Gazeta de Moldavia, 1854 (Anul 26, nr. 1-102)

1854-11-22 / nr. 92

-.-3--. - 367 - ster­l intereselor străine, în care a stat mai ales în obiectul espediției meea, și contele D. de Bord­enei­rland, în pașile gu­­ler au declarat lor, în chipul cel mai pozitiv de cum nu urmează pre o găndire­a sa de întreprinderea În cont­ra­bu­­sul Rosiean din marea Neagră, a­­m­i ples, cănd succesul nu este mai idoelnic, și că, din contra guver­­sări hotărăte cu statornicie, nu i pessa Sevastopolul, dar încă să nu Crimeea s­tatornic, spre a ce­r­­e acolo în Georgiea, în timp ce tot M stafa [lama nuoul mes­a armier ui din Asiea, ce­ra ambarca din Ca­­spre a se duce să atace Anapa­­te Occidentale sănt convinse, că, Sevastopolului și cucerirea Cri­șănt neapărate spre a ce asigura­l viitoarelor operații în contra Po­­pii ce vor trage îndărărt de d­ina­­iprin­ o anepoință, spre a ce ajunge cap. Și astă ocazie, ambasadorii­l, a făcut propunerile cele mai asupra înarmărilor de acuma, o că­­lărime ce-i dreptul, ne arată în de bine, toată seriozitatea hotă­­puterilor occidentale. CA VIENIE ZEĂD din 17 Noemvrie zite, de la locuri vrednice de toată cre­­că, generalii alieați de d­inaintea opolului, au hotărăt să se lolo­­de avantajul căștigat atăt de scump viiea de la 5 Noemvrie asupra Ro­­rr, ca să'nterce de'ndată ce vor pu­­asart asupra Sevastopolului. Se­la încă de pe la 5 Noemv, toate e­­ata spre acest scop, și că, numai eastă cauză, Rosienii au atăcat pe cu toate puterile lor. Acești din au acum 110,000 oameni, iar Poole- 000, căci, deacă Generalul Canro orbește prin raport că, Rusienii erau covărșitori în număr, dar, ei nu de căt de trupele ce s'au înpărtă­­rezbelul din 5. Între cele 80,000 țului Menjlicofă, ce apart că, s'ar prizind mi cele 35,000 de curăndi Pepăstea a Berlin scriu din 21 Noemvprie, Irusieană de aice cu data 15 Noemv­­iră la Viena, ce poate socoti Ka de încheiere a înțălegerei că pă­­tare Prusiei și Austriea, și de a­i departe deplină unire. Desbinarea ală nu mai există între aceste doă pele la care ele nu se unea, epau pentru oare­care forme. Între se numără cererea Prusiei, de a pogi cătră convențiea din Aprilie, un adițional. Acuma, după ce prin bele părți îngăduite, s'au adus o uni­mnă, prin Nota din 15 s'au stat pr­­si asemene articol adițional. În pa acestei înțălegeri, ambele cale a­­u dat conforme instrucții ambasa­­lor, la dieta de Francfort. F­ranțica . opeșă telegrafică de la Tulon 16 aportează Kb, atăt acolo precum Marsiliea, trebuințoase, spre a ce 1punenopții îna­­inte de încheierea lunei, înă 7 divizii nuoue de Toone DEBATELE, deă­ următoarele lămuriri a­­cruntei lupte din 25 Oct. în care repeș b văeți AU mezăl coloanelor călcate contra lor. Acesta crăncea. Goți strigară „Dumnezeule apără­i că sări per ds! Dar, că nobilile se repeziră asupra dușmanului; și'n prim­ata lovire Se credea, nu, peste zi va urma o vătălie generală, și din astă cauză, ambii generali piaură consili­u tocmai în acest minut, urmă și fagalel epi- carton, cad asupra liniei ce se răpsăsc de cu­­suri, a,pe o rănduială, esbuleni O aclamație din toate gurile, își rădicau acoperemintele în pe Lord Raglan le relua, Zealu ce va aste, ofițerii mi aer, iar, de ne Tor amfiteatrul resa fără salve repetate de aplaudări. Raglan trimisă mănile dușmanului, îndată Scarlat N­oare, cănd Generalul Canrobert cu stabul major Beni­ci găsască jor, capitanul Nolan, aducă a doa zi ce o pun­e ptusilogică capetelor și eroul de bucurie în mezul trupelor ea­­numai cănd priimi mesajul Ec. Sale”. Asta urmă­re­a cavaleriei, su ordin de a la și'l felicită pentru 204, ce costiei atăt de scump ne cavaleriea u­­șoară Engleză. Spre a înțălege asta, tre­bue să spunem mai întăi, că, Roesienii retră­găndusă lăsase trupe da infanterie cu cele à relate care le luasă, după ce părăsise pe a patra. De asămine, ii așezasă tunuri, pe în­­­ălțimile din stănga. Cavaleriea lor ce ține HS rezervele, în­șesă divizii desse, în dosul cărora sta­sesă batalioane și la 30 tunuri. De mie că, tunurile părăsite de Turai prin re­­dute, erau tunuri în gloze, încăt cireșe ne acestea, hi îndemna onorul să nu de pace și Un ofițer din egalul ma­­dar lordului Lu­­an, carile comanda­u cavaleriea, plumbi, te sburau din tunurile și finețile redutelor. „Toți ce­i de față nu puteau crede că nu vi­­rgează, aeg­ feliu era de oamenii căzură. Dar, En­­glezii nu se opriră de loc și prin un zvor ne'n­­vine, sosiră pănă peste tunuri, unde bucățiră de g infanterie chiar pept­șui, și de abie ăși fănuse otretere, cănd Pip salutați, de cel mai aligător fregiii­toa­­re fă­nă înainte, tăerăm pe tăm­­­urile lor, ce dăduse foc necontenit pănă la 1 sau u metre de la noi; după acra trecurăm săngerate­rurile armiei, ea„ rămăsese formă să adune,” a cavaleriei ușoare re­ntrără în și­­la cătepa la 5 oameni., Un ofițer care au mandat în acea cărnoșire, zice: Înainte purcede, toți vedeam pe desperată; însă, urmă 9 tunuri, spre à sosi la siți lapăa noastră părți, ne à pre bine și infanteriea gadă mică, măntuit pe o dușmanul lipezasă n'am etat porniră KG, iee Ce.l laeșialt sprișin, ea, Rossienii nici ini mai rău din săbniile că era era cavaileriea trevuea Cb se putu să le rămpă cum­­pătul, mai ales o altă cavalerie proaspă­­tă străbatem ear liniile o dată sub focul mai crud minut­au, acela după ztce am luat tunurile și am restur­­NAT ca­valerica, mă înturnămu și năzuiu că, de căt germana noistră Mai nimiciti, „­Ear, cănd­­ Rosienii linie înpătrită, văzuiu, că toate, și strigăiu la oameni­i supra cum se știe, au cavalerie Engleză, sigură, eată Trompetele gonii Enischilen, priimiră Docangurăni puțin tească dreapta 4ă gaărigătele sele negre minat și restrăngerea lor, deni­i Rossienilor ce răpăd asupra le fălm­ea pu­pei, navi le, respunsă ganteul lui : „Fă Rossienilor, Eniechi­nnilor, te spintecă m­urii, ast­freliu de Pocoleni, iată fi văzurăm eșind BA împuținați sui desfăcuți vălind asupra liniei văi, ACTA era o bătălie ce întruniră, lor ca să'i învăluese că,­ci uniformile roșii, ce înprotipească, dragonii Brigadirul General le i­a regimente scoțind toate inimile, te, după itunce, ci inimi dul vise ce luase toate măsurile pus au și cum un strigăt RS e o putere perig­mere au ce pămai care, surii la Crimeea. ‘este opdin Ce ție că, Lonirea părt de eroi, un de voe urmat, sun vră mi Cronienii în aer a ferălui și n''nspinsă înfocare, spre stănga, ca și dragonii roși la un moment făcără sarii să Ce Ca și Acum, a doa ce ii pe­recură vs ținăa să felici­teze ca dire dos regimente la moliie sur', că dra­­n vălească, că tri­­ce repezit înfioar­­făngeru străbătător à alămi­­se făcu­­răndăari, nă­­ce înaintea în Îngrăca lini­ ce înturna acx cl­i scri­a don, dar la răndul lor cr­avne atun­­în depli­­soldații lor și bătră­­Cuvintele din ur­­îmă jet, nu da cu o putere srte sigură, cu săbiile cănd, zăciuiți nici chiar din o înțăleagă, găndeam În calea, din dob toate aceste, tu, venea Ce l-ne înturna, înpolorați tot asm­eți lor, se pătură auii să năvălească să în ce trecuse încă și lipsea atunce ace­ln­­ade­­mi tot în acel minut le regpăn­ de ceealaltă parte, ce­ se arătau de c­ealaltă par­­căreia nimică Nu putea Ch din parte­ și toate mulțămi­­lin­ei întărea, o penrec ma­­de că, pe un Lor­­adil­­in­d­ucătorului lor, pe ordinul necitit resturnărăm spre colo trobaeau și sămătate, ghiulele, boambe ogrigan­da goții; căzi. Din nălțimea colnicilor, vă înfiorare, văzindu t cum ce apropieră, curi Rosiene de arghilerie, ce au fost față, d­inaintea lor, mi focul ce resturna oamenii a 3-a; acolo însă, șir nesfărișit, oamenii de căt Ch să treacă Îonosă, spira­­caii scăitără fugănd. ru câni­­Pănăleas­­cele 30 tăâ­­moments. rămășiiiile o lovitu­­ră trecem KE­lonul tot dpeni trebui să eu, reiee­­ree lui pre csăm­, ‘pe #1 Oo de ce crezu supue, încăt prin liniea cardigan, o cămpie ră luapi lăănceri, alta, Ch, în “end ceci de InP pes­te o pănă mi­lă o grindină de peste măsură, de de fum, un halt, și că trebue oameni cănd din coaste bateriile, pici unul fem­ea oamenii înainte satem cei nostri de plată au de ce­i privmi Cum după În fine cătră toate și caii din cauza morței din asta urmă pe'nțălege­­mi estranpagant, însă, trupul de 600 oameni, mersă înainte nin­­o armie în răndueală de bătălie, în adevăr asta mi srmă.” fie pare ăi urmărea ce ducea la o mo­­păreareă valuri de fla­­mi de tei, răpaurile se zăd­mără, apoi, pădură în mijlocul unei corpoe cu parabine minte. Cu de loc în îngăimală, ne d­indărăpt. Trevvi­en pe rumai Ce'i dreptul, lorgului ne Toni artileriști, și împrăștieți Ducan ce­­ ce pă. mi ordonă lor du­­asumra tunurilor, se retrăgeau, fu­­oate după aceea, cu duzina În­ zimiți, Ye! gănd să de În qui sn pe nimeni gunrurilor trăgăli și Kai în ii aceste, putință să scape un singur om? asta nu stătu, ca însă, în galop. Mersărăm nimine, de căt nu poate o coaetă și artileriști ce formără don de cavilerie. Este postri să co­­de a arti­­ce o obo­­lor, bri­­s'au cu 4 și nu ce o de din

Next