Gazeta Învățământului, 1968 (Anul 20, nr. 928-975)

1968-10-18 / nr. 965

ACAD. NICOLAE TEODORESCU: ELEVUL TREBUIE INVATAT SA „MATEMATIZEZE“ • Interacțiunea matematicii cu științele aplicative și influența ei asupra metodologiei predării • Cerințe noi in­formarea și „întreținerea" culturii matematice Modernizarea invățămîntului matematicii a făcut mari progre­­se într-o serie întreagă de țări europene. Iată prima și cea mai îmbucurătoare concluzie a „Co­locviului internațional consacrat problemelor actuale ale învăță­­mîntului matematicii în școlile secundare și superioare din țările europene“ desfășurat recent la București. In același timp, coloc­viul a scos puternic în evidență deosebita importanță științifică, educativă și socială a progreselor Invățămîntului matematicii necesitatea dezvoltării în conti­și­nuare a acestei acțiuni. Dezba­terile la nivel internațional răs­pund unei asemenea nevoi. Deși este capabilă de o serioasă autonomie, matematica evoluează într-o pronunțată interacțiune cu domeniile aplicative, în care gă­sește izvoare pentru o nouă și modernă metodologie. Datorită unei dezvoltări firești, în noile condiții de progres științific acce­lerat, matematica și-a amplificat domeniile — complicîndu-se, s-a reorganizat în permanență — simplificîndu-se. Acest aparent paradox s-a petrecut în contextul pătrunderii și difuzării matema­ticii, pe o scară din ce în ce mai largă, în majoritatea domeniilor și ramurilor științei, situate altă­dată în afara orizontului nou și larg al actualelor procese de ma­tematizare. Prin acesta, matema­tica a dobîndit o recunoscută uti­litate socială, iar învățămîntul matematicii este obligat să ser­vească această utilitate. Cu alte cuvinte, acum trebuie ca învăță­­mîntul matematicii să se dezvolte răspunzînd tot mai mult și mai direct solicitărilor sociale. Mate­matica trebuie să fie învățată azi nu pur și simplu pentru a fi cunoscută, ci pentru a fi aplicată. Tot mai mult elevul trebuie să „facă“ matematica, nemaifiind suficient doar să o știe. In societatea modernă, învăță­mântul matematicii trebuie să se preocupe de a transmite celor care au nevoie de această știință — și al căror număr ia proporții de masă — cultura matematică, în scopul dezvoltării cît mai efi­ciente a „potențialului matema­tic“ al fiecărui individ. Pe de altă parte, bineînțeles, învăță­mîntul matematic trebuie să for­meze specialiști care să contri­buie la noi progrese în dome­niile cercetării fundamentale și­­ aplicate și să asigure predarea matematicii în școlile de toate gradele. Desigur că în cadrul măsurilor necesare pentru atingerea unui asemenea țel intră și sarcina a­­sigurării „întreținerii“ culturii matematice o dată dobîndite, prin actualizarea continuă a cunoștin­țelor de matematică ale celor care predau această știință în școli, folosind în această acțiune larga informare și schimbul de idei. Problema stabilirii celor mai eficiente modalități de lucru în învățămîntul matematicii s-a pus de mult și tot­ de mult s-a im­pus, ca principiu, să fie situată pe primul plan activitatea indi­viduală a elevului și formarea gîndirii matematice, în raport cu acumularea unor cunoștințe de detaliu și a unor tehnici specia­lizate. Iată de ce, la actualul co­locviu, a reieșit clar din discuții concluzia că profesorul trebuie să adopte o mai mare suplețe în argumentare și în alegerea apli­cațiilor, pentru a face ca elevul să ajungă mai ușor la o com­­prehesiune adîncă a lucrurilor, fără să fie încărcat cu un bagaj de cunoștințe greu de dus și, în ultimă instanță, inutil. Insistînd asupra structurării logice a ma­teriei predate, fără a se renunța, desigur, la intuiție sau la rațio­namentul inductiv, trebuie să i se dezvolte, cu precădere, ele­vului acea gîndire prin care să dobîndească o mai mare încre­dere în procedeele pe care le aplică pentru a rezolva diferitele probleme. Finalizarea pe un front larg a acestor cerințe nu este posibilă fără o serioasă reînnoire și o con­tinuă actualizare a învățămîntu­­­lui matematicii la toate nivelele sale — elementar, secundar și su­perior — indiferent de orienta­rea lui spre cultură generală. (Continuare In pag. a 4-a) Calculatoarele electronice — domeniu in plină dezvoltare al aplicațiilor matematice. In fotografie, un aspect din laboratorul de calculatoare electronice al Institu­tului politehnic din București Formula matematică, punct de pornire și expresie a nenumăratei realizări tehnico-științifice. Proletari "din toate "țările, uniți-vi­i A “7­1— 0­ A INVATAMINTULUI EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂM!NT ȘI CULTURĂ ViNeRi 18 octombrie 1968 4 pag. 25 bani m Precizări privind exa­menul de bacalaureat -­ pag. 2 ü Decalajul dintre chimia modernă si studiul chimiei in școală - pag. 3 H Individualizarea învă­țării cu ajutorul ordina­torului - pag. 4 Mesajele adresate de tovarășul Mae Ceaușescu, secretar general al C. C. al P. C. R­., președintele Consiliului de Stat CADRELOR DIDACTICE, ELEVILOR, ORGA­NIZAȚIEI DE PARTID ȘI ORGANIZA­ȚIILOR DE TINERET DE LA LICEUL NR. 1 DIN BEIUȘ Stimați tovarăși. Invitația pe care am primit-o din partea dum­neavoastră de a participa la sărbătorirea împlinirii a 140 de ani de la întemeierea, de către neobositul animator și patriot Samuil Vulcan, a gimnaziului din Beiuș, mi-a produs o deosebită bucurie. Vă mul­țumesc din toată inima și vă transmit, cu ocazia acestui eveniment, cele mai calde felicitări pentru rezultatele obținute în activitatea de mare răs­pundere pe care o desfășurați. In îndelungata sa existență, Liceul din Beiuș a jucat un rol important în păstrarea și cultivarea limbii strămoșești, în răspândirea culturii și știin­ței pe meleagurile faihorene, a format numeroase generații din rîndul cărora s-au ridicat oameni de­­ știință și "pustiit"â, m­ilit­u*ți de Seamă pentru pro­ i gresul și propășirea patriei. Dezvoltarea pe care a cunoscut-o școala dumnea­voastră în anii socialismului este o expresie grăi­toare a grijii partidului nostru pentru înflorirea întregului învățămînt, pentru ridicarea nivelului de cultură și civilizație al poporului român. Doresc, și cu acest prilej, să exprim înalta pre­țuire pe care partidul și statul o acordă membrilor corpului didactic pentru munca lor plină de dăruire și pasiune, consacrată instruirii și educării tinere­tului școlar, pregătirii sale temeinice pentru muncă și viață, pentru a-și aduce contribuția activă la construirea societății socialiste și comuniste. Vă îndeamnă la aceasta bogatele tradiții ale școlii ro­mânești, perspectivele deschise de partid pentru dezvoltarea și perfecționarea continuă a învăță­­mîntului, marile realizări dobîndite de poporul nos­tru în dezvoltarea economică, socială și culturală a țării. Purtînd în inimi mîndria de a fi continuatorii unor patrioți înflăcărați care și-au început pregăti­rea în acest liceu, folosind din plin condițiile de stu­diu ce i-au fost create, aveți datoria, dragi elevi, să învățați cu sîrguință, îmbogățindu-vă neîncetat cunoștințele cu tot ceea ce gîndirea umană a făurit mai de preț în știință, artă și literatură, să duceți mai departe măreața operă de creație materială și spirituală pe care o înfăptuiesc astăzi părinții și frații voștri. Tuturor, celor prezenți la această sărbătoare, vă doresc multă sănătate și fericire, noi și însemnate succese în munca pe care o depuneți pentru edifi­carea României Socialiste, CADRELOR DIDACTICE, ELEVILOR, ORGA­NIZAȚIEI DE PARTID ȘI ORGANIZAȚIILOR DE TINERET DE LA LICEUL „DR. PETRU GROZA" DIN ODORHEIUL SECUIESC Stimați tovarăși, îmi face o deosebită plăcere ca la aniversarea ce­lor aproape patru secole de existență a liceului dumneavoastră, să adresez membrilor corpului di­dactic, elevilor, organizației de partid și organiza­țiilor de tineret, tuturor participanților la această emoționantă sărbătoare, un călduros salut, urări de noi succese și fericire, înființarea cu 375 de ani în urmă la Odorheiul Secuiesc a școlii de nivel mediu în limba latină reprezintă un moment important în istoria învăță­­mîntului și culturii din țara noastră. Din rîndul elevilor care au învățat în această școală s-au ri­dicat numeroși intelectuali de valoare­­ — scriitori, artiști, cercetători, profesori, ingineri, medici — care au adus o contribuție de seamă la progresul țării. In anii construcției socialiste, odată cu înflorirea întregului nostru învățămînt, Liceul din Odorheiul Secuiesc a cunoscut o puternică dezvoltare, sporin­­du-și aportul la pregătirea tinerelor generații, la răspîndirea științei și culturii în această parte a țării. Pătrunși de o caldă dragoste față de patria co­mună — România socialistă, — profesorii acestui liceu și-au înmănuncheat capacitatea creatoare, pasiunea și priceperea pentru înarmarea tineretului cu ma­rile cuceriri ale inteligenței umane, pentru forma­rea lui ca participant activ și devotat la făurirea noii orînduiri, la munca entuziastă a întregului nostru popor, în societatea noastră socialistă, prin grija parti­dului și statului, școala oferă tuturor copiilor, fără deosebire de naționalitate, depline posibilități de a învăța, de a-și dezvolta talentele și aptitudinile, ea contribuie la crearea unor trainice legături prie­tenești între toți tinerii — români, maghiari, ger­mani și de alte naționalități — izvor de noi înfăptuiri pe drumul desăvîrșirii construcției socialiste. Mulțumindu-vă din inimă pentru invitația de a lua parte la acest memorabil jubileu, vă urez dum­neavoastră, cadrelor didactice și elevilor, realizări cît mai mari în activitatea viitoare, spre întărirea și înflorirea patriei noastre socialiste. (în prag, ra lu­­ra publicăm relatări de la manifestările ce au avut loc la Beiuș și Odorheiul Secuiesc) f V Toate studiile recente pri­vind dezvoltarea economico­­socială în ansamblul ei con­verg către relevarea faptu­lui că investiția cea mai rentabilă a epocii noastre este aceea din domeniul în­­vățămîntului. Cheltuielile pentru învăță­­mînt sînt rentabile pentru că reproducția lor se desfășoa­ră simultan pe două planuri — în economie, prin partici­parea subiectului investiției la producția materială și spi­rituală, și pe tărîm social, prin asigurarea continuității, perfecționării și transmiterii pe mai departe a experien­ței acumulate. înalta renta­bilitate a investiției în în­­vățămînt este determinată totodată și de faptul că viața umană activă are un ciclu de amortizare de cîteva ori mai lung decit a oricărui mijloc de producție. Firește, nu oricare investi­ție în învățămînt este im­plicit și necondiționat renta­bilă. Rentabilitatea investi­ției în învățămînt este asi­gurată­­ de un proces activ, bazat pe studii aprofundate asupra economicității unei acțiuni, pe planificarea nu numai a procesului de edu­cație, ci și a dezvoltării ba­zei materiale, a utilizării cu randament maxim a mijloa­celor achiziționate. Este un domeniu de acțiune în care sistemul socialist manifestă o netă superioritate. Orice capitol al investiții­lor în domeniul învățămîn­­tului poate fi, prin această prismă, în mai mică sau în mai mare măsură rentabil. In domeniul construcțiilor școlare, de pildă, nivelul ren­tabilității depinde de funcțio­nalitate, de utilizarea cu ran­dament maxim a spațiului, didactic și educativ și încăr­carea lui rațională pe par­cursul unei zile de activitate. Nivelul pregătirii profesio­nale, rezultatele pe plan in­­telectual-științific al ac­țiunilor de perfecționare, va­lorificarea deplină a activi­tății și capacităților fiecărui învățător sau profesor în sfera învățământului măsoa­ră rentabilitatea investiției în domeniul pregătirii corpu­lui didactic. Unul din elementele care permit o rentabilizare înaltă a investițiilor este tehnica școlară. Dar introducerea mijloacelor tehnice în sfera „producției școlare“, ca și în orice domeniu de activitate depinde, într-o măsură h­otă­­rîtoare, de însușirea unei tehnologii corespunzătoare. De altfel, cerința aceasta — deși terminologia este mo­dernă — s-a impus în învă­­țămînt încă de cînd tiparul a adus cu sine prima revolu­ție în circulația mijloacelor de informație și, implicit, în instruire și educație, ampli­­ficînd mult mijloacele aces­tora dincolo de relația tra­dițională profesor-elev. Astăzi , informațiile­ dispun de un suport deosebit de maniabil și care include ca­pacități de răspîndire neli­mitate — discurile, ben­zile de magnetofon, filmele ; ele pot fi totodată transmise la distanță, simultan cu pre­zentarea lor, prin intermediul televiziunii și radioului. Achiziționarea masivă a a­­cestor mijloace va face ca rata cheltuielilor pentru uti­laje să crească mult în ra­port cu investițiile în alte domenii ale învățămîntului. Se situează tehnologia șco­lară la nivelul acestui efort material ? Din păcate, încă nu.­ Foarte adesea se cons­tată un decalaj serios între zestrea tehnică modernă a școlilor și tehnologia utili­zării acesteia, uneori aceas­tă utilizare avînd chiar un caracter artizanal și­ deci un randament scăzut. Optimizarea învățămîntului include, ca o componentă fundamentală, un nivel ridi­cat de rentabilitate a inves­tițiilor în acest domeniu, o tehnologie școlară perfecțio­nată, o dejnalt randament. Un învățămînt modern nu poa­te fi conceput în afara unor asemenea atribute. M­H. ,J INTERESELE COGNITIVE ALE ELEVILOR Pedagogii și psihologii au subli­niat de mult importanța „setei de cunoaștere“ pentru procesul de în­­vățămînt. Claparéde considera in­teresul cognitiv atît de important incit s-a decretat regula funda­mentală a pedagogiei raționale și una din cele zece „mari legi ale conduitei“. La baza formării inte­resului el punea „instinctul cu­riozității“, adică ceea ce Pavlov va numi, mai tîrziu, „reflexul de ori­entare“ („Ce este“, „Ce­ se întîm­­plă“). Dar, deși importanța interesului pentru procesul instructiv-educa­­tiv a fost de mult cunoscută și recunoscută, cercetări psihologice experimentale asupra lui nu s-au făcut decit în ultimele două de­cenii. Astfel, în 1947, psihologul american Woodworth atrage aten­ția asupra unei necesități despre care se vorbea prea puțin pîn­ă atunci : nevoia de percepție. Cer­cetările care au urmat au arătat că această nevoie a evoluat la om către o formă specifică : curiozita­tea epistemică, nevoia de idei. „O­­mul are nevoie de idei — spunea psihologul Nuttin, la al XVIII-lea Congres de psihologie — tot așa cum are nevoie de obiecte con­crete“. Această nevoie, specific u­­mană, constituie „stimulentul“ in­tereselor cognitive, cînd și cum apar interesele de cunoaștere („setea“ de cunoaștere — cum i se spune în sens metafo­ric) la om, adică la copil ? în stabilirea evoluției intereselor la copil, Claparède vorbea de apa­riția intereselor perceptive în pri­mul an de viață, următorilor 2—3 ani fiindu-le caracteristice intere­sele glosice (pentru cuvinte). Așa cum va sublinia chiar el însă, în această perioadă cuvintele nu con­stituie pentru copii instrumente de cunoaștere, ci mai de grabă „o­­biecte“ de joacă, de distracție, de amuzament. J. Piaget, într-o lucrare bazată pe o cercetare psihologică („Le langage, et la pensée chez l’enfant") demonstrează că copilul începe să utilizeze cuvintele pentru a desco­peri relațiile cauzale dintre obiecte, motivele manifestărilor umane, , justificarea unor reguli etc. în lu­crarea cu titlul de mai sus, într-un­­ capitol special intitulat „Les pourquoi“ („Pentru ce“-urile), arată că una din colaboratoarele sale a înregistrat 1 125 de „pentru ce‘-uri la un copil de 6 ani intr-un inter­val de numai 10 luni. Acest număr impresionant de întrebări, într-un interval relativ scurt, pune în evi­dență marea sete de cunoaștere a copilului, sete care se cere a fi­­ satisfăcută. ©ine și cînd îi satisface copilului, în mod organizat, această trebuință spirituală ? Răspunzînd concis la aceste în­trebări, vom putea enumera­­ fa­milia (părinții), grădinița (educa­toarele) și școala (învățătorii și profesorii) care sunt chemați ca, în diferitele etape de dezvoltare a co­pilului, să-i satisfacă într-un mod specific (pe căi și cu metode adec­vate) această sete. Din păcate însă, nu întotdeauna și nu peste tot cei chemați să satisfacă această cerin­ță a copilului o fac cu pricepere și la timpul potrivit. Cite din pro­blemele copilului găsesc răspuns în lumea adulților ? Și, mai ales câte sunt rezolvate adecvat? Pentru a putea satisface interesele de cu­noaștere ale copilului este necesar să le cunoaștem conținutul și sfera în fiecare etapă de dezvoltare, să știm cum evoluează și care sunt factorii care stimulează (sau frî­­nează) această evoluție, cunosc, oare, părinții și educatorii aceste chestiuni ? Prea puțini și în prea mică măsură ! Socotim că nu este lipsit de im­portanță să schițăm cîteva din mo­dalitățile, căile și mijloacele care pot fi utilizate în procesul de în­vățămînt pentru a stimula și cul­tiva curiozitatea intelectuală și, prin ea, interesul cognitiv la elevi. Intrucît interesul apare mai ales atunci cînd obiectele, fenomenele sau cunoștințele teoretice despre ele răspund unei trebuințe (mate­riale sau spirituale), este necesar să ne preocupe pe de o parte -ă formăm elevilor asemenea trebuin­țe (căci și ele sunt rodul educației și­ culturii), iar pe de altă parte, să subliniem, ori de câte ori este cazul, corelația dintre cunoștințele transmise și practica vieții. Cînd această legătură nu se poate stabili direct, elevii trebuie ajutați să o sesizeze în mod indirect. Dezvă­­luindu-le importanța și utilitatea practică a cunoștințelor, elevii vor urmări cu interes viu transmiterea lor, ba vor căuta chiar ei cărți și alte surse pentru a-și explica feno­menele sau problemele care îi in­teresează. O altă modalitate de trezire și cultivare a interesului elevilor o constituie problematizarea. Nu nu­mai la matematică, ci și la alte discipline (chiar și la cele uma­niste) profesorul poate și trebuie să pună elevilor probleme pe care ei să le rezolve. A preda în acest fel înseamnă a stimula atenția și interesul pentru lecție, pentru do­­bîndirea de cunoștințe. Utilizarea metodei euristice se impune în a­­cest caz cu necesitate. Lector univ. ION DRAGAN (Continuare In pag. a 4-a) V

Next