Gazeta Învățământului, 1955 (Anul 7, nr. 300-351)
1955-01-08 / nr. 300
Pag. 2-a GAZETA INVAȚAMÎNTULUI Verificarea cunoștințelor elevilor in școala sovietică In școala sovietică se acordă o mare atenție verificării cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor. Această verificare pericită o mare influență asupra îmbunătățierii muncii instructiv-educative. Verificarea ajută la o mai bună înțelegere, fixare și sistematizare de către elevi a cunoștințelor pe care și le însușesc. Se știe că orice verificare este în același timp și o recapitulare, iar recapitularea contribuie întotdeauna la înțelegerea, fixarea și sistematizarea cunoștințelor. Verificarea ajută în același timp la formarea multor deprinderi și priceperi necesare, dat fiind că va cere de la elevi îndeplinirea unor anumite acțiuni (răspuns oral, ■lucrare scrisă etc.), iar aceste acțiuni exercită pe elev în aplicarea priceperilor și al deprinderilor corespunzătoare. Obligînd memoria elevului să lucreze în mod intens, verificarea contribuie prin aceasta la dezvoltarea memoriei. Verificarea este de asemenea un bun mijloc de dezvoltare a gîndirii logice a elevilor. Ea contribuie la dezvoltarea voinței și a perseverenței elevilor, exercită o mare influență asupra formării atitudinii lor față de învățător sau profesor, iar acestuia îi dă prilejul să studieze mai bine particularitățile individuale ale elevilor. După rezultatele verificării, exprimate prin note, părinții elevilor pot să cunoască cel mai bine rezultatele muncii școlare a copiilor și să ia, atunci cînd este nevoie, măsuri mai raționale pentru îmbunătățirea acestei munci. Verificarea cunoștințelor elevilor își justifică pe deplin menirea numai dacă exercită o influență activă asupra calității întregului proces de învățămînt, dacă se desfășoară obiectiv, sistematic și într-o atmosferă liniștită, care îi îmbărbătează pe elevi. Este foarte importantă de asemenea varietatea metodelor de verificare, deoarece cu cit aceste metode sînt mai variate, cu atît succesele la învățătură ale elevilor pot fi verificate mai multilateral. La fiecare obiect de învățămînt trebuie folosite toate metodele care corespund conținutului obiectului și scopului verificării. Verificarea cunoștințelor elevilor se împarte în verificare curentă și finală. Din verificarea curentă fac parte: 1) verificarea cunoștințelor elevilor asupra celor mai importante probleme din cursul anului precedent la obiectul respectiv,care se realizează chiar la începutul noului an școlar; 2) verificarea zilnică a însușirii de către elevi a diferitelor elemente din cursul studiat la obiectul respectiv; 3) verificarea însușirii de către elevi a cunoștințelor din întreaga temă curentă a programei (are loc la sfîrșitul studierii temei). Verificarea finală a cunoștințelor elevilor are loc la sfîrșitul anului școlar, la lecțiile de recapitulare a materiei principale din întregul curs, sau după încheierea anului școlar, sub formă de examene (de promovare și absolvire). In școala sovietică se aplică următoarele metode de verificare: verificarea orală, scrisă și practică. Pentru verificarea deprinderilor de citit (în clasele inferioare și cu prilejul studierii unei limbi străine) se folosește citirea și expunerea ulterioară sau traducerea celor citite. Metodele principale de verificare curentă, sunt : verificarea anală, scrisă și practică. Superioritatea verificării orale constă în faptul că prin ea se realizează un contact direct și neîntrerupt între pedagogul care ve E. Perovschi candidat în științe pedagogice, colaborator științific superior al Institutului metodelor de invățământ al Academiei de științe pedagogice rifică și elevul verificat, fapt în urma căruia pedagogul poate înlătura la timp toate îndoielile sale în ceea ce privește cunoștințele elevului, respectiv. Pe lingă aceasta, verificarea orală poate fi aplicată la fel de bine la toate obiectele și la toate treptele de învățămînt. Verificarea orală se împarte în verificare individuală, cînd pedagogul verifică mai mult sau mai puțin aprofundat cunoștințele cîtorva elevi din clasă, luîmdu-i pe rînd, unul după altul, și verificarea frontală, cînd pedagogul verifică cunoștințele întregii clase sau a unei mari părți din ea. In școala sovietică importanța principală se dă verificării individuale Cu prilejul oricărei verificări orale este important, înainte de toate, ca 'ntrebarile pe care le vom pune elevilor să fie bine chibzuite. In practica pedagogilor sovietici fruntași aceste întrebări sunt îndreptate înspre scoaterea la iveală mar numai a cunoștințelor noi, transmise la lecția precedentă, ci și a materiei studiate mai înainte,dar pe cât posibil mai legată de noile cunoștințe. Aceste întrebări prevăd apoi (dacă caracterul materialului verificat permite aceasta) constatarea priceperii elevilor de a folosi cunoștințele, deprinderile și priceperile respective în viață. Totodată, pedagogii se străduiesc ca întrebările lor să trezească gîndirea activă elevului (pentru aceasta sunt deosebit de bune întrebările de comparație, de motivare, de stabilire a legăturilor între cauză și efect etc.). întrebarea trebuie să fie formulată clar, precis și pe cît posibil mai scurt. Răspunsul elevului, de regulă, trebuie ascultat fără observații și replici, care ar putea întrerupe gîndirea celui ce răspunde.Cu prilejul verificării orale individuale, spre a asigura participarea activă la muncă a întregii clase, fiecare întrebare de bază (prima întrebare pusă fiecărui elev) se pune întîi întregii clase și numai după aceea se cheamă pentru răspuns un elev oarecare. După terminarea răspunsului, pedagogul propune clasei să facă observații critice asupra lui (în ceea ce privește justețea conținutului răspunsului, logica expunerii și calitatea exprimării) și numai după aceea își face observațiile sale (dacă este nevoie de ele). Verificarea orală se folosește de cele mai multe ori în clasele elementare, mai ales pentru scoaterea la iveală a deprinderilor de calcul oral. In clasele mijlocii și superioare ea are o importanță mai mare pentru verificarea cunoștințelor elevilor la o întreagă temă din programă. Verificarea scrisă se folosește în școala sovietică la toate obiectele principale, dar își găsește o aplicare deosebit de largă în studiul limbilor și al matematicii. Prin verificarea scrisă se economisește foarte mult timp (într-o singură lecție pot fi verificate destul de adine priceperile și deprinderile elevilor unei clase întregi). Pe lângă aceasta, cu ajutorul acestui fel de verificare se poate asigura o greutate identică a temelor pentru toți elevii clasei, ceea ce este foarte important pentru obiectivitatea verificării. In sfîrșit, numai cu ajutorul acestei verificări se pot constata priceperile și deprinderile de scriere ale elevilor. O lipsă a verificării scrise este faptul că profesorul nu are un contact viu și direct cu elevul verificat, nu poate urmări fără întrerupere procesul gîndirii sale (în afară de cazurile cînd elevul îndeplinește lucrarea pe tablă)" și de aceea aici se poate greși mai ușor decit la verificarea orală în aprecierea cunoștințelor elevilor In clasele mijlocii și superioare, formele principale de verificare scrisă sunt următoarele : la limba rusă — dictări, expuneri și compoziții scrise cu o temă liberă sau literară ; la matematică — exerciții și probleme sau probleme și o întrebare din teorie. Combinarea problemei și a întrebării teoretice se folosește de asemenea la fizică și chimie. La istorie, geografie, biologie se pun întrebări care cer scurte răspunsuri scrise. Aceste întrebări se întocmesc astfel incit să scoată la iveală cunoștințele de diferite tipuri (cunoașterea legăturilor între cauză și efect, cunoașterea definițiilor și formulelor, cunoașterea nomenclaturii, a datelor etc.). Dăm mai jos, că exemplu, o astfel de temă de verificare (geografia, clasa a V-a, ultimul pătrar): 1) De ce în deșert populația este rară? 2) Prin ce se deosebește clima deșerturilor de clima savanelor ? 3) Ce se cheamă șes? 4) Care sunt șesurile principale ale Asiei? O asemenea verificare ocupă de obicei numai o parte din lecție. Verificarea practică este verificarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor prin efectuarea diferitelor reacții chimice, experiențe fizice, lucrări de măsurătoare, lucrări practice, pe parcela școlară și alte acțiuni practice cu substanțe, materiale, instrumente etc. Această verificare reprezintă singura cale prin care se poate stabili cum știu elevii să aplice în practică cunoștințele însușite, ce deprinderi și priceperi au ei în acest domeniu. .Verificarea practică se folosește cu prilejul studierii fizicii, chimiei, biologiei, matematicii, parțial a geografiei fizice, și in cea mai mare măsură cu prilejul însușirii deprinderilor de muncă. In unele cazuri, verificarea practică se folosește individual, în altele — frontal. In primul caz unul dintre elevi, după indicația pedagogului, execută în fața întregii clase o anumită lucrare cu un aparat sau un instrument oarecare, efectuează o reacție chimică, o lucrare pe parcela școlară de experiență etc. îndeplinind lucrarea, elevul dă explicațiile necesare. In cazul al doilea (adică cu prilejul verificării practice frontale) tema este îndeplinită concomitent de către toți elevii clasei, conform instrucțiunilor preliminare (verbale sau scrise) ale pedagogului. Lucrarea se dă în 2—3—4 variante la fel de grele. Fiecare elev, primind tema, o îndeplinește fie individual, fie împreună cu 2—3 colegi. După ce a îndeplinit lucrarea, elevul scrie o scurtă dare de seamă, însoțind-o, cînd e nevoie, de schițele corespunzătoare. Verificarea practică individuală se îmbină de cele mai multe ori cu verificarea orală. Verificarea frontală are loc separat, ocupînd întreaga lecție, iar în unele cazuri, în clasele superioare, chiar și două lecții. Studiază tractorul Colectivul școlii medii nr. 1 din Veșcaimsc a stabilit legături de strînsă prietenie cu mecanizatorii de la S.M.T Veșcaimsc. Făcînd excursii la atelierele S.M.T., elevii cercetează tractoare, combine și alte mașini agricole, studiază funcționarea strungurilor și frezelor, ascultă povestirile mecanizatorilor despre munca pe ogoarele colhoznice. In școală s--a organizat un cerc de studiere a tractorului. El numără 35 de tineri din clasele IX—X și funcționează sub conducerea tovarășului Pogodin, mecanic la SM. T. Pînă în prezent au avut loc 3 lecții. Direcția S.M.T. a pus la dispoziția cercului un motor de tractor, diferite piese și scule. Invățămîntul teoretic al școlarilor se îmbină cu lucrările practice executate în atelierele de reparații mecanice ale S.M.T De Anul Nou, in marele palat al Kremlinului In prima zi a Anului Nou, in fața elevilor s-au deschis ușile marelui palat al Kremlinului. La ora 14, în sala „Gheorgni“ s-au adunat aproximativ 3.000 elevi ai scaulor din Moscova. Răsună fanfarele, începe seroarea de Anul Nou, la care își dau concursul artiști ai teatrului de estrada și artiști ai teatrelor din Moscova. In razele multicolore ale renecioarelor se rotesc „fulgi pe zăpada“. Lângă bradul înalt de 12 metri apar eroii povestirilor primare rusa și eroii carț.lor preferate ale copiilor sovietici. Copiii întâmpină ca pe niște cunoștințe vechi :pe Albă ca zapada (In. li idea leva, artistă a Teatrului Mare) și pe Moș Cerile (G. Spasski, artist al Teatrului Central al transporturilor), veciiile multicolore ale pomului luminează fețele fericite ale copiilor. Copiii aplaudă cu entuziasm cînd pe lingă ei trec artiști .mbrăcați in cosmnele nationale ale popoarelor patriei sovietce. Ei poarta steagurile de mătase ale republicilor unionale și eșarfe cu inscripția „Pace“. ...In timp ce in sala „Ghiorghi“ are loc concertul pentru elevii claselor im,erioare, in alte săli ale palatului Kremlinului se revarsă bucuria elevilor claselor superioare. Cîntece se alternează cu dansuri, se organizează jocuri. Serbarea pomului de Iarnă la Kremlin durează clteva ore. Copiii au vizitat Muzeul armelor, turnurile vechi. Fericiți și plini de bucurie au plecat apoi spre casă, ducând cu ei darurile primite la Kremlin. O experiență folositoare Cabinetul pedagogic al școlii pedagogice din Cercassk a introdus un catalogcartotecă pentru a ajuta cadrelor didactice să folosească mai ușor materialele de specialitate. Cele mai actuale articole din fiecare revistă primită se înregistrează în fișe, aproximativ in felul următor : A. K. Baturin — „Munca dirigintelui cu pionierii". Revista Sovietskaia Pedagoghika“ nr. 5, 1954, pag. 3—13. Aceste fișe se întocmesc pe capitole privitoare la organizarea și metodica muncii instructiv-educative în școală și se păstrează într-o cutie specială. Articolele din ziare se decupează și se capsează, sau se introduc în dosare sau albume tematice. Astfel, au fost alcătuite albume despre Expoziția Agricolă Unională, despre Canalul navigabil Volga — Don „V. I. Lenin", despre valorificarea pămînturilor virgine și înțelenite etc. La cabinetul pedagogic al raionului Smoleansk se folosește un caiet în care se înregistrează articolele, indicîndu-se tema,, autorul, numărul și anul revistei. Această catalogare a articolelor dă pedagogilor posibilitatea să găsească repede materialul necesar, ușurînd în același timp activitatea cabinetului în ceea ce privește consultațiile acordate cadrelor didactice. „Ziua ușilor deschise“ in școală Una din formele juste ale schimbului de experiență pedagogică între cadrele didactice și între școli este „Ziua ușilor deschise“ în școală. O asemenea zi a ușilor deschise a fost organizată de curind din inițiativa secției de învățămînt raionale, a cabinetului pedagogic raional și a comitetului sindical local, la școala medie din Verhni-Viliisk. Au participat pedagogii de la șase școli din apropiere. Au fost analizate șapte lecții deschise și două discuții organizate de diriginți cu elevii. După discutarea lecțiilor, pedagogii au ascultat un referat despre munca metodică în școală și o lecție ținută de medicul școlar Steagova. In pauză, cadrele didactice au vizitat expoziția caietelor elevilor și a literaturii metodice noi, aranjată în cabinetul pedagogic școlar. I Sistemul sovietic de educație a copiilor I prevede, alături de activitatea școlară, alături de participarea copiilor și tineretului I la munca organizațiilor de pionieri și de comsomol, încă o serie întreagă de măsuri de masă in ceea ce privește munca în afara clasei cu copiii Scopul acestor măsuri este de a contribui la dezvoltarea intelectuală și fizică multilaterală a școlarilor Palatele și casele pionierilor, casele de educație artistică a copiilor, teatrele și cinematografele pentru copii, stațiunile tinerilor tehnicieni și I ale tinerilor naturaliști, stadioanele și școlile sportive pentru copii, stațiunile de excursii și turism pentru copii, căile ferate pentru copii — toate acestea sunt organizate și amenajate pentru a stimula și încuraja cele mai variate gusturi și interese ale școlarilor , pentru a dezvolta talentele și înclinațiile lor, pentru a umple în mod chibzuit și atrăgător timpul lor liber ! Este absolut firesc faptul că în fiecare școală organizarea activității extrașcolare I are un caracter propriu, in funcție de un șir I întreg de împrejurări Aici joacă un inseminat rol inițiativa directorului, a profesorilor, a instructorului superior de pionieri, inițiativa școlarilor înșiși, participarea la viața școlii a întreprinderii care o patronează, a părinților etc Școala nr 605 din Moscova este o școală mare, unde învață 1300 de elevi. Pînă în toamna acestui an, școala nr 605 era o școală de fete. Acum, invățămintul este mixt. Jumătate din numărul fetițelor au fost mutate la alte școli, iar în locul lor au venit peste 600 de băieți S-a format un nou colectiv școlar, in care au devenit foarte importante problemele prieteniei și ale colegialității. Activitatea în afara clasei și munca extrașcolară au pornit pe o cale nouă interesantă și atractivă. Chiar la începutul anului școlar, elevii claselor a IV-a, a V-a și a VI-a, împreună cu dirigințl lor, au hotărit să ajute 60vhozul ..Ostankinov, de lângă Moscova, la recoltarea legumelor — dovlecel și pătlăgele roșii Unora dintre elevi li s-a părut la început că aceasta nu e ceva serios, că totul e un fel de joc. Dar conducerea sovhozului a luat o atitudine absolut serioasă față de propunerea elevilor școlii nr. 605 din Moscova S-a organizat evidenta timpului și a calității muncii In ziarul „Noutățile școlare“ a apărut un reportaj despre munca elevilor în sovhozul „Ostankino“ Trebuia să vezi cu aâtă mulțumire se întorceau băieții și fetițele, după terminarea muncii lor, încărcați cu dovlecei și nătrăgeie roșii de cea mai bună calitate pe care le numeau ca plată pentru munca lor, și cît de mîndri erau de faptul că administrația sovhozului le-a adus mulțumiri pentru ajutorul dat la culesul recoltei. Mai tîrziu, aceiași școlari, de data aceasta sub îndrumarea tinerilor naturaliști, au muncit cu entuziasm pe parcela lor școlară, pregătind terenul pentru iarnă Acest exemplu i-a antrenat și pe elevii din clasele superioare, care și-au exprimat dorința de a face ceva folositor pentru școală, pentru raionul lor Elevii comsomoliști au muncit cîteva duminici la atelierul de reparat ambalaj și au cîștigat 350 de ruble, cu care au cumpărat o tobă, o goarnă și alte lucruri pe care le-au dăruit pionierilor școlii Acum, elevii din clasele superioare ard de dorința de a cumpăra cît mai multe cărți pentru școala pe care o patronează in unul din raioanele de lîngă Moscova. Ei ar vrea să mai muncească undeva In afară de aceasta, tinerii și tinerele din clasele superioare s-au împrietenit atit de mult în timpul muncii comune, au petrecut atit de vesel, incit ar vrea să întărească și mai mult această prietenie Școala nr 605 era radioficată, dar destul de primitiv Odată cu sosirea la școală a băieților și cu sporirea Interesului pentru tehnică, s-a hotărit ca școala să fie radioficată după ultimul cuvînt al tehnicii Uzina care patronează școala le-a dat școlarilor radioamatori, posibilitatea să scormonească printre fiarele vechi depozitate la uzină și au găsit aici tot ce le trebuia pentru a-și construi punctul de radioficare. Lucrările de radioficare i-au pasionat atît de mult pe elevi, încît ei au organizat un club al radioamatorilor, instalîndu-i într-o cameră separată, unde construiesc aparate de radio, înregistrează transmisiunile școlare etc Interesul elevilor pentru tehnică crește mereu: de curînd ei au hotărit să organizeze de două ori pe lună seri tehnice La aceste seri sînt Invitați lectori de la muzeul politehnic, de la observatorul astronomic muncitori și ingineri din uzine, care le vorbesc despre ultimele realizări, ale tehnicii. Formele de muncă în afara clasei le sugerează de obicei însăși viața Așa, bunăoară o profesoară a aflat că o elevă din clasa ei alcătuiește un album de cărți poștale ilustrate. S-a constatat însă că gustul artistic al fetiței era slab dezvoltat — ilustratele reprezentau coroane de nu-mă-uita, porumbei care se sărută, chipuri de femei de pe cutiile de bomboane. S-a născut ideea organizării în școală a unui muzeu al pionierilor, care să ajute la educarea gustului artistic al copiilor. S-au cumpărat — copii bine executate după tablourile marilor pictori ruși — Surkov, Repin, Levitan și alții, — ale căror lucrări suet expuse la Galeria Tretiakov. Elevii au înrămat aceste copii, le-au expus într-o sală luminoasă a școlii și au început să organizeze adunări de pionieri „lângă tablouri“. Călăuze in acest muzeu original sunt elevii înșiși. Înainte de adunare călăuza studiază biografia pictorului, locul pe care-l ocupă acesta în istoria culturii ruse, maniera sa de lucru și povestește despre toate acestea colegilor săi. Data următoare se cercetează alte tablouri, iar după ce au cunoscut tablourile unui pictor, clase întregi de elevi, împreună cu diriginfii Ia, vizitează Galeria Tretiakov. Aceasta are o influență extrem de binefăcătoare asupra formării gustului estetic al copiilor, îmbogățește orizontul lor. Una dintre aceste adunări, în legătură cu tabloul vestitului pictor rus Bogdanov Belski, intitulat „Lîngă pragul școlii“, pe care este zugrăvit un copil cerșetor stîmd lingă școală și privind cu invidie la copiii fericiți care stau în bănci, în clasă, a provocat o vie discuție a pionierilor despre trecutul școlii și despre faptul că acum nu există în Uniunea Sovietică nici un copil care să nu învețe la școală. Elevii au posibilitatea de a cunoaște pe larg viata, construcțiile din Moscova și din jurul ei. Astfel, la școala nr 605 s-a născut ideea de a organiza adunări ale unităților de pionieri pe tema cunoscutului cîntec „Suntem născuți spre a transforma basmul în realitate“. Elevii, împreună cu diriginții lor, s-au întîlnit cu constructorii metroului, au vizitat noile gări ale acestuia. De asemenea, a fost interesantă vizitarea de către elevii școlii nr 605 a noii clădiri a Universității din Moscova — mărețul palat al științei în care mulți dintre acești băieți și fete visează să studieze după absolvirea școlii o impresie deosebit de puternică asupra copiilor a produs-o vizitarea colhozului milionar „Voroșilov“ de lingă Moscova. Acesta este un colhoz de creștere a animalelor. Copiii au văzut cît de minunat este amenajat colhozul, cît de bine sînt îngrijite vitele, cum cresc purceii, vițeii, ce bogăție uriașă pentru economia națională creează acest colhoz. Copiii au fost extrem de uimiți cînd președintele colhozului, tov. Morozov — un om foarte energic și talentat — le-a povestit că decursul primelor 9 luni din acest an colhozazul a obținut 5,5 milioane ruble venit. La întoarcerea din colhoz, mulți elevi s-au gîndit cît de interesant este să muncești intr-un asemenea colhoz, să îmbunătățești rasele de vite, să îmbogățești țara ta. Și elevilor de la școala nr. 605, ca și elevilor din alte școli, le plac cărțile, teatrul, sportul. In școală există două „colțuri ale teatrului“, în care se întrec școlarii — activiști ai Teatrului central de copii și ai Teatrului tineretului din Moscova. Ei sunt primii care vizionează spectacolele acestor două teatre, pregătesc machetele punerilor în scenă, organizează întâlniri cu artiștii și discuții asupra noilor spectacole Elevii școlii nr. 605 întrețin corespondență cu expediția științifică a stațiunii în derivă nr. 3, din jurnalul acestei expediții, înseamnă pe hartă drumul ei. Amatorii geografi învață din urmărirea muncii expediției multe lucruri interesante și folositoare, ei sunt plini de visuri romantice, setoși de călătorii interesante și atrăgătoare. Școala nr. 605 are 4 filmoscoape și 350 diafilme. Elevii mînuiesc singuri filmoscoapele și petrec multe ore libere vizionînd diafilmele și discutând despre ele. In prezent, elevii, mai ales cei din clasele superioare, sunt pasionați de discuțiile despre literatură în legătură cu Congresul 11-lea al scriitorilor sovietici. Ei discută unultimele cărți ale scriitorilor, redactează „Gazetă literară“ proprie, arată ce cărți noi o ar vrea să citească, organizează concursuri pentru cele mai bune povestiri și poezii Viața pulsează din plin. Ea pune mereu ceva nou, atrăgător în fața școlarilor. Ei doresc să participe la aceste lucruri noi, iar conducătorii școlii îi ajută prin toate mijloacele Astfel, numai exemplul unei singure școli din Moscova arată dite activități interesante și variate se organizează pentru elevi, activități care întăresc prietenia dintre copii, lărgesc orizontul lor îndreaptă gîndurile lor spre fapte mari După lecții (die carnetul unei scriitoare) V. Liubimova scriitoare sovietică laureată a Premiului Stalin Școala și familia Chiar dim primele zile ale existenței sale, școala sovietică și-a pus în față scopul de a lucra mină în mină cu familia. Eminentul scriitor și pedagog sovietic A. S. Makarenko repeta neooesit în cărțile sale că educația copiilor în familie trebuie dirijată de „mari cunoștințe pedagogice“.cepția lui Makarenko, purtătoarea După ce aacestor cunoștințe este școala, care trebuie să dea părinților nu rețete educative abstracte, ci indicații privitoare la felul cum să organizeze in familie un sistem de educație determinat, îmbinat în mod organic cu sistemul educației școlare. In fiecare școală orășenească sau sătească din Uniunea Sovietică există un comitet de parinț.. Intr-una din stanițele ținutului Krasnodar au încetat să frecventeze școala trei elevi din familia Glazcov.. Cânttecul de părinți a hotărit să lămurească de ce au încetat ei de a veni la școală. S-a constatat că membrii acestei familii începuseră în timpul verii să-și reconstruiască casa. Dar ei n-au reușit să termine lucrările, deoarece nu,le-au ajuns materialele, iar drumurile se desfundaseră din cauza timpului ploios. Colpiii nu vroiau s-o lase pe mama lor într-o casă neterminată și au încetat să frecventeze lecțiile. Atunci, membrii comitatului au hotărit să-i ajute nu cu vorbe, ci cu fapte. Ei au obținut pentru familia Glazcov un ajutor în bani. Prin secția gospodăriei comunale au căpătat materialul pentru acoperiș și mijloacele de transport spre a aduce argilă și cărămidă. Casa a fost terminată și copiii din familia Glazcov au putut să meargă iarăși la școală. Comitetele de părinți urmăresc cu atenție felul cum se îndeplinește legea cu privire la învațământul general obligatoriu — o lege de mare importanță, care îi duce pe toți copiii sovietici, fără nici o excepție, pe drumul larg spre cultură. In satul Nicolae de Ungă Riazan apare gazeta „Glasul școlii“. Din colectivul de redacție fac parte pedagogi și părinți. Această gazetă apare de două ori pe lună, în patru exemplare: unul se afișează în școală, altul la sovietul sătesc, iar celelalte în două colhozuri pe care le deservește școala din Nicolae. In gazetă se poate citi cît de bine și chibzuit își educă copiii cutare familie, o știre despre faptul că fiul altei familii vine la școală cu îmbrăcămintea in dezordine. Asemenea știri nu trec fără urmări, căci ele îi ating pe părinți in punctele dureroase. Comitetele de părinți trag în munca lor activul larg al tuturor părinților, care vorbesc în fața elevilor despre profesiunile și activitatea lor. Aceasta le ajută copiilor să-și aleagă o cale în viață, să-și aleagă profesiunea preferată. In multe școli din țară există lectorate unde cel puțin odată pe lună se țin în fața părinților lecții cu cele mai variate teme. La școala nr. 35 din orașul Moscova a fost organizat „Colțul părinților“. Aici sunt strânse cele mai bune caiete ale elevilor, lucrările lor de control, cărți asupra problemelor de educație, liste de recomandare a literaturii. Expoziția are și o cutie poștală. Poți pune în ea o întrebare și vei primi neapărat răspunsul — în gazeta de perete, în cadrul unei lecții, intr-o discuție personală cu pedagogul. Fiecare clasă are un diriginte. Majoritatea diriginților îi vizitează acasă pe toți elevii lor, cercetează condițiile de trai ale acestora. Și dacă la început dirigintele clasei dă numai sfaturi, indicînd cum și unde e mai bine să fie aranjată masa de scris pentru ca elevul să-și poată pregăti ectula in liniște, treptat participarea lui devine simțită în chestiuni mult mai serioase, care agită familia. Uneori pedagogul chiamă un părinte esu altul la școală spre a sta de vorbă cu el. Și cel puțin odată la două luni se organizează adunări ale părinților unde dirigintele se întâlnește cu părinții tuturor elevilor săi. A vorbi despre legătura dintre școală și familie nu e un lucru simplu, deoarece această temă este foarte vastă și practica dă naștere la forme mereu noi. Ne-ar veni greu sa vorbim despre toate acestea fără a nu omite ceva. Dar orice povestire ar fi cu totul incompkctă dacă n-am aminti despre revista sovietică Semia i școlar, („Familia și școala ") care se bucură de o mare popularitate. Paginile ei constituie o concentrare a experienței.. Prin intermediul revistei fac schimb de experiență oameni care trăiesc departe unul de altul, care lucrează în domenii diferite, care au cunoștințe și gusturi diferite, idei, și năzuințe diferite, dar toți sunt la fel de interesați și pasionați de problemele educației. Revsta a deschis anul trecut o foarte interesantă discuție prin articolul tovarășei N. Ventevici-Sadcicova, intitulat „Ce este totuși o copilărie fericită ?“ In articol se arată că nu există părinți care n-ar dori fericirea copiilor lor. Dar cum trebuie înțeleasă fericirea ? Oare e chibzuit să-i răsfeți pe copii, să-i scutești de orice Îndatoriri ? Această singură întrebare a provocat sute de răspunsuri din toate colțurile țării: scriu pedagogi, părinți, conducători de școli, scriitori. Astfel, scriitorul pentru copii Lev Kassil a răspuns la discuție cu articolul inc hi titulat sugestiv: „Vreau — nu se poate trebuie“,. Copilăria fericită, spune el, nu este o copilărie ferită de griji. Dragostea de mamă îi înnobilează pe copii, dar numai atunci cînd ea, această dragoste, este luminată de rațiune, cînd ea nu este oarbă, nu este egoistă. Din cea mai fragedă vîrrstă copilul trebuie să știe nu numai cuvîntul „vreau“, ci să aibă și noțiuni ca „nu se poate“ și „trebuie“. Numai atunci el va crește un adevărat om, un om pentru oameni. F. VIGDOROVA Cum ajută cadrele didactice cu experiență pe pedagogii începători Datorită creșterii necontenite a rețelei de școli în legătură cu realizarea învățământului general de șapte ani, iar în prezent și a învățămîntului mediu (de 10 ani), armata pedagogilor din Uniunea Sovietică își completează în fiecare an rîndurile cu noi cadre. In unele școli, pedagogii tineri formează o treime, iar uneori chiar o jumătate din colectivul pedagogic. Tinerii învățători și profesori care termină institutele de învățămînt pedagogic sînt înarmați cu cunoștințe de pedagogie, psihologie și metodică. Ei nu posedă însă experiența muncii distructiv-educative și măiestria pedagogică necesară. Statul sovietic acordă ajutor tinerilor pedagogi prin institutele de perfecționare a cadrelor didactice și prin cabinetele pedagogice. In U.R.S.S. funcționează cabinete pedagogice raionale și orășenești care dau consultații individuale și nn grupe învățătorilor și profesorilor, diriginților, instructorilor de pionieri, acordînd cu acest prilej o deosebită atenție pedagogilor începători. In problema ajutorului acordat tinerilor pedagogi joacă un rol important consfătuirile tradiționale din august și ianuarie ale cadrelor didactice, în cadrul cărora se discută cele mai actuale probleme privitoare la instruirea și educarea copiilor. In ședințele plenare ale acestor consfătuiri, pedagogii fruntași împărtășesc experiența lor pedagogică. La consfătuiri se elaborează planurile de predare a unui obiect sau a altuia în diferite clase. Pedagogii cu experiență întocmesc planuri de lecții, pregătesc materialul pentru lecții, analizează problemele și temele mai complicate și trasează metodele care contribuie la studierea cu succes de către elevi a acestui material. De obicei, cu acest prilej se rezolvă probleme importante ale muncii didactice: cît timp, adică cîte lecții trebuie prevăzute pentru o temă sau alta, cîte lecții trebuie rezervate chiar la începutul anului școlar pentru analiza cunoștințelor elevilor și recapitularea materiei studiate în anul trecut, cum trebuie organizată chiar de la începutul anului analiza justă a cunoștințelor elevilor, ținînd seama că ei n-au studiat în timpul verii și au uitat în mod firesc o parte din materie, cum să se desfășoare însușirea conștientă de către elevi a temelor mai complicate. La consfătuirile din august 1954 ale cadrelor didactice s-a acordat o mare atenție legării teoriei cu practica, metodicii organizării excursiilor în producție, desfășurării lecțiilor de lucru manual și a lucrărilor practice pe parcelele școlare de experiență Toate aceste probleme au căpătat o importanță extrem de mare în legătură cu realizarea învâțămîntului politehnic în școlile din U.R.S.S. Deosebit de valoroasă pentru tinerii pedagogi este acea formă a muncii metodice în cadrul căreia ei ascultă referatul unui pedagog cu experiență asupra unei probleme importante, iau parte la discutarea acestui referat și asistă la o lecție deschisă, în cadrul căreia se demonstrează în practică cele expuse în referat. Așa, bunăoară, profesorii de matemattică de la clasele V—VII din școlile raionului Sverdlovsk al orașului Moscova s-au adunat de curând la un seminar cu tema : „Lucrările de măsurătoare pe teren executate de elevi în legătură cu studierea matematicii“. Ei au ascultat referatul prezentat de profesorul N. A. Svetliakov, de la școala medie nr. 169 din Moscova. Apoi au asistat la lucrările practice de măsurătoare pe teren conduse de N. A. Svetlia* I * * kov. Cu acest prilej participanții la seminar aveau rolul unor elevi la o lecție de lucrări de măsurătoare, conduse de un coleg cu mai multă experiență. Aceste lecții și lucrări, în care se îmbină lămurirea teoretică a problemei cu demonstrarea practică a experienței, sunt deosebit de valoroase pentru pedagogii începători. Munca cu cadrele tinere se organizează cel mai sistematic în școală. In Uniunea Sovietică există un mare număr de școli orășenești și sătești care au devenit adevărate școli ale măiestriei pedagogice pentru cadrele didactice tinere. Așa, bunăoară, profesoarele cu experiență N. I. Fedorova și V. T. Dolhușina, de la școala medie nr. 97 din orașul Moscova, si ajută în mod activ în muncă pe tinerii pedagogi. In anul școlar curent a început să lucreze la această școală tânărul profesor de matematică F. A. Volojeninov. El a absolvit cu succes Institutul pedagogic, a executat acolo toate lucrările practice prevăzute, a predat destul de bine lecțiile de probă. F. A. Volojeninov iubește profesiunea de pedagog, dar nu posedă in măsura cuvenită măiestria pedagogică. Firește că după primele lecții el a întâmpinat o serie de dificultăți. Profesoara de matematică V. T. Dolhușina a observat dificultățile tânărului pedagog și l-a ajutat în mod tovărășesc cu sfaturi. Interesant este organizată munca cu tinerii pedagogi la școala medie din satul Troiekurovo, regiunea Lipețk (directorul școlii este tovarășul V. I. Necutaev). Colectivul acestei școli nu se limitează la ajutorul acordat diferiților pedagogi, ci organizează un seminar permanent pentru cadrele didactice tinere. Lucrările seminarului se desfășoară odată pe săptămînă sau odată la două săptămîni, în funcție de necesități. Planul seminarului este strîns legat de nevoile pedagogilor tineri Cadrele didactice calificate împărtășesc pedagogilor tineri experiența lor, arătîndu-le cum trebuie organizată interogarea elevilor la lecție, cum trebuie fixată și recapitulată materia, cum trebuie date și controlate temele pentru acasă, cum trebuie explicat noul material, cum trebuie desfășurată munca individuală cu elevii rămași în urmă. In cadrul aceluiași seminar, cei mai buni diriginți arată cum lucrează ei cu activul de comsomol și de pionieri, cum educă atitudinea conștientă a elevilor față de învățătură, cum luptă împotriva încălcărilor disciplinei. Dar lucrurile nu se limitează numai la seminar. Conducătorii acestei școli organizează în mod sistematic lecții deschise, predate de cele mai calificate cadre didactice. In felul acesta pedagogii tineri capătă repede deprinderile necesare de muncă în școală, învață să organizeze în mod just procesul instructiv-educativ și să lupte cu succes, împreună cu pedagogii experimentați, pentru ridicarea calității cunoștințelor elevilor, pentru un nivel mai înalt al conștiinciozității și disciplinei acestora. M. A. DANILOV candidat în științe pedagogiei