Gazeta Învățământului, 1969 (Anul 21, nr. 976-1023)

1969-11-21 / nr. 1018

Proletari din toate tarile, unifi-vul Anul XXI­ Nr. 1018 EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÎNT ȘI CULTURA Vineri 21 noiembrie 1969 4 pagini 25 bani Căi operative și eficiente informare și perfecționare didactică. Buletinele inspectoratelor școlare Cercetînd modali­tățile prin care pot asigura un ran­dament cit mai înalt activității lor, mai multe inspectorate școlare județene au recurs în ultima vre­me la editarea peri­odică a unor „Bule­tine informative“ sau „metodice“ care își propun să contribuie la lărgirea formelor și mijloacelor de în­drumare a persona­lului didactic. Ins­pectoratele școlare ale unor județe ca Prahova, Brașov Ga­lați, Brăila ș.a. au îmbrățișat această i­­nițiativă care nu a întîrziat să se dove­dească a fi de reală utilitate. Pentru înțelegerea profilului publicații­lor editate de inspec­toratele școlare jude­­țene este edificatoa­re o comparație. Să privim „Buletinul in­formativ“ editat de inspectoratul școlar al județului Praho­va. El își propune să dirijeze atenția cadrelor didactice că­tre acele comparti­mente ale informării solicitate îndeosebi de profesia lor. Ace­lași buletin rezervă un important sector prezentării și comen­tării experienței pe­dagogilor din județ, precum și a rezulta­telor valoroase ale școlilor. Fiind „in­formativ“ și redactat pentru uzul intern al școlilor el și-a propus totodată să cuprindă și alte probleme care interesează persona­lul didactic — in­strucțiuni, dispoziții și comunicări pri­vind viața școlară. Pe de altă parte, „Buletinul metodic“ al inspectoratului școlar al județului Galați își propune să „realizeze populari­zarea experienței po­zitive a cadrelor di­dactice din județ și să combată unele ca­rențe semnalate în desfășurarea proce­­sulu­i instructiv-edu­­cativ“. Dacă ar fi să op­tăm între cele două tipuri, formula bule­tinului prahovean ni se pare preferabilă pentru că acesta re­ușește să se consti­tuie ca o publicație cuprinzătoare, menită să răspundă unei largi game de preo­cupări profesionale și ca un instrument practic îndemîna de lucru la profesori­lor. Categoric, nu con­testăm utilitatea ob­servațiilor concrete pe care le prilejuieș­te analiza cuprinsă în lecțiilor celălalt tip de buletin, to­tuși, această formu­lă de editare ne apa­re oarecum mono­valent­ față de ceea ce ar putea să fie un atare buletin. Oricare ar fi însă formula și profilul adoptat, noua moda­litate publicistică, u­­tilizată în ultima vre­me de către inspec­torate oferă celor ce îndrumă învățămîn­­tul largi posibilități și variate de a-și duce la bun sfîrșit îndatoririle. Este de ajuns să amintim Ini­țiativa inspectoratu­lui școlar județean Brăila de a publica un îndrumar orientativ asupra profilului li­ceelor de specialita­te, al școlilor de spe­cializare postliceală, al școlilor profesio­nale și al institute­lor de învățămînt superior sau pe ace­ea a inspectoratului școlar al județului Prahova de a publica o „bibliografie de re­comandare“ privi­toare la metodica predării istoriei. Culegeri de creații ale cadrelor didactice Creația științifică, pedagogică și literară din ce în ce mai am­plă și mai valoroasă a cadrelor didactice din toate județele ță­rii solicită multiple căi de afirmare. In rîndul acestor forme de popularizare a activității creatoare s-au înscris, recent, culegerile științifice de cultural­­creații ale corpului didactic. Culegerea intitula­tă „Școala bîrlădea­­nă“, editată de Co­mitetul sindicatului învățămînt, este o în­mănunchere de astfel de lucrări ce atestă preocupări cu carac­ter literar, artistic și științific. Ea relevă sfera multiplă a cer­cetărilor întreprinse de profesorii și învă­țătorii bîrlădeni, pe tărîm istoric, arheolo­gic, etnografic, cultu­ral, în domeniul ling­visticii și al științe­lor naturii, ca și preo­cupările de creație artistică ale acestora. Firește, o pondere în­semnată în economia culegerii o ocupă pro­blemele privind pe­dagogia și învățămîn­­tul. * Mijloace moderne, științifice, dinamice, cuprinzătoare, publi­cațiile sub forma di­feritelor buletine, a culegerilor de comu­­nicări, a caietelor și scrisorilor metodice etc. constituie în munca întregului corp profesoral un auxiliar prețios care poate contribui la ri­dicarea calității și e­­ficinței informării și îndrumării, și impli­cit, a procesului de învățămînt Detaliu arhitectural din noua sală de sport pusă la dispoziția elevilor din orașul Gh. Gheorghiu-Dej ■ Legătură cu practica in predarea geografiei - pag. 2 ■ Forme de participare la creația științifică-pag.3 ■ Pe ce căi modernizăm formația matematică - pag. 3 «"ti. » m rezolvată: CONDIȚIA MATERIALĂ A LICEELOR INDUSTRIALE • E mai dificilă stabilirea unui amplasament decit construcția unui liceu ? • Către elaborarea unui proiect-tip diferențiat • Rezolvă, un aștepta­­ imperativ al activității actuale a conducerilor de școli • I­n prima sală, după holul de la intrare, se află cabinetul de desen, în stînga lui laborato­rul de chimie și fizică, apoi labo­ratorul de încercarea metalelor și de tehnologie, iar jos atelierele de mașini unelte și lăcătușerie... Așa arată Liceul industrial de construcții de mașini din București. Dar numai pe planșeta proiectan­tului. (E drept, are aici o vechime de aproape doi ani). In realitate, liceul este oaspetele tolerat Școlii generale nr. 76, cu care îm­ai parte cîteva încăperi, după ce a fost chiriașul, nu prea dorit, al unei alte gazde, tot o școală ge­nerală. Despre laboratoare și ca­binete de specialitate, evident, nici nu poate fi vorba în aseme­nea condiții. Este acesta un caz cu totul sin­gular ? Din păcate, nu. Deși au in­trat în al patrulea an de studii, o serie de licee industriale nu dis­pun de condițiile materiale pentru desfășurarea corespunzătoare a învățămîntului de specialitate. Astfel, Liceul industrial de con­strucții de mașini din Arad, care conform graficelor stabilite trebuie să primească un local nou la sfîr­șitul acestui an (local care abia a trecut de stadiul fundațiilor), fost mutat de către forul său tute­a­lar — Consiliul popular județean — într-un alt sediu provizoriu nu­mai cu o zi înainte de începerea anului școlar. In condiții care nu asigură o activitate specifică efi­cientă se află și liceele industriale de chimie din Brăila și Turda. Li­ceul industrial metalurgic din Galați și altele. Cum este posibilă o asemenea situație precară a unor școli (care contrastează flagrant cu condițiile asigurate unui număr important de alte licee industriale) cînd, po­trivit hotărîrilor de partid și co­respunzător misiunii încredințate în cadrul sistemului nostru de în­­vățămînt, liceelor de specialitate ca pepiniere de cadre pentru pro­ducția industrială le-au fost alo­cate sume importante pentru in­vestiții. Numai pentru anul 1969 investițiile prevăzute pentru dez­voltarea bazei materiale a învăță­­mîntului profesional și tehnic au depășit suma de 490 milioane lei, din care o parte însemnată a re­venit liceelor de specialitate. Con­strucțiile și dotările realizate pe primele nouă luni ale acestui an au fost însă numai în valoare de 292 373 000 lei, adică doar 59,5 la sută din totalul fondurilor alocate. Ritmul lucrărilor desfășurate prezent nu dă nici o speranță pri­în­vind recuperarea acestei întîrzieri, ci dimpotrivă. Să ne oprim la cîteva exemple semnificative. Mai întîi, cazul Li­ceului industrial de construcții de mașini din București, la care ne refeream la începutul acestor în­semnări. Creditele pentru această investiție au fost deschise încă de la începutul anului 1968, fiind al­cătuit și proiectul preliminar. De atunci și pînă astăzi forul tutelar al acestei școli — Ministerul In­dustriei Construcțiilor de Mașini, prin direcția de învățămînt — îm­preună cu Consiliul popular municipiului București nu au rev­al­șit să stabilească amplasamentul școlii (! ?). Acum se pare că, în sfîrșit, a fost desemnat un aseme­nea amplasament, dar în așa fel încît prin el însuși să constituie un „casus belli“, o nouă sursă de în­tîrzieri. Preferăm să fim conside­rați profeți mincinoși, dar ne în­doim că terenul respectiv, care în prezent este ocupat de un mare de­pozit cu materiale de construcții, va fi eliberat la timp. Nu putem face abstracție nici de­cît va costa o asemenea mutare a depozitului. Este greu de crezut că în întreaga zonă industrială a uzinelor „23 Au­gust“, „I.O.R.“ și „Republica“, unde se solicită amplasarea liceu­lui pentru a dispune de condiții de practică, nu s-a putut găsi un teren de construcții efectiv liber. Tot datorită nedesemnării ampla­samentelor a trebuit să fie amî­­nată pentru anul 1970 începerea construcției Liceului industrial energetic din Sibiu. C­alea către clarificarea situații­lor care au determinat condi­ția materială precară a unor licee industriale este plină de apa­rente paradoxuri care, în fond, con­stituie doar o evidentă lipsă de pers­pectivă în responsabilități și înfun­­darea în soluții administrativ-biro­­cratice. Să o conturăm metodic, chiar cu riscul de a reduce acura­teța literară a acestor însemnări. 1. Condițiile de funcționare și dotare a liceelor industriale sunt direct proporționale cu preocupa­rea forurilor tutelare față de a­­cestea. Dovezi elocvente în aceas­tă privință sunt liceele de indus­trie ușoară din Cisnădie și Iași care dispun, datorită preocupării ministerului de resort, de condiții dintre cele mai bune pentru desfă­șurarea secțiilor de specialitate și a aplicațiilor practice. O preocu­pare constant pozitivă pentru în­tărirea bazei materiale a liceelor industriale este vizibilă și în acti­vitatea direcției de specialitate din Ministerul Energiei Electrice : li­ceele energetice din Constanța, București, Iași, Craiova, și Cluj dispun de condiții bune de activi­tate fie în localuri proprii, fie în cadrul unor grupuri școlare, iar pentru Liceul industrial energetic din Sibiu, care urmează să fie con­struit, se depun insistente stăru­ințe pentru trecerea de la fazele preliminare la faza de construcție propriu-zisă. In schimb, în activitatea celor două școli depinzînd de Ministerul Industriei Metalurgice se resimte o AL. CIUCA (Continuare in pag. 3-a) Corelația: noțiuni— sentimente — deprinderi Convergența necesară a proce­sului instructiv cu cel educativ este recunoscută ca o axiomă, în­deosebi în condițiile socialismului cînd formarea pentru muncă și viață a noilor generații presupune și impune construirea unei perso­nalități multilateral dezvoltate sub raport profesional, dar și social­­ideologic, politic, etic și cetățenesc. In acest sens, unul din imperati­vele majore evidențiate cu clari­tate de partid este acela al creș­terii rolului și eficienței muncii e­­ducative în rîndul copiilor și tine­rilor, îndeosebi documentele Con­gresului al X-lea al P.C.R. și cuvîntările tovarășului Nicolae Ceaușescu adresate tineretului au subliniat limpede că atît cerințele actualei etape cit și perspectivele pentru care este pregătit tineretul, impun ca obligatorie adoptarea și realizarea acelui complex de mă­suri care să așeze munca de in­struire și educare a noilor gene­rații pe baze științifice, în ra­port cu noile posibilități și cerințe. Cred, așadar, că necesitatea și importanta îmbunătățirii aportului educativ al școlii, familiei, Organi­zației de pionieri și de tineret — sunt evidențe care nici nu mai tre­buie discutate. Cum să facem însă ca această complexă și multiformă activitate să dea cele mai bune re­zultate, spre ce obiective concrete prioritare trebuie ea să se îndrep­te, care trebuie să fie conținutul și care modalitățile optime de reali­zare a acestei educații — iată pro­bleme care impun, prin prisma experienței acumulate, un schimb viu de idei, confruntări de opinii, masuri bine gindite și, mai ales, acțiuni sistematice. Nu vom putea soluționa aceste probleme dificile fără a recunoaște existența unui anumit paradox al muncii educative a cărui neglijare duce în practică la destule minu­suri și greutăți. Astfel, pe de o parte, activitatea educativă trebuie să se „ridice“ la nivelul capacităților, interese­lor și preocupărilor unei generații care — mai ales pe planul volu­mului de informații — se poate ca­racteriza printr-o mai rapidă ma­turizare. Copiii și tinerii de astăzi nu mai sunt la fel cu cei de acum 10—15 ani, și se deosebesc și mai mult față de cei din urmă cu cîte­­va decenii. Ei sunt mai maturi din punct de vedere psiho-fizic. Vîrsta pubertății coboară și accelerează ritmul și gradul de formare a con­științei, a personalității, a aptitu­dinilor și intereselor copiilor. A­­ceastă maturizare este pregnantă și pe celelalte planuri, din punct de vedere al intelectului, al recep­tivității, al capacităților. Nu poate fi neglijat nici faptul că acum, la noi, există o generație care, în cele mai multe familii, crește o dată cu televiziunea. Prin televiziune a­­jung la copii informații directe, în urma cărora ei își formează de­prinderi de receptare care au im­plicații asupra modului de a gîndi și de a se comporta. Am amintit un singur aspect, ca să nu mai vorbim de efectele complexe ale proceselor de industrializare, urbanizare, de intelectualizare de a populației. Ca atare, avem de a face cu un material mai „matur“, cu o generație de copii și tineri care au o capacitate mai mare de receptare, un bagaj mai bogat de cunoștințe, interese și preocupări mai variate. Pe de altă parte, avem de „coborît“, într-un anumit sens, conținutul și formele de activitate educativă la un nivel real, pentru că așa cum se știe, în trecut, s­au pe temele educației ideologice­­cotâțenești folosit metode care copiau în foarte multe privințe activitățile adulților și mai ales părțile proas­te ale acestor activități. Paradoxul în aceasta constă: avem pe de o parte un material u­­man care are un nivel mai ridicat decit știm să-l apreciem, dar, în același timp, avem o activitate care nu concordă cu acest nivel și cu specificul vîrstei copiilor și ti­nerilor. Mă voi referi aci doar la un aspect al acestei probleme și anu­me la corelația : noțiuni — senti­mente — deprinderi care mi se pare hotărîtoare pentru adaptarea muncii educative la nivelul real, diferit pe vîrste și alți parametri, al copiilor și tinerilor și, totodată, pentru atingerea obiectivelor mun­cii educative prin forme cu adevă­rat eficiente. Căci, îndeosebi atunci cînd, în ansamblul preocupărilor legate de formarea și dezvoltarea conștiinței socialiste a tinerilor, ne referim la rolul educației ideologico-cetățe­nești trebuie să avem în vedere însumarea momentului cognitiv, a­­fectiv și praxiologic în raporturi diferite la diferitele vîrste. Formarea conștiinței politice, i­­deologice nu poate fi decît rezul­tanta unui proces de durată, des­fășurat prin multiple forme, utili­­zînd variate mijloace : ea presupu­ne dobîndirea unui bagaj național căci o anumită viziune asupra lumii, o concepție politică despre istorie, societate etc. nu se pot con­strui in afara sistemului de cate­gorii proprii acestor domenii ale cunoașterii și acțiunii umane. Toc­mai în acest sens există acea in­timă legătură dintre activitatea ideologică și cea culturală subli­niată la Congresul al X-lea al P.C.R. : „In concepția noastră — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — educația socialistă, conștiința socialistă implică atît cunoașterea temeinică a ceea ce este valoros în domeniul culturii, științei și tehni­cii contemporane, stăpînirea de­plină a profesiunii cît și însușirea concepției filozofice despre lume și societate a partidului nostru — materialismul dialectic și istoric — formarea unei atitudini cetățenești înaintate“. Se înțelege că pentru adolescenți și tineri problema are implicații cu atît mai profunde : activitatea de educare ideologică - cetățenească trebuie pregătită și împletită, mai ales la vîrstele mici, cu o activitate culturală menită să asigure teme­lia de cunoștințe absolut necesare pentru asimilarea ulterioară a no­țiunilor politice și ideologice, pen­tru formarea unei concepții și con­științe. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că pentru desfășurarea acțiunii e­­ducative trebuie așteptat momen­tul în care tinerii au pe deplin formal, acest bagaj de cunoștințe. In primul rînd, prin scopurile și caracterul său, procesul de educa­ție comunistă este în oricare din formele sale ideologic, politic prin însăși esența sa (la raportul dintre implicit și explicit în acest proces s-a referit într-un articol prece­dent tov. P. Pinzaru). Dar, mai cu seamă, pentru că în afara unor no­țiuni și cunoștințe elementare cu caracter politic a căror transmitere se poate — și trebuie — făcută, treptat, încă de la vîrste mici­­— procesul educației comuniste se realizează pe întreg parcursul său, și mai ales în primele sale faze, prin dezvoltarea sentimentelor și acțiunilor. Au dăunat și dăunează mult eficienței educației copiilor și tinerilor excesul de verbalism, tra­tarea abstractă a temelor, în detri­mentul dialogului viu, al proble­matizării ideilor și, mai ales, în detrimentul activităților care pun în mișcare nu numai intelectul ci și sensibilitatea și le conferă pu­terea de convingere a experienței trăite. Voi lua un exemplu: cred că munca educativă a organizației de pionieri își poate realiza obiecti­vele și caracterul ei ideologic și politic în primul rînd prin parti­ciparea copiilor la viața organiza­ției. Prin adeziunea pe care școla­rul și-o dă intrînd în organizația pionierilor ca organizație comu­nistă a copiilor, prin faptul că, în cele mai neînsemnate activități practice, pionierul se interrelațio­­nează cu ceilalți membri, se rea­lizează cea mai bună educație po­litică și ideologică. Esențial este desigur ca fiecare pionier să fie ajutat, conform capacității vîrstei sale, să înțeleagă semnificația a­­cestui act și a acestei activități, sensul calității sale de pionier, drepturile și datoriile sale — ceea ce presupune ca el să se simtă cu adevărat membru al organizației sale. De aceea, în documentele de partid care privesc organizația de pionieri, și, respectiv, de tineret, această problemă este pusă atît de pregnant și se insistă ca fiecare membru al organizației să fie con­știent de a aparține acesteia, de a-și da adeziunea pentru hotărî­­rile pe care ea le ia, de a participa efectiv la luarea deciziilor și la FRED MAHLER secretar științific al Centrului de cercetări pentru problemele tineretului (Continuare în pag. 3-a)

Next