Gazeta de Moldavia, 1854 (Anul 26, nr. 1-102)

1854-04-01 / nr. 26

102­­ întări Vidinul și mai ales artilerie a, lu­­­ate prin proporțiile înspăimăntătoare în puține zile de la sosirea în București care ajunsese revolta, în mănile unor bar­ lui Fund Evendi, trupele Rossiene, ue era finanțiară a Austriei, dați lipsiți de capacitate, de principuri și însărcinate cru ce cauzează destulă nelinire. Administrațiea au întărit prin un act hotărător, rezolu­­țiea de a conteni de acum înainte cu da­­ca trupele a conlucra în caz de nevo turcești, întrără în Țeara Ro­­mănească, și'n unire, restatorni­ciră orăn­­d­eala. Trupele Rossiene ne fură priimite cu mărturisirile de cea mai adevărată multămire, în loc de a fi fost pentru țeară o greutate, după cum au prezendat'o aceasta căteva membre a ambelor camere din parlament, din contra au fost o făn­­tănă de bunătăți pentru popor, plătin toate lucrurile de consumație cu prețiri foarte mari. „Ast­fel nu este, în căteva cuvinte, ade­­vărata stare a lucrurilor din Țeara Romă­­nească, și fiind­că eu atunce locueam În București mi am fost încă prezident Epo­­pea în circulație a hărtiei monetare. U­­neltele neapărate pentru fabricarea banco­­țetelor Visteriei, a asignațiilor Ungurești ș. a. tiparuri, matrițe, petre, plăci de a­­ramă f. s'au nimicit în zilele aceste, în ființa unei comisii rănduite ad ho­s. Sub­­scrierile la înprumutu, ăși urmau cur­sul lor, însă, era încă cu neputință a se arăta suma totală a subscrierilor făcute. S Hepmanien. (Încheierea adresei D. Hom­e .fenin?)­dustriei sale manufacturiale, iar prin re­­ducerea porturilor ei, a fi bune pentru co­­merț, Țeara Romănească, din starea de sărăcie, trecu la aceea a propășirei înfloritoare și la o mare însemnă- Acesta era gradul de mai tare comer­cială. închintare și fericire Tem­a Romănească sub protectoratul Roș­­cănci la 1848, un pare de persoane ezaltate, prin auzirile turbu­­siei, care număr rărilor ce se începuse prin deosăbite pun­­turi de pe continent, găndind că sosise și momentul punerei în lucrare a himeri­­lor lor, traseră în partea lor ne soldații garnizoanei din București, și însoținduse cu o parte din clasa lucrătorilor și a nevo­­eșilor, proclamă că comunismul: „prințul Bibesco, atuncea Domnitor, nea­­părat că nevoind să atragă asupră și res­­punderea vărsărilor de sănge ce ar fi re­­zultat din înprot­vire, abdică tronul și se retrasă în Transilvaniea, partea drept judecătoare lăsănd țeara în puterea rebelilor. A luptea de moral, trimisără Imperatorului, o adre­­să subscrisă de cea mai mare parte a lo­cuitorilor, în numărul cărora figuram și eu, cu rugăminte de a restatornici doeasa ce ce înlăturase orăn­­așa de necuviin­­cios; ear Imperatorul, reamintidu'și tra­­tatul ce exista între Țeara Romănească și Turtiea, tratat a căruia punere în lu­­crare El o garantuise, cănd s'au declarat de protector a acestei țeri, învinte chiar de a priimi adresa, și invita să ne Poartă a primire în țeară sprijinul seu, spri­­jin pentru care priimea pe tot anul un tribut. În urmare dar, Soliman Pașa au fost țărei Romănești, în loc de a pune în luc­­pape ordinile Suveranului seu, dudu­măna cu rebelii, și fără se descuviințeze în to­­tul lucrările lor, alcătui un guvern pro­­vizoriu­, compus din trei membri aleși între revoltanți. Între aceste, Imperatorul Rossiei, în cunoștinți aduse de pozițiea cea tristă a țerei, ceru rechemarea lui Soli­­man, și în urmarea anei cereri Împără­­tești, Fuad-Efendi se trimisă în locul lui. Pănă la aceasta, lucrurile ajunsese în București da­lea unei mare vătră a urizei. Amenințări de a se supune tot sub foc și sabie, se rosteau în gura mare și fără nici o temere de cătră populațiea înfuriată. Ori­și ce trăgănare, ar fi putut să tragă după cine urmările cele mai nenopouire. Din această cauză, cănd Fuad-Efendi sosi de la Constantinopoli la carantină, el în­ la Galaț­ pe generalul Diuhamel, co­­misariul Impărătesc în țeara Romănească,­­ carile are ordin să'l însoțască spre a fi față a poliției, după restatornicirea orăndu­­voeam să vi le trimit, pentru ca apoi, Sinio­­riea Voastră folosinduse de vre­o cir­­constanție sau ocazie favorabilă, să bine­­voească a le comunica Camerilor Parla­­mentului, în totul sau în parte. Și fiind că, pentru mai multe sezoane este neapărat de dorit, ca aceste facte să fie cunoscute, erta-mă-veți să rog­i Ciutopiea Voastră ca să bine­voiți a în­cuviința publicarea lor in Taime? (subscris) C. Lenș. Prusica. La Berlin au urmat in 3 Aprilie, o con­­ferenție între generalii Prusieni și Baro­­nul Hes, trimisul Austriei. Ce supreme despre mobilizarea (pregătirea ue nisop de rezbelu) a căteva corpuri de armie. Feam­­ea, JURNALUL UNIONA, au priimit fn 2. Martie o încupoștiințare din partea poliți­ei pentru un articol cuprinzătoru de ata­­curi ingurioase și fără lege, în contra a „Prin toți acei, suruparea fortificațiilor a­cești de pe marginile Dunărei, G­4­ste nemărginită s'au dat agriculturei și in­­de­ndată rpimic la care tur­­impul- cei agiun să se |­­­e­re ? - au urmat că, a populației și­­ a cărora proprietăți erau amenin­­țandă tării [An de­­ punerea în zi „­pr de cătră Poartă, cu trupe într'un număr reun­atăo iar el, oprinduse lucrare­a destul tratatului. După­­ o co­­riei N .L.­­de elei publice, pot să garantez la marginile cestor documente, pe care cu adevărul nerobdar a L țpinec, numit Dunal, de origi­­lenura aice un băgrăn nă Franței, om bunu, carile avea rămâini d­­la o jelană neagră, patru conii al cel, creoli mulatri și din care numai ne prei vi elibe­­paci. Cănte's pasru lucrau 15 fon mi înță­­lepere, speculăndesă așa, încăt, la­vari­­tel­e cățiva ani, ii mărise foarte mult inte­­resele lor, și înzecise micile lor napitaluri, însă, o dată cu avuțrea c'a [UNK] întrodus în ca­­es ani lănoșiea. Din partea ca, bătrănul­ui rondes­ea una ca acra, demi lăcoșiea 6 un ui­­țiu a bătrăneței, cap căt pentre Filogen, cel mai mic d­intre cei patru fii, el era încă pr­e lănăr spre a o pute cunoaște. „Părintele căzu de o dată 694138 și mă­­pi repede, încăt, peritănd singur că elibere­­ze pe șunele ere fitul, de aste sus vin că ei să recomendeze celor alți fi ai plini poința ca întru aceasta. Căse'e trei mi survire în liniște ador și cu somnul șorței. După legile țetei, binetel Filopen, prin per­­derea părintelui seu ce făbă propriet­atea ce­­lor cați trei fiți, carii neputănd să'l îm­­părțească, hotă­ără suu­ văndă și să focu zi, cum se scoasă la pănzare un sumbr de sclavi în urmarea morței unui plan­tator și a neaprei în­tre arați, tinăloșee,e adusere acolo rarulei, Kir din ce va măntui cel întăi m­­­jar, bi na da să mai năndă și strigă un nesgri por­ Viindu'i văndă,,, peleguiții ăi rădicări, îl aruncără pe masă și cerură un preți șii ce aștilor viegel copil în epcotie lacrimi, asta agi­ospori Bol fruntelui noscu în oira mopșei sale ?.. mă „ndeți ami... mi suspinile ăi sebrăș­­lei puțin pri asta pă poiu pute nede macar în toate zilele!.. nem­os că deși il erai niște nemulțămitori; însă, Filogen­ii încă, pe a­dunare, som­erii ce­ și vindeau d­in singile le fără condrții de ocări și cer, după lege era sclavăl lor ch­ronoșiei Ki săl și usos decupeu; dar Filo toată puterea ka Ch păendă, și fiind­că tog de-a­ ana ce găebec driiă, oamen varii speculează diin ce neporocirea, de anee sau și început În pășcărn ielor ce CE arătau că și nu Une ObisA pe din ce găgea și su loccitor, carile sporel sim­țitor la aierlisire, și corvin­ise și adunândec nopilul cu mpeg de 500 r cslaleri Dană c se șfăntui agta, el CE îngăună căstră tricm­tătorii trei frați vănzători, vi însărcine c desprețul cec, mi zise: „Deacă v- am compă­rit pe fragele pospre, pentr­uă­ Raul, chiar din momen TON acesta el poiner, și fiind căti on Le pr stare, ien asepra me educație a mi niira pra seu, pu știea încă ca ce rpe mai mul­t, pe vinefăcătoru, cee, ceue ne neleguiții ce'a vindea pengre­asp vătrănca și apei părți de seri nelegiuite. bcunele lor rfrau, într'o vancsa oprii. Oc­­o iotrină, din prepul asei văii lui slațimă clironomi, cei ti­­pe ascuns să pă cu dănștiii ne spuseră servesc; no­­co­ căn Asgă scenă de vue să iuvească sus, sui barbarie nemulțămi am de scrap, a ateriisi piersa jone, prin p'am făcăt'o ieve

Next