Gazeta Învățământului, 1969 (Anul 21, nr. 976-1023)
1969-09-12 / nr. 1008
ii inutil sacimiLOR tușite se muie Școala generală de 10 ani polarizează atenția tuturor cadrelor didactice Directivele celui de al X-lea Congres al P.C.R. arată că in învățămîntul de cultură generală obiectivul principal îl va constitui generalizarea învățămîntului obligatoriu de 10 ani. A fost deci firesc ca această acțiune de mare amploare și cu lărgi semnificații să constituie una din problemele cele mai viu dezbătute în consfătuirile anuale. După cum se știe, trecerea la înfăptuirea acestui pas important în mersul înainte al învățămîntului românesc s-a realizat de la început cu contribuția largă a tuturor oamenilor școlii, în urma dezbaterilor ample care au avut loc în anul școlar precedent s-au definitivat conținutul forma de organizare a școlilor de 10 ani. în prezent — așa cum s-a arătat în cadrul consfătuirilor — tot o operă colectivă trebuie să fie îndeplinirea cu succes a acestei sarcini. .,Colectivul școlii noastre — a spus în cadrul consfătuirii din sectorul 6 al Capitalei prof. Anghel Tuzu, directorul Școlii generale nr. 146 — este gata pregătit să înceapă munca încă din prima zi de școală. Cunoaștem îndeaproape planul și programa școlii generale de 10 ani, am asigurat toate condițiile materiale necesare, am utilat și înzestrat laboratoarele, am stabilit locurile de practică. Problemele școlii generale de 10 ani au stat și în centrul dezbaterilor din cadrul consfătuirii anuale a cadrelor didactice din sectorul 7 al Capitalei. In cuvîntul său, prof. Irina Ștefănoiu, directoarea Școlii generale nr. 152, subliniat îndeosebi sarcina a 1 pe care o au profesorii școlii generale de 10 ani de a lega învățămîntul de viață, de practică, de a da absolvenților un sistem de priceperi și deprinderi menite să le asigure ,într-o perioadă scurtă, după terminarea școlii, însușirea unei calificări. în legătură cu aceasta vorbitoarea s-a referit la necesitatea de a se folosi intens materialul didactic. ..în școala în care lucrez — a spus tov. Ștefănoiu — laboratoarele au fost dotate cu cel mai modern material didactic, cu aparataj de laborator. Cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi din plin aceste mijloace ce le stau la îndemînă. Or, s-a constatat nu o dată că unii profesori nu utilizează materialul modern, audio-vizual, că se mulțumesc cu simpla expunere verbală a cunoștințelor; în parte, acest fapt se datorește lipsei materialelor pedagogice care să-i orienteze în această direcție. Se simte necesitatea editării mai susținute a unor astfel de materiale, ca și a organizării unor cursuri de pregătire a profesorilor în domeniul respectiv. Nu este mai puțin adevărat însă că și cadrele didactice înseși ar trebui să manifeste un interes mai viu pentru folosirea amplă a mijloacelor audio-viziale moderne". Și participanții la consfătuirea din sectorul 2 al Capitalei s-au referit pe larg la sarcina școlii de 10 ani de a da elevilor o orientare profesională și o pregătire practică pentru viață. Luînd cuvîntul în legătură cu această problemă, prof. Marieta Bibanu, de la Școala generală nr. 23, a combătut tendința unor colective didactice înclinate să dea elevilor mai curînd deprinderi meșteșugărești decît deprinderi legate de profesiunile noi. Vorbitoarea a subliniat că în cadrul lucrărilor de laborator și al lucrărilor practice care se vor efectua in clasa a IX-a trebuie să se pună accentul pe deprinderile necesare astăzi în uzine și fabrici, în așa fel încît absolvenții școlii generale să fie cît mai bine pregătiți. Referindu-se la aceeași problemă, prof. Eliana Antofie, de la Școala generală „nr. 39, a criticat propodiul de arte ..sări“ peste unele lecții aplicative, experiențe, lucrări de laborator etc. prevăzute în programe, considerîndu-se că acestea sînt facultative. „Trebuie să fie clar pentru noi toți — a spus prof. Antonie — că avem obligația de a realiza în întregime prevederile programei și în această direcție". Prof. Constantin Voiculescu a arătat necesitatea colaborării mai intense a tuturor factorilor (școală, organizații de tineret etc.) în munca legată de generalizarea școlii de 10 ani, întrucît această sarcină de importanță națională nu se poate realiza prin acțiuni izolate, sporadice, ci printr-o unitate strînsă a tuturor celor ce răspund efectiv de instruirea și educarea tineretului. VALENTINA PETRESCU In aceste zile premergătoare momentului festiv al deschiderii cursurilor, întreaga atenție a corpului profesoral a fost atrasă de consfătuirile anuale ale cadrelor didactice. Desfășurate între 10 și 13 septembrie, ele au analizat sarcinile ce revin personalului didactic în lumina documentelor celui de al X-lea Congres al P.C.R. Exprimîndu-și în cuvinte calde recunoștința pe care o poartă partidului pentru grija permanentă arătată școlii și slujitorilor ei, învățătorii și profesorii și-au manifestat totodată, în cadrul consfătuirilor, hotărîrea de a muncii neobosit pentru înfăptuirea sarcinilor puse în fața școlii de cel de al X-lea Congres al P.C.R. De pe această poziție ei au dezbătut cu un profund spirit de răspundere principalele probleme ale activității instructiv-educative ce trebuie rezolvate în anul care începe, au combătut lipsurile existente încă, au formulat propuneri. Relatăm, în pagina de față, unele aspecte de la consfătuirile din Capitală, din județele Covasna, Neamț și Prahova. VII • • Toata grija pentru copiii clasei 1 Analizînd căile apte să ducă la cît mai buna îndeplinire a sarcinilor trasate de partid în domeniul instruirii și educării tinerelor generații, cadrele didactice din județul Covasna au acordat cea mai mare atenție problemelor legate de conținutul procesului de învățămînt, de modernizarea predării. Un loc deosebit l-au ocupat, în cadrul discuțiilor, aspectele muncii cu elevii de 6 ani care urmează să intre în clasa I. Grija acordată acestor aspecte este cu atît mai mare cu cît din cei 1 700 de copii din județ care au împlinit sau împlinesc vîrsta de 6 ani pînă la 15 septembrie vor fi cuprinși în clasa I mai mult de 1500 de elevi. Numeroși învățători din Sfîntu Gheorghe, din Ghelința, din Zagon, din Ardula, Voinești, Barcani și din alte localități au vorbit la consfătuiri despre sarcinile specifice predării la clasele compuse în exclusivitate din elevi de 6 ani sau la cele mixte, în care vor învăța atît copii de 6 ani cît și elevi de 7 ani. Ei au rerlevat faptul că, în urma experienței acumulate, în anul școlar trecut, s-a dovedit că se pot obține rezultate frumoase în activitatea desfășurată cu acești copii La Sfîntu Gheorghe, învățătoarele Emna Done, de la Școala generală nr. 3 și Iolanda Csia, de la liceul nr. 1 au subliniat necesitatea pregătirii deosebite a celor ce predau la clamele I cu copii de 6 ani și au vorbit despre metodele specifice care trebuie folosite în aceste clase. Intre altele, s-a insistat asupra importanței pe care o are utilizarea jocului didactic, întrucît s-a constatat că elevii mici obosesc după 20—25 de minute de predare continuă. Participanții la discuții au arătat că acest fenomen poate fi combătut cel mai bine prin alternarea comunicării de cunoștințe cu jocuri de tipul celor folosite în grădinițe. De altfel, învățătorii claselor I țin, în general, o legătură strînsă cu educatoarele de la grădinițele de copii nu numai pentru a cunoaște modul în care lucrează acestea, dar și pentru a folosi observațiile lor asupra copiilor și pentru a le cere sprijinul în confecționarea diferitelor materiale didactice. In general, în județ s-a acumulat un bogat depozit de material didactic specific predării la clasa I cu elevi de 6 ani, care a fost confecționat de învățători. O problemă care a fost de asemenea luată în discuție a fost aceea a muncii cu elevi de 6 ani în școlile în care învățătorii predau simultan la două sau mai multe clase. S-a subliniat că problemele deosebite pe care le presupune predarea în aceste condiții solicită o grijă mai BS Í .• * : mare din partea forurilor de resort pentru editarea unor materiale metodice menite să sprijine munca profesorilor respectivi. în discuțiile lor vorbitorii s-au oprit și asupra programei de învățămînt de la clasele I cu copii de 6 ani. Unii din aceștia și-au exprimat nedumerirea față de faptul că din programă au fost scoase elementele de teoria mulțimilor, deoarece s-a dovedit că se pot obține rezultate bune în această privință. O serie de vorbitori au opinat că în general ar fi necesară o mai judicioasă experimentare prealabilă a măsurilor ce se aplică în învățămînt, pentru ca ele să aibă o mai mare stabilitate. VICTOR OCTAVIAN O sarcină primordială: legătura cu practica O problemă centrală a învățămîntului nostru, care, a ocupat un loc de frunte în consfătuirile din județul Neamț, a fost aceea a legării strînse a școlii de practica construcției socialismului, cu activitatea din producție. O analiză aprofundată a factorilor și condițiilor a căror întrunire poate asigura o temeinică fundamentare practică a pregătirii elevilor din școlile de cultură dentă generală a fost preîn cuvîntul prof. Const. Dinu, directorul Școlii generale nr. 9 din Piatra Neamț, care a vorbit despre acțiunile organizatorice și metodice ce vor fi întreprinse în acest scop la școala respectivă, ca și în cuvîntul prof. Iuliu Butincu de la Liceul din Bicaz, care s-a referit la formele de colaborare între corpul didactic al liceului cu fabrica de ciment din localitate. Pe aceeași linie s-au situat intervențiile la discuție ale prof. Mircea Ionescu, directorul Școlii generale din Tazlău și prof. Constantin Ghika, de la Școala generală din comuna Vînători. în același timp, vorbitorii amintiți, ca și alți participanți la consfătuirile din județul Neamț, s-au ocupat de condițiile didactice și metodice pe care trebuie să le întrunească pregătirea practică a elevilor astfel ca aceasta să răspundă integral scopului pe care îl are. Pornind de la analiza critică a unor situații din trecut, în care unele activități practice au fost concepute în chip neatractiv, formal, cei care au luat cuvîntul au subliniat necesitatea respectării unor principii didactice în programarea și îndrumarea acestor activități, astfel încît elevii să fie antrenați gradat, de la simplu la complex, în lucrări variate, care să le cîștige un interes constant. Numeroși vorbitori au arătat că pentru a se asigura o orientare mai judicioasă și o activitate mai competentă a profesorilor în realizarea pregătirii practice a elevilor se face simțit un sprijin științific mai activ din partea Ministerului învățămîntului, a Institutului de științe pedagogice și a Institutului central de perfecționare a cadrelor didactice. S-a cerut să se elaboreze cu prioritate culegeri de probleme pentru fizică, matematică și chimie, legate de domeniile aplicative ale acestor științe și de practica tehnico-industrială modernă, îndrumări metodice privind efectuarea lucrărilor practice și a practicii în producție, să se organizeze, la cursurile de perfecționare, instructaje și expuneri privind formele de legare a procesului instructiv-educativ de practică etc. De multă atenție s-au bucurat problemele organizării și desfășurării practicii elevilor în unitățile agricole socialiste. Sarcinile legate de organizarea științifică a acestei practici, de desfășurarea ei în unitățile fruntașe, în care se aplică principii avansate de agrotehnică și o tehnologie modernă de producție, au constituit elemente centrale în cadrul intervențiilor din dezbateri. A fost apreciată îndeosebi pe această linie inițiativa Școlii generale din Moldoveni, prezentată de prof. Lucia Ciocan, cu privire la organizarea practicii elevilor pe loturile de cercetare ale stațiunii experimentale agricole din Secuieni, sub conducerea unui inginer agronom, cercetător științific. A apărut evident că asemenea inițiative, menite să lege pregătirea practică a elevilor de formele cele mai înaintate de aplicare a științei și tehnicii, sunt menite să aducă o contribuție de preț la pregătirea multilaterală a elevilor. FLORIN ALEXANDRU Nimic nu trebuie precupețit cind e vorba de educația tineretului In amplul referat prezentat la consfătuirea din municipiul Ploiești cît și in discuții s-a acordat o atenție deosebită muncii educative. Analizînd modul cum s-a desfășurat activitatea educativă în anul școlar trecut, măsura în care diversele acțiuni inițiate de școală în colaborare cu organizațiile U.T.C. și de pionieri au contribuit, prin conținutul lor, la educarea comunistă a elevilor de toate vîrstele, consfătuirea a subliniat că în multe locuri s-au obținut rezultate bune. în același timp, însă, s-a subliniat faptul că în multe școli s-a acordat insuficientă atenție unor acțiuni menite să contribuie la educarea morală și cetățenească a elevilor, acestea rezumîndu-se adesea doar la organizarea unor acțiuni sporadice și care nu au putut duce, din cauza modului simplist de desfășurare, la crearea unor convingeri puternice, a unor sentimente mobilizatoare.________ In altă ordine de idei, în consfătuire s-au scos în evidență și o serie de aspecte formale care se întîlnesc în organizarea orelor de dirigenție, care nu au reușit întotdeauna să constituie adevărate momente educative. Participanții la consfătuire au subliniat că în noul an, ținîndu-se seama de sarcinile deosebite care revin școlii în lumina documentelor Congresului, munca educativă va trebui să se îmbunătățească simțitor, în mod deosebit s-a pus accentul pe faptul că, se impune cu necesitate modernizarea activității educative în toate formele sale, școlare și extrașcolare, apropierea și legarea ei de fenomenele complexe și variate pe care le ridică viața noastră în continuă prefacere, de preocupările multiple și diverse pe care le au elevii. Criticîndu-se faptul că adesea în munca unor diriginți sau comandanți de pionieri se manifestă formalism, anchiloză și rutină, în consfătuire s-a discutat pe larg asupra a ceea ce trebuie făcut pentru ca în viitor acestea să dispară. Bunăoară, numeroși vorbitori, printre care învățătorul Petre Nicolaescu a subliniat faptul că este necesar ca între toți factorii care concură la bunul mers al activității educative să existe de la începutul anului o permanentă colaborare și să se delimiteze de la început ceea ce este specific fiecăruia. Alți vorbitori s-au referit la faptul că pentru a putea răspunde cerințelor unei educații moderne, este nevoie în primul rînd ca fiecare profesor să fie nu numai bine pregătit, dar și să gîndească și să acționeze în chip modern, să știe ce trebuie să ofere elevilor, cum să le ofere, pentru a răspunde setei lor de înțelegere și cunoaștere. S-a arătat pe bună dreptate că numeroase activități interesante, cum sunt vizitele la diverse obiective industriale, discuțiile pe diferite teme, excursiile, nu-și ating întotdeauna scopul tocmai pentru că profesorul nu știe pe ce anume trebuie pus accentul, ce îi interesează în mod real pe elevi. O problemă deosebit de importantă care s-a discutat la consfătuire a fost aceea a educării politiceideologice, patriotice și cetățenești a elevilor prin lecții. Arătînd că mai sunt destui profesori care socotesc lecția doar o simplă comunicare de cunoștințe, numeroși vorbitori au subliniat că ea trebuie să devină sursa principală a unei educații multilaterale, să deschidă ferestre către viață, către înțelegerea fenomenelor sale. S-a arătat că bogăția datelor și a materialului predat la fiecare disciplină impune să se acorde toată atenția pregătirii lecției. Incorporarea în lecție a ideilor și idealurilor comuniste, a realităților prezentului atît de bogat, mobilizează resursele morale ale elevilor și îi face să simtă cu toată intensitatea și convingerea adevărurile comuniste“. Se poate spune — fără a epuiza tot ceea ce s-a discutat asupra activității educative din școli — că în consfătuirea din municipiul Ploiești s-au prefigurat — prin schimbul de experiență între participanți, prin analiza obiectivă și responsabilă a lipsurilor, prin propunerile și sugestiile făcute — jaloanele unei munci bogate și interesante. Toți vorbitorii au subliniat că nimic nu trebuie precupețiți cînd e vorba de educația tineretului. A reieșit de asemenea, din întreaga desfășurare a consfătuirii, hotărîrea tuturor participanților de a realiza în noul an o maximă utilizare a capacităților de care dispune școala pentru educarea elevilor în spirit’l socialismului, în spiritul unei înalte responsabilități sociale. ELENA CONSTANTIN PLANUL GENERAL DE MUNCĂ UN INSTRUMENT DE PROIECTARE A DINAMICII ACTIVITĂȚII DIN ȘCOALĂ Activitatea ce se desfășoară în școală este atît de complexă, încît cu greu i s-ar putea asigura unitate fără precizarea coordonatelor sale și fără ierarhizarea lor în funcție de scopul urmărit — instruirea și educarea tineretului școlar. Este tocmai ceea ce caută să realizeze întregul sistem de planificare a activității școlare, în care planul anual de muncă ocupă un loc de seamă. Calitatea acestui sistem de planificare este determinată în primul rînd de capacitatea de a stabili corect intensitatea accentului ce trebuie să cadă asupra fiecărei laturi a activității cu elevii și de a crea ,,echilibrul interior“ al tuturor componentelor unei asemenea activități; or, toate acestea nu pot fi realizate decît printr-o înțelegere judicioasă a sensurilor majore ale muncii din școală, prin existența unei concepții de ansamblu asupra întregului său mecanism. Planul de muncă al școlii poate constitui un indicator rațional în activitatea instructiv-educativă numai în măsura în care este nu un inventar de sarcini, date, nume și prevederi regulamentare, ci un act care stabilește obiective fundamentale și adresează, prin modalitățile de lucru pe care le conține, o chemare continuă la îndeplinirea acestora. Nu afirmăm nimic nou atunci cînd subliniem că planul anual de muncă trebuie să cuprindă problemele fundamentale, majore ale activității din școală, stabilite prin prisma finalității învățămîntului. Totuși, întîlnim nu o dată planuri care nu corelează acțiunile propuse în funcție de îmbunătățirea continuă a pregătirii elevilor. De aici strania situație că multe planuri pot fi foarte bine realizate fără ca pregătirea elevilor să fie la nivelul cerințelor. Așa se explică inutilitatea unora dintre planuri și formalismul care le caracterizează. Esențială ni se pare, în întocmirea planului, stabilirea obiectivelor acestuia. Deseori ni s-a întîmplat să găsim înserate la „obiective“ formulări de genul următor : „activitatea instructiv-educativă din cadrul lecțiilor“, „activitatea dirigintelui“, „educația fizică a elevilor“, „activitatea pe linie de CEC“ etc. Să ne oprim puțin la prima formulare — activitatea instructiv-educativă. Poate fi oare, acesta un obiectiv? Nicidecum, activitatea instructiv-educativă constituie însăși latura primordială a muncii din școală. A o trece în rîndul obiectivelor înseamnă, de fapt, a ignora obiectivele prin care se poate realiza ea. Or, tocmai stabilirea acestor obiective, fixate în funcție de realitatea didactică din fiecare școală, transformă planul de muncă într-un instrument util de lucru. Ele pot consta, de exemplu, în integrarea elementelor de modernizare a conținutului obiectelor de învățămînt în sistemul fundamental de cunoștințe, în conceperea și realizarea unui raport just de determinare între scopul și conținutul actual al lecției, pe de o parte, și structura sa, pe de altă parte, în realizarea verificării cunoștințelor prin prisma problemelor fundamentale ale fiecărui obiect etc. La fel stau lucrurile în ceea ce privește „activitatea dirigintelui“, „educația fizică“ etc. Cît despre „activitatea pe linie de CEC“ (sau alte activități asemănătoare), este evident că nu este cazul să fie incluse între obiectivele planului de muncă. Din păcate, și unele materiale de îndrumare recomandă o întreagă diversitate de obiective, ceea ce are ca rezultat destrămarea unității activității didactice. Manualul de pedagogie pentru institutele pedagogice, ed. 1964, după ce enumeră nouă aspecte la care trebuie să se refere obiectivele planului de muncă, conchide că acestea sînt „doar unele mai importante din activitatea complexă a școlii“. In realitate, însă, o activitate care se rupe în atîtea laturi „importante“ își pierde specificul și unitatea. După părerea noastră nu are nici o justificare, de pildă, stabilirea ca obiective separate, pe de o parte a activității metodice din școală, iar pe de altă parte a pregătirii ideologice și profesionale a personalului didactic, deoarece acestea sînt atît de sudate între ele, încît sferele lor coincid în cea mai mare parte sau se condiționează reciproc : activitatea metodică este o formă de perfecționare a pregătirii profesionale, iar pregătirea ideologico-profesională este o condiție a calității muncii metodice. După părerea noastră, pentru a se stabili un raport corect între obiectivele planului de muncă, toate obiectivele — dar absolut toate — trebuie să fie subordonate unui singur scop: îmbunătățirea pregătirii elevilor. Firește, se cere ca gradul de subordonare să fie diferit de la un obiectiv la altul; de pildă, obiectivele privitoare la realizarea planului de școlarizare, la organizarea muncii în școală, la munca administrativ-gospodărească sunt dependente într-o măsură mai mică de obiectivul central. Ni se pare foarte important ca aceste obiective să nu domine planul de muncă. Facem această precizare deoarece, fiind prin natura lor mai concrete și caracterizîndu-se prin necesitate imediată, ele ocupă deseori locul de frunte în plan. Așa se explică faptul că multe planuri nu reflectă caracterul intelectual al muncii din școală, ci cuprind, în cea mai mare parte, sarcini administrative. Unii directori de școli fixează în plan și rubrica „cine controlează îndeplinirea sarcinilor“. Ni se pare că, mai ales în această perioadă, cînd se pune cu tărie problema întăririi funcției de control a conducerii școlii, directorului îi revine rolul de a controla personal îndeplinirea sarcinilor. Totuși, numeroși directori nu-și prevăd în plan sarcini executive, delegînd unele atribuții ale lor și exercitînd controlul numai asupra „delegaților“. Se creează astfel, între director și personalul școlii, o adevărată ruptură. Se întîlnesc însă și planuri de muncă în care executarea celor mai multe sarcini revine directorului, acestea căpătînd caracterul de planuri ale conducerii școlii. Și acest procedeu este greșit, întrucît planul anual trebuie să reflecte direcțiile de acțiune ale unui întreg colectiv, în care se cer integrate și proporționate toate sarcinile importante. Firește că pentru fiecare obiectiv trebuie să se stabilească modalitatea generală de realizare, în funcție de condițiile existente. Aici intervin atît măsuri de concepție, cît și măsuri de organizare. Dar constatăm și de data aceasta că măsurile din a doua categorie, care se impun cu mai multă ușurință, avînd un caracter mult mai concret, domină majoritatea planurilor, dîndu-le un aspect de registru în care se inventariază toate felurile de ședințe și planuri, de forme organizatorice și norme generale de muncă. De exemplu, în legătură cu activitatea metodică se stabilesc felul și componența comisiilor metodice, se numesc responsabilii, se fixează termene, se indică numărul de ședințe (uneori și datele la care urmează să aibă loc) etc. La prima vedere s-ar crede că această modalitate este destul de concretă, pentru simplul motiv că are termene, responsabilități etc.; în realitate însă avem de a face nu cu un plan, ci cu un grafic de ședințe. In aceste condiții nu apare în plan nici o măsură cu caracter dinamic, mobilizator, de orientare — cum ar fi, de pildă, studierea necesităților stringente ale activității didactice din școala respectivă și includerea lor în tematica lucrărilor comisiilor, căutarea elementului modern ce trebuie introdus în sistemul de lucru al profesorilor pentru preda elementele noi ale programei , etc. După părerea noastră, planul trebuie să fie în primul rînd un document de concepție, de acțiune, nu de înregistrare și de aceea locul dominant în cadrul lui trebuie să-l ocupe tocmai măsurile cu caracter de concepție. în fond, caracterul concret al planului este dat de cantitatea de gîndire individuală și colectivă cuprinsă în conținutul acestuia, de măsura în care orientează și stimulează activitatea didactică, înlesnind obținerea rezultatelor vizate. Ca atare ni se pare de asemenea că nu are rost să fie incluse în plan datele cu privire la încadrarea școlii (de ce atunci se mai fac fișele de încadrare ), la repartizarea pe clase a elevilor, a învățătorilor și diriginților, la constituirea catedrelor, la programul de lucru al diverselor categorii de salariați etc. Toate aceste aspecte și multe altele asemănătoare, care ocupă o mare parte din plan, pot fi adunate într-un material anexă, dacă directorul consideră că în acest fel poate urmări sau întocmi mai repede anumite situații. Ar rămîne atunci în atenția conducătorului școlii adevăratul plan de muncă, nu de organizare a procesului instructiv-educativ, un plan în care sunt stabilite coordonatele activității școlare pe un întreg an și care este chemat să dea conducerii școlii posibilitatea să proiecteze dinamica acestei activități în perspectivă. Prof. GH. DASCALU PAGINA 3