Gazeta Învățământului, 1955 (Anul 7, nr. 300-351)

1955-01-08 / nr. 300

Pag. 2-a GAZETA INVAȚAMÎNTULUI Verificarea cunoștințelor elevilor in școala sovietică In școala sovietică se acordă o mare a­­tenție verificării cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor. Această verificare pericită o mare influență asupra îmbunătăți­e­­rii muncii instructiv-ed­ucative. Verificarea ajută la o mai bună înțelege­re, fixare și sistematizare de către elevi a cunoștințelor pe care și le însușesc. Se știe că orice verificare este în același timp și o recapitulare, iar recapitularea contribuie întotdeauna la înțelegerea, fixarea și siste­matizarea cunoștințelor. Verificarea ajută în același timp la for­marea multor deprinderi­­ și priceperi necesa­re, dat fiind că va cere de la elevi înde­plinirea unor anumite acțiuni (răspuns oral, ■lucrare scrisă etc.), iar aceste acțiuni exercită pe elev în aplicarea priceperilor și al deprinderilor corespunzătoare. Obligînd me­moria elevului să lucreze în mod intens, ve­rificarea contribuie prin aceasta la dezvolta­rea memoriei. Verificarea este de asemenea un bun mijloc de dezvoltare a gîndirii logi­ce a elevilor. Ea contribuie la dezvolt­area voinței și a perseverenței elevilor, exercită o mare influență asupra formării atitudinii lor față de învățător sau profesor, iar acestu­ia îi dă prilejul să studieze mai bine parti­cularitățile individuale ale elevilor. După re­zultatele verificării, exprimate prin note, părinții elevilor pot să cunoască cel mai bine rezultatele muncii școlare a copiilor și să ia, atunci cînd este nevoie, măsuri mai raționale pentru îmbunătățirea acestei munci. Verificarea cunoștințelor elevilor își justi­fică pe deplin menirea numai dacă exercită o influență activă asupra calității întregului proces de învățămînt, dacă se desfășoară o­­biectiv, sistematic și într-o atmosferă liniș­tită, care îi îmbărbătează pe elevi. Este foar­te importantă de asemenea varietatea meto­delor de verificare, deoarece cu cit aceste metode sînt mai variate, cu atît succesele la învățătură­ ale elevilor pot fi verificate mai multilateral. La fiecare obiect de învățămînt trebuie folosite toate metodele care corespund conținutului obiectului și scopului verificării. Verificarea cunoștințelor elevilor se împar­te în verificare curentă și finală. Din veri­ficarea curentă fac parte: 1) verificarea cu­noștințelor elevilor asupra celor mai impor­tante probleme din cursul anului precedent la obiectul respectiv,­care se realizează chiar la începutul noului an școlar; 2) verificarea zilnică a însușirii de către elevi a difer­itelor elemente din cursul studiat la obiectul res­pectiv; 3) verificarea însușirii de către elevi a cunoștințelor din întreaga temă curentă a programei (are loc la sfîrșitul studierii te­mei). Verificarea finală a cunoștințelor elevilor are loc la sfîrșitul anului școlar, la lecțiile de recapitulare a materiei principale din în­tregul curs, sau după încheierea anului șco­lar, sub formă de examene (de promovare și absolvire). In școala sovietică se aplică următoarele metode de verificare: verificarea orală, scri­să și practică. Pentru verificarea deprinderi­lor de citit (în clasele inferioare și cu prile­jul studierii unei limbi străine) se folosește citirea și expunerea ulterioară sau traduce­­­rea celor citite. Metodele principale de verificare curentă, sunt : verificarea anală, scrisă și practică. Su­perioritatea verificării orale constă în fap­tul că prin ea se realizează un contact di­rect și neîntrerupt între pedagogul care ve­ E. Perovschi candidat în științe pedagogice, colaborator științific superior al Institutului metodelor de invățământ al Academiei de științe pedagogice rifică și elevul verificat, fapt în urma căruia pedagogul poate înlătura la timp toate în­doielile sale în ceea ce privește cunoștințele elevului, respectiv. Pe lingă aceasta, verifi­carea orală poate fi aplicată la fel de bine la toate obiectele și la toate treptele de învățămînt. Verificarea orală se împarte în verificare individuală, cînd pedagogul verifică mai mult sau mai puțin aprofundat cunoștințele cîtorva elevi din clasă, luîmdu-i pe rîn­d, unul după altul, și verificarea frontală, cînd pe­dagogul verifică cunoștințele întregii clase sau a unei mari părți din ea. In școala sovie­tică importanța principală se dă verificării individuale Cu prilejul oricărei verificări orale este important, î­n­ainte de toate, ca 'nt­rebarile pe care le vom pune elevilor să fie bine chib­zuite. In practica pedagogilor sovietici frun­tași aceste întrebări sunt îndreptate înspre scoaterea la iveală mar numai a cunoștințe­lor noi, transmise la lecția precedentă, ci și a materiei studiate mai înainte,­dar pe cât posibil mai legată de noile cunoștințe. Aceste întrebări prevăd apoi (dacă caracte­rul materialului verificat permite aceasta) constatarea priceperii elevilor de a folosi cu­noștințele, deprinderile și­ priceperile respec­tive în viață. Totodată, pedagogii se străduiesc ca între­bările lor să trezească gîndirea activă elevului (pentru aceasta sunt deosebit de bu­n­­e întrebările de comparație, de motivare, de stabilire a legăturilor între cauză și efect etc.). întrebarea trebuie să fie formulată clar, precis și pe cît posibil mai scurt. Răs­punsul elevului, de regulă, trebuie ascultat fără observații și replici, care ar putea în­trerupe gîndirea celui ce răspunde.­­Cu pri­lejul verificării orale individuale, spre a a­­sigura participarea activă la muncă a în­tregii clase, fiecare întrebare de bază (pri­ma întrebare pusă fiecărui elev) se pune î­n­­tîi întregii clase și numai după aceea se cheamă pentru răspuns un elev oarecare. După terminarea răspunsului, pedagogul propune clasei să facă observații critice a­­supra lui (în ceea ce privește justețea con­ținutului răspunsului, logica expunerii și ca­litatea exprimării) și numai după aceea își face observațiile sale (dacă este nevoie de ele). Verificarea orală se folosește de cel­e mai multe ori în clasele elementare, mai ales pentru scoaterea la iveală a deprinderilor de calcul oral. In clasele mijlocii­ și superioare ea are o importanță mai mare­­ pentru veri­ficarea cunoștințelor elevilor la o întreagă temă din programă. Verificarea scrisă se folosește în școala sovietică la toate obiectele principale, dar își găsește o aplicare deosebit de largă în studiul limbilor și­­ al matematicii. Prin ve­rificarea scrisă se economisește foarte mult timp (într-o singură lecție pot fi verificate destul de adine priceperile și deprinderile e­­levilor unei clase întregi). Pe lângă aceasta, cu ajutorul acestui fel de verificare se poa­te asigura o greutate identică a temelor pentru toți elevii clasei, ceea ce este foarte important pentru obiectivitatea verificării. In sfîrșit, numai cu ajutorul acestei verifi­cări se pot constata priceperile și deprinde­rile de scriere ale elevilor. O lipsă a verifi­cării scrise este faptul că profesorul nu are un contact viu și direct cu elevul verificat, nu poate urmări fără întrerupere procesul gîndirii sale (în afară de cazurile cînd ele­vul îndeplinește lucrarea pe tablă)" și de a­­ceea aici se poate greși mai ușor decit la verificarea orală în aprecierea c­unoștințelor elevilor In clasele mijlocii și superioare, form­ele principale de verificare scrisă sunt următoa­rele : la limba rusă — dictări, expuneri și compoziții scrise cu o temă liberă sau lite­rară ; la matematică — exerciții și proble­me sau probleme și o întrebare din teorie. Combinarea problemei și a întrebării teore­tice se folosește de asemenea la fizică și chimie. La istorie, geografie, biologie se pun întrebări care cer scurte răspunsuri scri­se. Aceste întrebări se întocmesc astfel in­cit să scoată la iveală cunoștințele de­ dife­rite tipuri (cunoașterea legăturilor între cau­ză și efect, cunoașterea definițiilor și formu­lelor, cunoașterea nomenclaturii, a datelor etc.). Dăm mai jos, că exemplu, o astfel de temă de verificare (geografia, clasa a V-a, ultimul pătrar): 1) De ce în deșert populația este rară? 2) Prin ce se deosebește clima deșerturilor de clima sa­vanelor ? 3) Ce se cheamă șes? 4) Care sunt șesurile principale ale Asiei? O asemenea verificare ocupă de obicei nu­mai o parte din lecție. Verificarea practică este verificarea cunoș­tințelor, priceperilor și deprinderilor elevi­lor prin efectuarea diferitelor reacții chimi­ce, experiențe fizice, lucrări de măsurătoa­re, lucrări practice, pe parcela școlară și alte acțiuni practice cu substanțe, materiale, ins­trumente etc. Această verificare reprezintă singura cale prin care se poate stabili cum știu elevii să aplice în practică cunoștințe­le însușite, ce deprinderi și priceperi au ei în acest domeniu. .Verificarea practică se folosește cu prilejul studierii fizicii, chimiei, biologiei, matematicii, parțial a geografiei fizice, și­ in cea mai mare măsură cu pri­lejul însușirii deprinderilor de muncă. In unele cazuri, verificarea practică se folo­sește individual, în altele — frontal. In pri­mul caz unul dintre elevi, după indicația pedagogului, execută în fața întregii clase o anumită lucrare cu un aparat sau un ins­trument oarecare, efectuează o reacție chi­mică, o lucrare pe parcela școlară de expe­riență etc. îndeplinind lucrarea, elevul dă explicațiile necesare. In cazul al doilea (a­­dică cu prilejul verificării practice frontale) tema este îndeplinită concomitent de către toți elevii clasei, conform instrucțiunilor preliminare (verbale sau scrise) ale peda­gogului. Lucrarea se dă în 2—3—4 variante la fel de grele. Fiecare elev, primind tema, o îndeplinește fie individual, fie împreună cu 2—3 colegi. După ce a îndeplinit lucra­rea, elevul scrie o scurtă dare de seamă, în­­soțind-o, cînd e nevoie, de schițele corespun­zătoare. Verificarea practică individuală se îmbi­nă de cele mai multe ori cu verificarea o­­rală. Verificarea frontală are loc separat, o­­cup­înd întreaga lecție, iar în unele cazuri, în clasele superioare, chiar și două lecții. Studiază tractorul Colectivul școlii medii nr. 1 din Veșcaimsc a stabilit legături de strînsă prietenie cu mecanizatorii de la S.M.T Veșcaimsc. Făcînd excursii la atelierele S.M.T., elevii cercetează tractoare, combine și alte mașini agricole, studiază funcțio­narea strungurilor și freze­lor, ascultă povestirile mecanizatorilor des­pre munca pe ogoarele colhoznice. In școală s--a organizat un cerc de stu­diere a tractorului. El numără 35 de tineri din clasele IX—X și funcționează­ sub con­ducerea tovarășului Pogodin, mecanic la S­M. T. Pînă în prezent au avut loc 3 lecții. Direcția S.M.T. a pus la dispoziția cercului un motor de tractor, diferite piese și scule. Invățămîntul teoretic al școlarilor se îmbină cu lucrările practice executate în atelierele de reparații mecanice ale S.M.T De Anul­­ Nou, in marele palat al Kremlinului In prima zi a Anului Nou, in fața elevilor s-au deschis ușile marelui palat al Kremli­nului. La ora 14, în sala „Gheorgni“ s-au adunat aproximativ 3.000 elevi ai scaulor din Moscova. Răsună fanfarele, începe s­er­oarea de Anul Nou, la care își dau con­cursul artiști ai teatrului de estrada și ar­tiști ai teatrelor din Moscova. In razele multicolore ale renecioarelor se rotesc „fulgi pe zăpada“. Lângă bradul înalt de 12 metri apar eroii povestirilor primare rusa și eroii carț.lor preferate ale copiilor sovietici. Copiii întâmpină ca pe niște cunoș­tințe vechi :pe Albă ca z­apada (In. li idea le­va, artistă a Teatrului Mare) și pe Moș Ce­rile (G. Spasski, artist al Teatrului Central al transporturilor), veciiile multicolore ale pomului luminează fețele fericite a­le copii­lor. Copiii aplaudă cu entuziasm cînd pe lingă ei trec artiști .mbrăcați in cos­mnele nationale ale popoarelor patriei soviet­ce. Ei poarta steagurile de mătase ale republicilor unionale și eșarfe cu inscripția „Pace“. ...In timp ce in sala „Ghiorghi“ are loc concertul pentru elevii claselor im,­eri­oare, in alte săli ale palatului Kremlinului se re­varsă bucuria elevilor claselor superi­oare. Cîntece se alternează cu dansuri, se organi­zează jocuri. Serbarea pomului de Iarnă la Kremlin du­rează clteva ore. Copiii au vizitat Muzeul armelor, turnurile vechi. Fericiți și plini de bucurie au plecat apoi spre casă, ducând cu ei darurile primite la Kremlin. O experiență folositoare Cabinetul pedagogic al­ școlii pedago­gice din Cercassk a introdus un catalog­­cartotecă pentru a ajuta cadrelor di­dactice să folosească mai ușor materia­lele de specialitate. Cele mai actuale ar­ticole din fiecare revistă primită se înre­gistrează în fișe, aproximativ in felul ur­mător : A. K. Baturin — „Munca dirigin­telui cu pionierii". Revista Sovietskaia Pedagoghika“ n­r. 5, 1954, pag. 3—13. A­­ceste fișe se întocmesc pe capitole pri­vitoare la organizarea și metodica muncii instructiv-educative în școală și se păs­trează într-o cutie specială. Articolele din ziare se decupează și se capsează, sau se introduc în dosare sau albume tematice. Astfel, au fost alcătuite albume despre Expoziția Agricolă Uniona­lă, despre Canalul navigabil Volga — Don „V. I. Lenin", despre valorificarea pă­­mînturilor virgine și înțelenite etc. La cabinetul pedagogic al raionului Smoleansk se folosește un caiet în care se înregistrează articolele, indicîndu-se tem­a,, autorul, numărul și anul revistei. Această catalogare a articolelor dă pe­dagogilor posibilitatea să găsească repede materialul necesar, ușurînd în același timp activitatea cabinetului în ceea ce privește consultațiile acordate cadrelor didactice. „Ziua ușilor deschise“ in școală Una din formele juste ale schimbului de experiență pedagogică între cadrele didactice și între școli este „Ziua ușilor deschise“ în școală. O asemenea zi a uși­lor deschise a fost organizată de curind din inițiativa secției de învățămînt raio­nale, a cabinetului pedagogic raional și a comitetului sindical local, la școala me­die din Verhni-Viliisk. Au participat pe­dagogii de la șase școli din apropiere. Au fost analizate șapte lecții deschise și două discuții organizate de diriginți cu elevii. După discutarea lecțiilor, peda­gogii au ascultat un referat despre munca metodică în școală și o lecție ținută de medicul școlar Steagova. In pauză, ca­drele didactice au vizitat expoziția caie­telor elevilor și a literaturii metodice noi, aranjată în cabinetul pedagogic școlar. I Sistemul sovietic de educație a­ copiilor I prevede, alături de activitatea școlară, ală­­­turi de participarea copiilor și tineretului I la munca organizațiilor de pionieri și de­­ comsomol, încă o serie întreagă de măsuri­­ de masă in ceea ce privește munca în afara­­ clasei cu copiii Scopul acestor măsuri este­­ de a contribui la dezvoltarea intelectuală și­­ fizică multilaterală a școlarilor Palatele și­­ casele pionierilor, casele de educație artis­­­tică a copiilor, teatrele și cinematografele­­ pentru copii, stațiunile tinerilor tehnicieni și I ale tinerilor naturaliști, stadioanele și școlile­­ sportive pentru copii, stațiunile de excursii­­ și turism pentru copii, căile ferate pentru­­ copii — toate acestea sunt organizate și a­­­menajate pentru a stimula și încuraja cele­­ mai variate gusturi și interese ale școlarilor , pentru a dezvolta talentele și înclinațiile­­ lor, pentru a umple în mod chibzuit și atră­­­gător timpul lor liber ! Este absolut firesc faptul că în fiecare­­ școală organizarea activității extrașcolare I are un caracter propriu, in funcție de un șir I întreg de împrejurări Aici joacă un insem­i­nat rol inițiativa directorului, a profesorilor, a instructorului superior de pionieri, iniția­tiva școlarilor înșiși, participarea la viața școlii a întreprinderii care o patronează, a părinților etc Școala nr 605 din Moscova este o școală mare, unde învață 1300 de elevi. Pînă în toamna acestui an, școala nr 605 era o școa­lă de fete. Acum, invățămintul este mixt. Ju­mătate din numărul fetițelor au fost mutate la alte școli, iar în locul lor au venit peste 600 de băieți S-a format un nou colectiv școlar, in care au devenit foarte importante problemele prieteniei și ale colegialității. Ac­tivitatea în afara clasei și munca extrașco­­lară au pornit pe o cale nouă interesantă și atractivă. Chiar la începutul anului școlar, elevii claselor a IV-a, a V-a și a VI-a, îm­preună cu diriginț­l lor, au hotărit să ajute 60vhozul ..Ostankinov, de lângă Moscova, la recoltarea legumelor — dovlecel și pătlăgele roșii Unora dintre elevi li s-a părut la în­ceput că aceasta nu e ceva serios, că totul e un fel de joc. Dar conducerea sovhozului a luat o atitudine absolut serioasă față de propunerea elevilor școlii nr. 605 din Mosco­va S-a organizat evidenta timpului și a ca­lității muncii In ziarul „Noutățile școlare“ a apărut un reportaj despre munca elevilor în sovhozul „Ostankino“ Trebuia să vezi cu aâtă mulțu­­­­mire se întorceau băieții și fetițele, după terminarea muncii lor, încărcați cu dovlecei­ și nătrăgeie roșii de cea mai bună calitate pe care le nu­meau ca plată pentru munca lor, și cît de mîndri erau de faptul că admi­nistrația sovhozului le-a adus mulțumiri pen­tru ajutorul dat la cu­lesul recoltei. Mai tîr­­ziu, aceiași școlari, de data aceasta sub în­drumarea tinerilor na­turaliști, au muncit cu­­ entuziasm pe parcela lor școlară, pregătind terenul pentru iarnă Acest exemplu i-a antrenat și pe elevii din clasele superioare, care și-au exprimat dorin­ța de a face ceva folositor pentru școală, pentru raionul lor Elevii comsomoliști au muncit cîteva duminici la atelierul de repa­rat ambalaj și au cîștigat 350 de ruble, cu care au cumpărat o tobă, o goarnă și alte lucruri pe care le-au dăruit pionierilor școlii Acum, elevii din clasele superioare ard de dorința de a cumpăra cît mai multe cărți pentru școala pe care o patronează in unul din raioanele de lîngă Moscova. Ei ar vrea să mai muncească undeva In afară de aceas­ta, tinerii și tinerele din clasele superioare s-au împrietenit atit de mult în timpul mun­­ci­i comune, au petrecut atit de vesel, incit ar vrea să întărească și mai mult această prietenie Școala nr 605 era radioficată, dar destul de primitiv Odată cu sosirea la școală a băieților și cu sporirea Interesului pentru tehnică, s-a hotărit ca școala să fie radiofi­cată după ultimul cuvînt al tehnicii Uzina care patronează școala le-a dat școlarilor radio­amatori, posibilitatea să scormonească printre fiarele vechi depozitate la uzină și au găsit aici tot ce le trebuia pentru a-și construi punctul de radioficare. Lucrările de radioficare i-au pasionat atît de mult pe e­­levi, încît ei au organizat un club al radio­amatorilor, instalîndu-i într-o cameră sepa­rată, unde construiesc aparate de radio, în­registrează transmisiunile școlare etc Interesul elevilor pentru tehnică crește mereu: de curînd ei au hotărit să organi­zeze de două ori pe lună seri tehnice La a­ceste seri sînt Invitați lectori de la muzeul politehnic, de la observatorul astronomic muncitori și ingineri din uzine, care le vor­besc despre ultimele realizări, ale tehnicii. Formele de muncă în afara clasei le suge­rează de obicei însăși viața Așa, bunăoară o profesoară a aflat că o elevă din clasa ei alcătuiește un album de cărți poștale ilus­trate. S-a constatat însă că gustul artistic al fetiței era slab dezvoltat — ilustratele repre­zentau coroane de nu-mă-uita, porumbei care se sărută, chipuri de femei de pe cutiile de bomboane. S-a născut ideea organizării în școală a unui muzeu al pionierilor, care să ajute la educarea gus­tului artistic al copii­lor. S-au cumpărat — copii bine executate după tablourile marilor pictori ruși — Surk­­­ov, Repin, Levitan și alții, — ale căror lu­crări su­et expuse la Galeria Tretiakov. Elevii au înrămat aceste copii, le-au expus într-o sală luminoasă a școlii și au început să orga­nizeze adunări de pionieri „lângă tablouri“. Călăuze in acest muzeu original sunt elevii înșiși. Înainte de adunare călăuza studiază biografia pictorului, locul pe care-l ocupă a­­cesta în istoria culturii ruse, maniera sa de lucru și povestește despre toate acestea cole­gilor săi. Data următoare se cercetează alte tablouri, iar după ce au cunoscut tablourile unui pictor, clase întregi de elevi, împreună cu diriginfii Ia, vizitează Galeria Tretiakov. Aceasta are o influență extrem de binefăcă­toare asupra formării gustului estetic al co­piilor, îmbogățește orizontul lor. Una dintre aceste adunări, în legătură cu tabloul vesti­tului pictor rus Bogdanov Belski, intitulat „Lîngă pragul școlii“, pe care este zugrăvit un copil cerșetor stîmd lingă școală și privind cu invidie la copiii fericiți care stau în bănci, în clasă, a provocat o vie discuție a pionierilor despre trecutul școlii și despre­­ faptul că acum nu există în Uniunea Sovie­tică nici un copil care să nu învețe la școală. Elevii au posibilitatea de a cunoaște pe larg viata, construcțiile din Moscova și din jurul ei. Astfel, la școala nr 605 s-a născut ideea de a organiza adunări ale unităților de pionieri pe tema cunoscutului cîntec „Sun­tem­ născuți spre a transforma basmul în realitate“. Elevii, împreună cu diriginții lor, s-au întîlnit cu constructorii metroului, au vizitat noile gări ale acestuia. De aseme­nea, a fost interesantă vizitarea de către e­­levii școlii nr 605 a noii clădiri a Universi­tății din Moscova — mărețul palat al ști­inței în care mulți dintre acești băieți și fete visează să studieze după absolvirea școlii o impresie deosebit de puternică asupra copiilor a produs-o vizitarea colhozului mi­lionar „Voroșilov“ de lingă Moscova. Acesta este un colhoz de creștere a animalelor. Co­piii au văzut cît de minunat este amenajat colhozul, cît de bine sînt îngrijite vitele, cum cresc purceii, vițeii, ce bogăție uriașă pentru economia națională creează acest colhoz. Co­piii au fost extrem de uimiți cînd președin­tele colhozului, tov. Morozov — un om foarte energic și talentat — le-a povestit că decursul primelor 9 luni din acest an colho­za­zul a obținut 5,5 milioane ruble venit. La întoarcerea din colhoz, mulți elevi s-au gîn­­dit cît de interesant este să muncești intr-un asemenea colhoz, să îmbunătățești rasele de vite, să îmbogățești țara ta. Și elevilor de la școala nr. 605, ca și elevi­lor din alte școli, le plac cărțile, teatrul, spor­tul. In școală există două „colțuri ale tea­trului“, în care se întrec școlarii — activiști ai Teatrului central de copii și ai Teatrului tineretului din Moscova. Ei sunt primii care vizionează spectacolele acestor două teatre, pregătesc machetele punerilor în scenă, or­ganizează întâlniri cu artiștii și discuții a­­­supra noilor spectacole Elevii școlii nr. 605 întrețin corespondență cu expediția științifică a stațiunii în derivă nr. 3, din jurnalul acestei expediții, înseam­nă pe hartă drumul ei. Ama­torii­ geografi în­vață din urmărirea muncii expediției multe lucruri interesante și folositoare, ei sunt plini de visuri romantice, setoși de călătorii inte­resante și atrăgătoare. Școala nr. 605 are 4 filmoscoape și 350 diafilme. Elevii mînuies­c singuri filmoscoa­­pele și petrec multe ore libere vizionînd diafilmele și discutând despre ele. In prezent, elevii, mai ales cei din clasele superioare, sunt pasionați de discuțiile des­pre literatură în legătură cu Congresul 11-lea al scriitorilor sovietici. Ei discută un­ul­timele cărți ale scriitorilor, redactează „Gazetă literară“ proprie, arată ce cărți noi o ar vrea să citească, organizează concursuri pentru cele mai bune povestiri și poezii Viața pulsează din plin. Ea pune mereu ceva nou, atrăgător în fața școlarilor. Ei do­resc să participe la aceste lucruri noi, iar conducătorii școlii îi ajută prin toate mij­loacele Astfel, numai exemplul unei singure școli din Moscova arată dite activități interesante și variate se organizează pentru elevi, acti­vități care întăresc prietenia dintre copii, lărgesc orizontul lor îndreaptă gîndurile lor spre fapte mari După lecții (di­e carnetul unei scriitoare) V. Liubimova scriitoare sovietică laureată a Premiului Stalin Școala și familia Chiar dim­­ primele zile ale existenței sale, școala sovietică și-a pus în față scopul de a lucra mină în mină cu familia. Eminentul scriitor și­­ pedagog sovietic A. S. Maka­renko repeta neooesit în cărțile sale că edu­cația copiilor în familie­ trebuie dirijată de „mari cunoștințe pedagogice“.­cepția lui Makarenko, purtătoarea După ce a­acestor cunoștințe este școala, care trebuie să dea părinților nu rețete educative abstracte, ci indicații privitoare la felul cum să orga­ni­­zez­e in familie un sistem de educație deter­minat, îmbinat în mod organic cu sistemul educației școlare. In fiecare școală orășenească sau sătească din Uniunea Sovietică există un comitet de parinț.. Intr-u­na din sta­nițele ținutului Krasnodar au încetat să frecventeze școala trei elevi din familia Glazcov.. Cânt­tecul de părinți a hotărit să lămurească de ce au în­cetat ei de a veni la școală. S-a consta­tat că membrii acestei f­amilii începuseră în timpu­l verii să-și reconstruiască casa. Dar ei n-au reușit să termine lucrările, de­­oare­ce nu,le-au ajuns materialele, iar drumu­rile se desfundaseră din cauza timpului ploios. Colpiii nu vroiau s-o lase pe mama lor într-o casă neterminată și au încetat să frec­venteze lecțiile. Atunci, membrii comitatului au hotărit să-i ajute nu cu vorbe, ci cu fap­te. Ei au obținut pentru familia Glazcov un ajutor în bani. Prin secția gospodăriei co­munale au căpătat materialul pentru acope­riș și mijloacele de transport sp­re a aduce argilă și cărămidă. Casa a fost terminată și copiii din familia Glazcov au putut să meargă iarăși la școală. Comitetele de părinți urmăresc cu atenție felul cum se îndeplinește legea cu privire la învațăm­ântul general obligatoriu — o lege de mare importanță, care îi duce pe toți copiii sovietici, făr­ă nici o excepție, pe dru­mul larg spre cultură. In satul Nicolae de Ungă Riazan apare ga­zeta „Glasul școlii“. Din colectivul de re­dacție fac parte pedagogi și părinți. Aceas­tă gazetă apare de două ori pe lună, în pa­tru exemplare: unul se afișează în școală, altul la sovietul sătesc, iar celelalte în două colhozuri pe care le deservește școala din Nicolae. In gazetă se poate citi cît de bine și chibzuit își educă copiii cutare familie, o știre despre faptul că fiul altei familii vine la școală cu îmbrăcămintea in dezordine. Asemenea știri nu trec fără urmări, căci ele îi ating pe părinți in punctele dureroase. Comitetele de părinți­­ trag în munca lor activul larg al tuturor părinților, care vor­besc în fața elevilor despre profesiunile și activitatea lor. Aceasta le ajut­ă copiilor să-și aleagă o cale în viață, să-și aleagă profesiunea preferată. In multe școli din țară există lectorate unde cel puțin odată pe lună se țin în fața părinților lecții cu cele mai variate teme. La școala nr. 35 din orașul Moscova a fost or­ganizat „Colțul­­ părinților“. Aici sunt strânse cele mai bune caiete ale elevilor, lucrările lor de control, cărți asupra problemelor de educație, liste de recomandare a literaturii. Expoziția are și o cutie poștală. Poți pune în ea o întrebare și vei primi neapărat răs­punsul — în gazeta de perete, în cadrul unei lecții, intr-o discuție personală cu pedagogul. Fiecare clasă are un diriginte. Majorita­tea diriginților îi vizitează acasă pe toți elevii lor, cercetează condițiile de trai ale acestora. Și dacă la început dirigintele cla­sei dă numai sfaturi, indicînd cum și unde e mai bine să fie aranjată masa de scris pentru ca elevul să-și poată pregăti­­­ ectu­la in liniște, treptat participarea lui devine sim­țită în chestiuni mult mai serioase, care a­­gită familia. Uneori pedagogul chiam­ă un părinte esu altul la școală spre a sta de vorbă cu el. Și cel puțin odată la două luni se organi­zează adunări ale părinților unde dirigintele se întâlnește cu părinții tuturor elevilor săi. A vorbi despre legătura dintre școală și familie nu e un lucru simplu, deoarece a­­ceastă temă este foarte vastă și practica dă naștere la forme mereu noi. Ne-ar veni greu sa vorbim despre toate acestea fără a nu omite ceva. Dar orice povestire ar fi cu to­tul incompkctă dacă n-am aminti despre re­vista sovietică Semia i școla­r, („Familia și școala ") care se bucură de o mare populari­tate. Paginile ei constituie o concentrare a ex­perienței.. Prin intermediul revistei fac schimb de experiență oameni care trăiesc departe unul­­ de altul, care lucrează în domenii diferite, care au cunoștințe și gusturi diferite, idei, și năzuințe diferite, dar toți sunt la fel de in­teresați și pasionați de problemele educației. Revsta a deschis anul trecut o foarte in­teresantă discuție prin articolul tovarășei N. Ventevi­ci-Sadcicova, intitulat „Ce este totuși o copilărie fericită ?“ In articol se arată că nu există părinți care n-ar dori fe­ricirea copiilor lor. Dar cum trebuie înțe­leasă fericirea ? Oare e chibzuit să-i răs­­feți pe copii, să-i scutești de orice Îndato­riri ? Această singură întrebare a provocat sute de răspunsuri din toate colțurile țării: scriu pedagogi, părinți, conducători de școli, scriitori. Astfel, scriitorul pentru copii Lev Kassil a răspuns la discuție cu articolul inc hi titulat sugestiv: „Vreau — nu se poate trebuie“,. Copilăria fericită, spune el, nu este o copilărie ferită de griji. Dragoste­a de mamă îi înnobilează pe copii, dar numai a­­tunci cînd ea, această dragoste, este lumi­nată de rațiune, cînd ea nu este oarbă, nu este egoistă. Din cea mai fragedă vîrrstă co­pilul trebuie să știe nu numai cuvîntul „vreau“, ci să aibă și noțiuni ca „nu se poa­te“ și „trebuie“. Numai atunci el va crește un adevărat om, un om pentru oameni. F. VIGDOROVA Cum ajută cadrele didactice cu experiență pe pedagogii începători Datorită creșterii necontenite a rețelei de școli î­n legătură cu realizarea învățămân­tului general de șapte ani, iar în prezent și a învățămîntului mediu (de 10 ani), arma­ta pedagogilor din Uniunea Sovietică își­­ completează în fiecare an rîndurile cu noi cadre. In unele școli, pedagogii tineri for­mează o treime, iar uneori chiar o jumătate din colectivul pedagogic. Tinerii învățători și profesori care termină institutele de învă­­țămînt pedagogic sînt înarmați cu cunoștin­țe de pedagogie, psihologie și metodică. Ei nu posedă însă experiența muncii distruc­­tiv-educative și măiestria pedagogică nece­sară. Statul sovietic acordă ajutor tinerilor pe­dagogi prin institutele­ de perfecționare a cadrelor didactice și prin cabinetele pedago­gice. In U.R.S.S. funcționează cabinete pe­dagogice raionale și orășenești care dau consultații individuale și nn grupe învățăto­rilor și profesorilor, diriginților, instructo­rilor de pionieri, acordînd cu acest prilej o deosebită atenție pedagogilor începători. In problema ajutorului acordat tinerilor pedagogi joacă un rol important consfătui­rile tradiționale din august și ianuarie ale cadrelor didactice, în cadrul cărora se dis­cută cele mai actuale probleme privitoare la instruirea și educarea copiilor. In ședințele plenare ale acestor consfătuiri, pedagogii fruntași împărtășesc experiența lor pedago­gică. La consfătuiri se elaborează planurile de predare a unui obiect sau a altuia în di­ferite clase. Pedagogii cu experiență întoc­mesc planuri de lecții, pregătesc materialul pentru lecții, analizează problemele și temele mai complicate și trasează metodele care contribuie la studierea cu succes de către elevi a acestui material. De obicei, cu acest prilej se rezolvă probleme importante ale muncii didactice: cît timp, adică cîte lecții trebuie prevăzute­­ pentru o temă sau alta, cîte lecții trebuie rezervate chiar la începu­tul anului școlar pentru analiza cunoștințe­lor elevilor și recapitularea materiei stu­diate în anul trecut, cum trebuie organizată chiar de la începutul anului analiza justă­­ a cunoștințelor elevilor, ținînd seama că ei n-au studiat în timpul verii și au uitat în mod firesc o parte din­ materie, cum să se desfășoare însușirea conștientă de către elevi a temelor m­ai complicate. La consfătuirile din august 1954 ale cadre­lor­­ didactice s-a acordat o mare atenție le­gării teoriei cu practica, metodicii organi­zării excursiilor în producție, desfășurării lecțiilor de lucru manual și a lucrărilor practice pe­­ parcelele școlare de experiență Toate aceste probleme au căpătat o impor­tanță extrem de mare în legătură cu reali­zarea învâțămîntului politehnic în școlile din U.R.S.S. Deosebit de valoroa­să­­ pentru tinerii pe­dagogi este acea formă a muncii metodice în cadrul căreia ei ascultă referatul unui pe­dagog cu experiență asupra unei probleme importante, iau parte la discutarea acestui referat și asistă la o lecție deschisă, în ca­drul căreia se demonstrează în practică cele expuse în referat. Așa, bunăoară, profesorii de matematti­că de la clasele V—VII din șco­lile raionului Sve­rdlov­sk al orașului Mos­cova s-au a­dunat de c­urând la un se­minar cu tema : „Lucrările de măsurătoare pe teren executate de elevi în legătură cu stu­dierea matematicii“. Ei au ascultat refe­ratul prezentat de profesorul N. A. Svetlia­­kov, de l­a școala­ medie nr. 169 din Moscova. Apoi au asistat la lucrările practice de mă­surătoare pe teren conduse de N. A. Svet­lia­* I * * kov. Cu acest prilej participanții la seminar aveau rol­ul unor elevi la o lecție de lucrări­­ de măsurătoare, condus­e de un coleg cu­­ mai m­ultă experiență. Aceste lecții și lucrări, în care se îmbină lămurirea teoretică a pro­blemei cu­­ demonstrarea practică a experien­ței, sunt deosebit de valoroase pentru peda­gogii începători. Munca cu cadrele tinere se organizează cel mai sistematic în școală. In Uniunea So­vietică există un mare număr de școli oră­­șen­ești și să­tești care au devenit adevărate școli ale măiestriei pedagogice pentru ca­drele didactice tinere. Așa, bunăoară, profe­soarele cu experiență N. I. Fedorova și V. T. Dolhușina, de la școala medie n­r. 97 din orașul Moscova, si ajută în mod activ în muncă pe tinerii pedagogi. In anul școlar curent a începu­t să lucreze la această școa­lă tânărul profesor de matematică F. A. Vo­­lojeninov. El a absolvit cu succes Institutul pedagogic, a executat a­colo toate lucrările practice­­ prevăzute, a predat destul de bine lecțiile d­e probă. F. A. Volojeninov iubește profesiunea de pedagog, dar nu posedă in m­ă­sura cuvenită măiestria pedagogică. Fi­rește că du­pă primele lecții el a întâmpinat o se­rie de dificultăți. Profesoara de mate­matică V. T. Dolhușin­a a observat dificul­tățile tânărului pedagog și l-a ajutat în mod tovărășesc cu sfaturi. Interesant este organizată munca cu ti­nerii pedagogi la școala medie din satul Troiekurovo, regiunea Lipețk (directorul școlii este tovarășul V. I. Necutaev). Colec­tivul acestei școli nu se limitează la ajuto­rul acordat diferițilo­r pedagogi, ci organi­zează un seminar permanent pentru cadrele didactice tinere. Lucrările seminarului se desfășoară odată pe să­ptămînă sau odată la două săptă­mîn­i, în funcție de necesități. Planul seminarului este strîns legat de ne­voile pedagogilor tineri Cadrele di­dactice cali­ficate împărtășesc pedagogilor tineri ex­periența lor, arătîndu-le cum trebuie orga­­­nizată interogarea elevilor la lecție, cum tre­buie fixată și recapitulată materia, cu­m tre­buie date și controlate temele pentru acasă, cum trebuie explicat noul material, cum tre­buie desfășurată munca individuală cu elevii rămași în urmă. In cadrul aceluiași seminar, cei mai bu­ni diriginți ar­ată cu­m lucrează ei cu activul de comsomol și de pionieri, cum educă ati­tudinea conștientă a elevilor față de învă­țătură, cum luptă împotriva încălcărilor dis­ciplinei. Dar lucrurile nu se limitează numai la seminar. Conducătorii acestei școli orga­nizează în mod sistematic lecții deschise, predate de cele mai calificate cadre didac­tice. In felul acesta pedagogii tineri capătă re­pede deprinderile necesare de muncă în școală, învață să organizeze în mod just procesul instructiv-educativ și să lupte cu succes, împreună cu pedagogii experimentați, pentru ridicarea calității cunoștințelor ele­vilor, pentru un nivel m­ai înalt al conștiin­ciozității și disciplinei acestora. M. A. DANILOV candidat în științe pedagogiei

Next