Gazeta de Moldavia, 1855 (Anul 27, nr. 1-102)
1855-07-28 / nr. 59
238 - jurul Schitului, potrivit glăsuirei Art. al 6-le din actul vecin. B) Casa aceasta în cătă vreme era în rănduială de Chilie, da Sf. Lapte care cape venituri după pilda altor de aseminea, acum însă cu prifacerea ei în rănduială de Schit, urmănd a înceta acele penirspi, sau hotărăt în conglăsuire, ca comunitatea Schitului acestuia a Cinstitului Înainte Mergător, să plătească pe an la Sf. mare Lavră supt numire de drit Chiriarhicesc, căte 1000 lei, afară de Împărăteștile și localnicile dări, 4e ba ne apărare să orănduesc de comunitatea Cf. Munte, și care potrivit cu rostirea Art. al 5-le din actul vechiu, iarăși să înțălege că au a să plăti în chipul cum să urmează și de alte asemenea Schituri. V) Arătații 1000 lei, nici cu un chip să nu să înpuțineze, văd afară că Sf. Monast, să lipsește de venitul arătat la Lit. B), dar și acești părinți moldoveni să vor îndemăna cu lemnul de durare din pădurea Monast, întrebuințele Schitului cu materialul de lemn, pentru cu lemnul de foc, de var și altele, înpotriva cărora Monast,să socotește îndreptatea să folosi de acest venit anual, în privirea ființei lucrului însă sau hotărăt cu bună care deși nuțin Moldoveni. 6.) Pecetea acestui Sf. Schit, sau închipuit a fi Tăerea Capului Sf. Proroc Înainte Mergătoriul, cu inscripția romănească: „pecetea Schitului moldovinesc a Sf. Ioan Botezătoriul din Cp. Munte a Lăvrei 1852” aseminea sau închipuit și o altă pecete mai mică și amăndouă sau încredințat în păstrarea Cuvioșiei sale Dixomicelui și Dichiului Nifon, spre a servi în trebuințele Schitului, una pentru adeverințele de mire și cealaltă scrisorilor, această hotărăre a soborului Laprei Sf. Atanasie, prescriindusă în actul din 24 Septemvrie 1852, sau subscris de Pro-Egumenul Sofronie, Pro-Egumenul Kipia, Pro-Egumenul Gavril, Pro-Egumenul Ambrosie, bătrănul Neofit, de Hagi Grigori, Hagi Dionisie, de bătrănul Chiril epitrop, de Monahul Melchise declară și toți aceștia din soborul Comori Lavre, precum și de Duhovnicul Nipon și Eromonacul Nectarie, înpreună ai lor părinți Moldoveni, și sau îna Cp. Lavre, precum și a Schitului, spre armare pe strămutată pentru totdeauna. Deci cu aseminea act înfățoș'adiasă înaintea Domniei Noastre, Cuvioșia sa Ieromonahul Nectarie, Iaimec din partea Schitului și înpreună aducăndune scrisoarea din 30 Magra anului 1853, adresată Nouă din partea epitropilor Cp. Lapte, or mijlocire ca să întărim aseminea dispoziție prin Domnesc hrisov. Noi după răvnă cătră cele Sf. și dupre datoria ce avem în privirea unui lăcașu, în care urmează a să rădica rugi cătră Dumnezeu, pentru sufletele creștinilor an Nostru și aa neamului Nostru, pe lăngă întărirea așăzămintelor atăt a acelui vechiu precum și a tot odată din ale Noastre un fondos de 3000 galbini, a căria dobăndă de 300 galbini pe an, să ie în veci destinată pentru întreținerea acestui Sf lăcașu, și dar acest capital depuindul în casa Centrală a Administrației Monast. Cd. Spiridon de aicea din Iași Rezidenția Domniei și Capitalia țerei, îi punem îndatorire, ca regulat să trimită pe tot anul la pomenitul Schit acei 300 galbini, și anume: gumă Gheorghi mi jumătate la Cp Dimitrie, prin Egumenul Monacr, tot de liceu a Sfinților Trei Ierarhi, luănd adeverință sub pecetea Schitului de a lor primi pe. Hrisovul acesta va sta în păstrare la pomenitul Schit, iar Epitropiei Cp. Spiridon sau dat copie întocmai legalizată, cum și de pe actele mai sus arătate; căt pentru scrisoarea din 30 Maprie aa anului curent 1853, adresată Noă din partea epitropilor chintei mari Lavre, aceasta o va păstra în original. Poftind Noi atăt de acești de acum Epitropi, cum mine acei ce vor fi în viitorii, ca să păzască JAN veci nestrămutată această orăndueală potrivit cu cugetarea și dorința Noastră. Fără a se întoarce nici odinioară asemnea fondul hărăzit de cătră Noi, precum și anualului venit cătră vre o altă întrebuințare afară de acea hotărătă de Noi, care o are binecuvăntarea celui dintru înălțime. ăi congurăm ca să sprijinească în totul hărzirea Noastră, pentru a Domniilor Sale, cine te mi laudă, fără a 0 CTprmuta căt de puțin, ce mai ales spre mai bună stare a acestui Cp, lăcașu mi a lui pro nășire săi adaogă mile și hărăziri spre neștearsă pomenire. Jap părinților viețuitori în schitul acesta, le punem îndatorire, ca se aibă de apururea vieață de obștie după pilda Monastirilor Chinovii din Co Msnie Aron, pomenindune ne Noi și pe strămoșii Noștrii, întotdeauna la sfintele lor jertfe cătră cel Prea Înalt, de vreme ce gă amualul venit cu care l'am miasit și cu altele ce ei au asminait Dumnezeu, l'am înzestrat veșminte mine căt Vom fi în viană, ar agisra cu cele de nevoie, datori părinții viețuitori în schitul acesta, ca și acele ce să vor hărăzi pe viitor me și de alți dănuitori, ce prin chipul cel mai pimerit, să le asigureze spre folosul schitului, și pentru ca se rămăie toate acestea nestrămutate în veci, după cererea Noastră cătră Prea ferici 151 à toată lumea Patriarhu, ce nu slobozi și singhili mn sinodial dupre regula obișnuită în cazuri de asesine. Datu sau Hrisovul acesta în al cincile anu a Domnirei Noastre în Prinținatul Moldovei, în Politia Iașii rezidenție a Domniei, la anii de la Măntuirea Sumei, una mit pur sute cincizeci mitrii, luna Iulie în șapte zile, pe care l'am întărit cu însuși a Noastră sub scris e și sigilul Domnesc. Urmează subscrierea Înălțimei Cane. (Subscrie) N. Suțopour Departamentul averilor bieericești și al învățăturilor publice. Copiea aceasta fiind întocmai cu Hrisovăl originalu, No 3020 din 7 iulie anul curent, slobozit prin lucrarea acestui Departament, se adeverește. (Locul sigilului Departamentului) No 3863 anul 1853 August în 12 zile. Secția a 2-a din Departaverilor Bisericești și al învățăturilor publice a Prințipatului Moldaviei, No. 3020, anul 1853, luna Iulie în 7 zile. (Sabecris) Șeful secției, Dușitescu Comie. Fa (rucadele), plecare pitrop, frați manofăpturi în pecetluirea în privnța nevoitorilor părinți țării cu pecetea atăt cu alți acelui nou, privitoare cătră ființarea Schitului rare an Co. Totodată rugăm și fostivul Dumnezeu Domnii Stăpănitori vecinica înacestuia. Ei hărăzim asupra țerii aceștieași ăi Ba ue acei care rădica după MiNoi altele, ca și cu ne lipsind un ctitor, (Subscris), argintării, și în viitorii aseminea săni D. D. Istrati, ne lăsă nu le înstreineze. | | 1