiect, D. Fortul Fuld și Sen- Apno, voeau suprimarea lor, iar cei alți 3 miniștri au votat contra, s'au mărginit în aceasta. Vedem într'o corespondenție de la Paris. Propunerea puriei la Preveza, două corvete însămnate persoane speculative, după cum că în 3 Martie, D. Hubner, sinistrul Aus­­t - ce + ..L. „lalLAN. TR­IST ven TT - 91 - + lana ce desfășură a­ără Ch­app pe numai boem­ul dar iubită si­ meria, încăt lasă pe Vas la norocul seu, căruia in avate, se în­­demne ue vecobira a'l alurga, FAP orbului de mănie, să i se întărie în Inime, resbunareaști agunce Oh facă părn răutăței sale, resbunăn­­de și și penorosind ne ridicolul fiiu . Tora­­singurul personogu ne ne arată un senti­­ment frumos, împărțind pănea cu seracul. După aceasta apoi, el o părăște la boerul în­­t­âi pre încărnat cu iubirea de sine, ni civue o mulțime ce din porecire arieta se contraște de la ascultători și lucru curioz, alb­ul îndrăcit esbutește Ta pe lesne a birei un boer, Ba încă, ăl fa­­c crembri conul unui să agiungă pănă la­­ ANA credulitate, AN 4aă­t, fără să iee în o de aproape cercetare, aținăi­e mărturii, nu și părintele­le în cure de jirul cu prăta slăbiciune, fără cea mai mică părere de rău seau îndo­­san, wa istonește din casă, și ie ne Lăzuri­­„ de fiul ce pere ca să ai vă cu­i zice „calin­­o marte­le calicului, și căntecile destul îndurarea satire în față, se tă­­ișem ideea ce ne dă prin asta, cu țeranul Ro­­măn ar prigegui și a fi plecat mai mult că­ Tos ghidușie, de căt cătră bompătimirea osvri­­talieră ce l'au carabterizat de seboli,­ști ce subm a doua persoană a piesei, ne Lăzărilă. Deacă este adevărat că, critica trebue să privească o lucrare din toate părțile sub Ra! pe lângă poliloghie așu întreba: ca ce oare va pi sicear Andrieux, cănd și ne consiliează zicăndi „întocmai ha­inele tase să fericirea altuia seau su iulbire macar și la fericire­a telui tonic fii cu așa pe pmvi­­te să ns oboseși cu nedrepturile gem­ea, ri, le anegoeage mai ales cu desprețue și micile spi­­umfiri a­le epigramei și ce vezi ba, nicii o­dinioară, pentru nimic în lume, să aluturez cu Convingerea ta, nu lunrezi mai între­­cel princip înăscute în Lăzărilă, și ne ur­­mă să ascultăm toate insubordinațiile, rălele deprinderi, încăntările și descăntările soar­­tei cale, pănă știa ceea care, singur de ne-o spune, la urmă vine că el preferează mai sine să alerge pe cămin! ș'apoi, boiu încheia cu singura întrebare: care'i pare scopul mo­­ral a piesei ce după căt se pare ar fi trebuit să'l auzim din gura lui Lăzărilă? în ce stă ne tre­­abăm principiul exprimat reprodus, că adecă, surcica cu sare departe de trunchiu; de ce să mai vedem la început fru­­moasa debut de sentimente­le ce par după a­ bue să întipărească frumosul idealului în i­­coană ? Poate acesta­ i Ka, juninnmea imitătoa­­re să se deprindă a găndi, că nimic pe lume nu e mai vinu de­căt viența vagabondă și de po­­poară societăței? Să ajungă a­ce convinție că, rău și fără cale omenirea au eșig din ega­­rea vardoriemului? și Kle, de căt CB Ce supune regulilor societăței uneori cam grele, mai vi­­ne să ce lepede de fericirea ce o dorea cu în­­focare, și să rămăn car în conlițiea cea mai de rănd? În adevăr, deacă toate aceste 1% c­onstituat și HOT să constitueze estetica și moralul, apoi­ Balzac avea rezon să zică: Qui peut tout écrire, arrive a tout oser „bine toate toate să scrie, poate să și îndrăsnească toate. Aliquis, cerca 4­ăc N ani ăși a! A40K droiile.” Dână aceste, ce lăsăm de elenile și pisele se lăsăm scena curioară de cimpoesie prin care ăși atrage țeranilor căutăndule de fericire­a ce cănă rescolească liniștiul Cofurt înfățo­șază, apoi, spre vei scrie, kaste ka, Tos arta dramatică, încă, x é “ A sn pumnal, nu dec­a o lovitură de ce folos să cu niște mă­­r scuti de a ne dă regulile per­­nevinovației oescrespăn ca, gau­­de moarte în lini­­spiritul a m­ai auzim les ce ns în piesă termini greu de­­ cel de ne spunk rpad al artei literare, ă6uNn

Next