Gazeta Învățământului, 1970 (Anul 22, nr. 1024-1069)

1970-08-07 / nr. 1051

««—■ ■ I—— - Proletari din toate țarile, unifi-vá i EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÎNT ȘI CULTURĂ ANUl XXII­ NR. 1051 ViNeRi 7 augUst 1970 6 pagini 25 bani LA ORIZONT ANUL ȘCOLAR 1970-1971 SE REÎNALTA MAI FRUMOASE ȘCOLILE LOVITE DE FURIA APELOR Da două luni de la năvalnica re­vărsare a apelor, tabloul care ni se înfățișează ochilor în locurile altă dată pustiite este plin de viață, de tumult. El vorbește cu o deosebită elocvență despre eroismul cu care întregul nostru popor a trecut grabnic la reconstrucție, la șterge­rea într-un timp record a tuturor urmelor pricinuite de sinistru. Ca în toate sectoarele în care a­­cum se reclădește, reconstrucția școlilor a concentrat și ea eforturi entuziaste — ale muncitorilor, ale corpului profesoral, ale elevilor, ale părinților. De pe toate șantie­rele aflăm vești care ne umplu ini­mile de bucurie. Ele ne informea­ză despre mimca plină de avînt a celor care s-au angajat ca în cin­stea zilei de 23 August, marea săr­bătoare a poporului nostru, să gră­bească ritmul de dare în folosin­ță a lăcașurilor distruse sau ava­riate. In județul Hunedoara, acolo un­de furia naturii a lovit zece școli, în toate aceste zile de vară s-a lu­crat intens, îndîrjit. De remarcat că toate școlile avariate au fost luate în grijă de colective de muncitori din întreprinderile hu­­nedorene, care lucrează la ele în timpul lor liber împreună cu nu­meroși elevi, profesori și părinți. La liceul din Ilia, una din școlile cel mai greu lovite de ape, lu­crează, necontenit echipe de mun­citori de la Intreprinedrea de con­strucții siderurgice din Hunedoa­ra și, după felul în care evoluează lucrările, sînt garanții că totul va fi refăcut pînă la începerea noului an școlar. Școala generală din sa­tul Bejan a și fost reparată și do­­tată, aflîndu-se acum gata să-și primească elevii. Le repunerea ei în funcțiune și-au adus contribu­ția Centrala carboniferă Valea Ji­ului și Institutul de mine din Pe­troșani. La Școala generală nr. 2 din cartierul Viile Noi din Deva, unde în­­ luna mai apa a acoperit totul, ajungînd la cîțiva centime­tri de acoperiș, lucrările de repa­­rații, sînt pe sfîrșite. S-a lucrat mult, cu eforturi demne de toată lauda: au fost refăcute tencuielile, a fost zugrăvită întreaga școală, s-au revizuit toate instalațiile,­ iar in prezent se pune parchetul. Ho­­tărîrea harnicilor constructori este ca la 23 August școala să arate ca și în urmă cu cîțiva ani, cînd a fost dată în folosință. O intensă muncă de reconstruc­ție se desfășoară în întregul județ Satu-Mare, care, după cum se știe, a avut mult de suferit de pe urma diluviului. In municipiul Satu-Mare numeroase brigăzi, for­mate­ din elevii claselor mai mari, au lucrat sub îndrumarea profeso­rilor pentru refacerea școlilor, pen­tru curățirea lor și pentru recon­­diționarea mobilierului. Clădirile școlilor care au avut de suferit și-au recăpătat înfățișarea lor nor­mală. In marea majoritate a sălilor de clasă totul a fost orînduit la loc. Munca nu s-a încheiat totuși. A­­ceste zile sunt încă la Satu-Mare zile de muncă încordată, căci aici distrugerile au fost mari. în peri­oada următoare se va depune un mare volum de muncă pentru cu­rățirea, zugrăvirea și repararea in­ MIRCEA IONEL (Continuare in pag. a 5-a) O nouă școală pentru noul an școlar Zece eroi Toate ziarele și posturile de radio, televiziunea alte multe mijloace de co­si­muni care agitau deunăzi chipurile și numele a zece copii nemaipomeniți, care nu vor fi de memoria uitați niciodată noastră. La virsta la care nu prea știi să definești viața, a te arunca în Infern ca să sal­vezi viața semenului tău e intr-adevăr zguduitor ! Iar toți cei zece copii-eroi s-au aruncat in puhoaiele viitu­rilor din primăvară salvat destinul unor și­ au oa­meni. Despre ceea ce s-a în­tâmplat atunci va scrie mereu, la noi se cu s­ufe­­rință și emoție, copiii și florile au fost loviți mai rău ca de moarte. Dar pe timpul marilor inundații copiii noștri au fost pro­priile noastre probe de în­vingere, propriile noastre certitudini. Ei s-au lansat în cele mai neașteptate acte de apărare și slujire a con­diției umane — țelul su­prem fiindu-le salvarea și slujirea vieții. Domșa Ion, Rusu Vasile, Rusu Mihai, Pascu Ieronim, Tise Gheor­­ghe,­M«*iteanu Daniel, Bo­ne Gheorghe, Vasile Octa­­vian, Cîndea Ion, Sătmar Augustin nu sunt de fapt singurii copii eroi care ar fi trebuit pomeniți; locurile și apele din primăvară au cunoscut de fapt o lume de copii viteji, o lume de copii iubitori de țară și părinți. Iar toate actele lor de mare omenie și de conștiință eroi­că se datorează în mare parte și educației de înaltă ținută morală pe care le-a dat-o școala noastră con­temporană. Căci așa cum se învață litera din alfabet, cum­ se învață respectul și poezia, tot așa copiii noștri își însușesc în școală, în or­ganizația de pionieri, dem­nitatea și hărnicia, cinstea și puterea de sacrificiu-Vedem în cei zece eroi­­pionieri distinși recent cu diplome de onoare de către domnul René Vincent, pre­ședintele Comitetului Inter­național al mișcărilor de copii și adolescenți, pe toți copiii acelor zile de grea încercare, pe toți copiii care au trecut poate cel mai greu examen al vieții lor. Brava lor și cinste edu­catorilor care le veghează curajul și conștiința. ION CRlNGULEANU % - CONȘTIINȚA SOCIALISTA, FACTOR Socialismul implică, între coordonatele sale majore, de esență, realizarea simultană atît a premiselor ma­teriale cît și a premiselor spirituale ale noii socie­tăți— premise care se află într-o interacțiune dialec­tică — transformarea nu numai a existenței oameni­lor, ci și a modului lor de a gîndi și acționa. Intr-ade­văr, dezvoltarea conștiinței reprezintă o necesitate obiectivă a operei de edificare socialistă, proces de construcție istorică rațională, care presupune parti­ciparea celor mai largi mase ale poporului. De aceea făurirea unei conștiințe la unison cu aspirațiile vitale ale poporului, receptivă la idealurile generoase ale epocii istorice pe care o străbate omenirea — epoca trecerii de la capitalism la socialism — a constituit un obiectiv central al activității Partidului Comunist Ro­mân în întreaga perioadă de mai bine de un sfert de secol care a trecut de la eliberarea patriei noastre. A modela — în sensul cel mai creator al cuvîntului — gîndirea și acțiunea oamenilor pe baza științei marxist-leniniste este o operă complexă și dificilă. Ea are să ia în considerare numeroase variabile. O multi­tudine de factori obiectivi și mai ales subiectivi, deter­minați de faptul că ea se exercită asupra oamenilor ca individualități concrete, cu un anumit mod de a­ gîndi, de a concepe realitatea și rolul lor în societate. In această acțiune educativă nu se poate face abstracție de moștenirea primită de la vechea societate, nici de faptul că noua orînduire se edifică nu în laborator, nu în spatele unor­­ ziduri impenetrabile, ci în mijlocul unei lumi contradictorii, cu sisteme sociale și concep­ții polare. Toate aceste condiții pun în evidență și mai net superioritatea orînduirii socialiste, care își propu­ne să dezvolte o concepție științifică la scara între­gii comunități naționale, să dăltuiască trăsături îna­intate de comportament în fizionomia morală a unor pături foarte largi și, în final, a întregii societăți. Datorită activității educative a Partidului Comunist Român, în cei 26 de ani care au trecut de la elibera­rea țării patriotismul socialist a devenit un sentiment conștient și creator, au căpătat o tot mai amplă zonă de manifestare atitudinile noi, socialiste fața de mun­că și fața de interesele generale ale societății, se dez­voltă o etică specifică făuritorilor unei societăți superi­­oare. Noua conștiință acționează ca un factor stimu­lator al progresului, ca un dinamizator al energiilor colective și individuale. Așa cum, în situații limită, fie­care individ își dezvăluie adevărata sa fizionomie mo­rală, tot astfel în momente de maximă tensiune un popor își scoate cu pregnanță în relief forța sau slă­biciunea sa. Recentele calamități naturale, fără pre­cedent în istoria României, au arătat din plin roade­le educației socialiste desfășurate de partid. Cu o ab­negație și un eroism pe care le poate genera numai conștiința înțelegerii profunde a intereselor generale, întreaga națiune s-a ridicat să-și dea contribuția la zăgăzuirea furiei stihiilor naturii, iar apoi la vinde­carea profundelor răni pricinuite de acestea în orga­nismul economic al țarii, în lupta pentru salvarea bu­nurilor și a vieților umane, în munca de recuperare­­ a pierderilor de producție a apărut în adevărata lui înfățișare chipul nobil al comuniștilor — partea cea DINAMIZATOR­UL mai înaintată a națiunii noastre — al tuturor oameni­lor muncii. Ținînd seama de faptul că edificarea societății so­cialiste multilateral dezvoltate necesită încă eforturi ample, Partidul Comunist Român, dove­dind o înaltă răspundere pentru destinele națiunii noastre, a subliniat la Congresul al X-lea că, o dată cu modernizarea și extinderea bazei tehnico-mate­­riale, cu maturizarea relațiilor de producție socialiste și perfecționarea formelor de conducere a vieții eco­­nomico-sociale, cu dezvoltarea democrației, se pune într-un mod calitativ nou și problema conștiinței so­cialiste. Este important să se amplifice fundamentul științific și teoretic al conștiinței sociale, să se trans­forme în norme de conduită acele trăsături etice care exprimă înțelegerea esenței socialismului, noile rapor­turi interumane specifice unei societăți în care exploa­tarea a fost lichidată, iar unitatea socială devine tot mai mult o coordonată definitorie. Aceasta presupu­ne cultivarea unei gîndiri creatoare, întemeiată pe o perspectivă clară, marxistă, asupra dezvoltării so­cietății umane, însuflețită de un devotament conștient și militant fața de politica partidului, față de patria socialistă, concomitent cu propagarea spiritului inter­naționalist de prietenie și solidaritate cu toate țările socialiste, cu mișcarea comunistă și muncitorească, cu forțele revoluționare și democratice contemporane. Conștiința socialistă presupune, ca un element sine qua non, o atitudine combativă împotriva stărilor de spirit și comportament individualiste, a tendințelor de căpătuiala, de ignorare sau încălcare a intereselor PROGRESULUI generale, ca și împotriva concepțiilor retrograde, mis­tice, a influențelor ideologiei străine, împotriva tuturor mentalităților înapoiate, care dăunează mersului înainte al societății noastre. In concepția partidului nostru, conștiința socialistă implică, în această peri­oadă de gigantice cuceriri ale geniului uman concre­tizate în revoluția științifică și tehnică odată cu însu­șirea concepției filozofice a partidului nostru, mate­rialismul dialectic și istoric, și cunoașterea aprofun­dată a ceea ce este valoros, înaintat în cultura și gîn­direa științifică contemporană, stăpînirea deplinâ a profesiunii, formarea unei atitudini cetățenești înain­tate. Acestor exigențe trebuie să le răspundă întrea­ga muncă de educație desfășurată de societatea noas­tră. în acest context — așa cum a subliniat tovarășul Nicolae Ceaușescu — școala este :,factorul principal de educație a cetățenilor, a întregii societăți... princi­palul canal de difuzare a științei și culturii, de îmbo­gățire a vieții, de modelare a caracterelor și formare cetățenească a tinerelor generații. Școala trebuie sa dea societății atît buni specialiști, cît și cetățeni înain­tați, cu un orizont larg, cu spirit de inițiativă, cu o minte receptivă la tot ce e nou și avansat, cu un înalt spirit de responsabilitate față de îndatoririle sociale*. Această concepție se întemeiază pe ideea fundamen­tala că socialismul se bazează pe știință și cultură. Conf. dr. ION ȘERBANESCU (Continuare in pag. a 4-a) ȘTIINȚA DE A CONDUCE — Interviu cu ION NICULESCU, directorul Centru­lui de perfecționare a pregătirii cadrelor de condu­cere din întreprinderi — Modernizarea învățământului implică, în­­tre altele, și intro­ducerea în acest domeniu a ideilor științifice privind activi­tatea de conducere. Ne-am adresat, de aceea, directorului C.E.P.E.C.A., rugîndu-l să clarifice pentru cititorii noștri cîteva chestiuni de ordin general privind știința de a conduce, insistând mai cu seamă asupra acelor aspecte care-și pot găsi aplicabilitate în domeniul învățământului. Am început dialogul nostru punând următoarea problemă : — Să presupunem un tînăr di­rector care a primit mandatul de a conduce o școală oarecare. Care sunt principiile de bază de care va trebui să țină seama acest director în activitatea sa ? — Principiile generale ale con­ducerii sunt aceleași oricare ar fi genul activității ce trebuie con­dusă. Consider însă că rezolvarea problemei trebuie să înceapă nu d­in momentul în care un director a primit mandatul de a conduce o școală, ci din momentul în care, existînd un post liber de director al unei școli, trebuie să selecționăm și să pregătim pe viitorul titular. Aș spune chiar că această acțiune, care precede promovarea, ar trebui conside­­rată ca o acțiune permanentă de către cei care numesc conducă­tori, numai prin ea asigurîndu-se procesul de cunoaștere, selecțio­nare, pregătire și perfecționare continuă? care permite realizarea unui fond de rezervă de cadre promovabile. — Care ar fi condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească cel căruia i se încredințează această funcție ? — Principala activitate a ori­cărui cadru­­ de conducere este aceea de a participa la elabora­rea deciziilor și la luarea deci­ziilor privind folosirea cit mai judicioasă a tuturor resurselor de care dispune. In epoca noastră, complexitatea deciziilor a cres­cut și cu cit cadrele de condu­cere se află în posturile dinspre vîrful ierarhiei, cu atît deciziile lor trebuie elaborate în deplină cunoștință nu numai a situației dintr-un anumit sector, ci și a situației de ansamblu, nu numai a situației prezente, ci și a si­tuației în perspectivă.­­ Pregătirea din timp a viitoare­lor cadre de conducere în așa fel incit acestea să fie capabile de a conduce cu maximum de competență și de eficiență activi­tatea organizației respective ridi­că două probleme distincte, de egală importanță : aceea a nece­sității stabilirii nevoilor de ca­dre de conducere și a cerințelor cărora acestea ar trebui să le facă față în prezent și în viitor, și aceea a modului în care ca­drele cu un potențial real de dezvoltare vor trebui pregătite. Vreau să remarc că rezolvarea acestor două aspecte nu se poate obține după soluții tip, întrucît cerințele unei anumite organiza­ții diferă de cele ale altei orga­nizații, cerințele de astăzi ale unei organizații diferă de cele care au fost impuse ieri și, în mod cert, de cele care-i vor fi pretinse mîine. In plus, nu trebuie uitat niciodată că, vorbind despre cadrele de conducere, vorbim de fapt despre oameni și ca atare soluțiile-tip nu se pot aplica da­torită experienței variabile, di­versității de cunoștințe, de apti­tudini și de ambiții pe care le au oamenii. Dacă prin­ a conduce bine înțe­legem a folosi în mod corespun­s,Regele regilor“ — lucrare din Expoziția retrospectivă Brâncuși, prezentată la Pala­tul Republicii Zător, sistematic și eficient re­sursele umane, materiale și fi­nanciare ale organizației, atunci putem spune că selecționarea unui director de școală va trebui să se facă pornind de la pregă­tirea sa profesională temeinică și de la preocuparea manifestată permanent pentru perfecționarea acestei pregătiri, de la experien­ța pe care respectiva persoană o are în domeniul conducerii unor activități de mai mică responsa­bilitate, de la calitățile de bun organizator, de la existența capa­cității de analiză și sinteză, de la eficiența și operativitatea cu care elaborează și adoptă decizii practice în problemele curente și de perspectivă. Un cadru de conducere trebuie să posede o te­meinică pregătire politică și ideo­logică dovedită prin aplicarea­ cu abnegație a politicii partidului și statului, să dea dovadă de grijă pentru păstrarea și dezvoltarea avutului obștesc, să manifeste receptivitate față de nou și spi­rit de inițiativă. O ultimă ce­rință, ținînd seama de faptul că un cadru de conducere lucrează cu oameni, este aceea care se referă la capacitatea de mobili­zare a colectivului cu care lu­crează, la principialitatea pe care o manifestă în relațiile cu oa­menii, la comportarea demnă în familie și societate. Și, așa cum am mai spus, se cere o pregătire specială în domeniul conducerii. — Complexul de trăsături pe care trebuie să le întrunească viitorul conducător implică, de­sigur, o bună cunoaștere a aces­tuia de către cei care-i selecțio­nează și-i atribuie respectiva funcție. — Este o primă cerință, care se poate concretiza in aprecierea cit­iți și obiectivă a rezultatele­­obținute pînă la data respectivă, a aptitudinilor de ,care dă dova­dă și a potențialului de dezvol­tare. Există, pentru aptitudini, metode de testare psihologică care pot fi folosite cu succes dacă nu omitem caracterul lor de pro­babilitate și faptul că ele reflec­tă situația aptitudinilor în mo­mentul testării, nu o încadrare definitivă a posibilităților de vii­tor ale respectivului. έ­nchipuindu-ne că am re­zolvat cu bine problemele de se­lecționare și de pregătire și că tînărul nostru a fost numit di­rector, revenim la prima între­bare referitoare la principiile de conducere. — Activitatea de conducere inte­grează și aplică cunoștințe pro­prii a­nor numeroase discipline, diferite de cele ale profesiei ca­drelor de conducere respective. Un cadru de conducere, în cazul nostru un director de școală, tre­buie să rezolve problemele cu care este confruntat folosind teh­nici particulare adaptate fiecărei Interviu realizat de OCTAVIAN BUZESCU (Continuare în pag. a 4-a)

Next