Gazeta Mureşului, 1932 (Anul 2, nr. 1-45)

1932-01-10 / nr. 1

Anul II. No. 1. Numărul 3 Lei Târgu-Mureş, 10 Ianuarie 1932. Foaie săptămânală pentru răspândirea culturii în popor ABONAMENTE: Pentru săteni şi particulari 100 Lei pe an Pentru autorităţi — — 300 Lei pe an Redactor: Profesor MIHAIL DEMETRESCU Administraţia: Prefectura Jud. Mureş Redacţia: Str. Mihaiu Viteazul 17. „Cum stăm cu politica!“ Ne scrie un învăţător o lungă scri­soare, care, venită de la cine vine, ne umple şi de uimire, dar totodată şi de o oarecare doză de amărăciune. Anu­me, ne scrie învăţătorul, — după ce găseşte cuvinte de laudă despre chi­pul cum este redactată această gaze­tă, — că de ce nu ne ocupăm mai mult despre trebile politice din ţară, căci „poporul de la sate este mult iu­bitor de politică şi curios că ştie cum mai stau partidele şi ce anume fac bărbaţii noştri de seamă: şefi de par­tide, foşti miniştri, etc.“ Şi ne mai scrie prietenul învăţător, că ar fi bine să întocmim o rubrică permanentă, intitulată, spre exemplu: „Cum stăm cu politica*, căci doar „cele mai multe foi poporale din Ar­deal, au deja introduse aceste rubrici, care sunt mult gustate de săteni" ! Scrisoarea, după cum am spus mai sus, ne-a pătruns de uimire și de a­­mărăciune, căci ea dovedeşte cât de străin de lucrurile şi stările din ţară şi de la sate, mai ales, a rămas, vred­nicul (o ştim!) luminător al poporului. Sătenii „iubitori de politică“ ? Să­tenii „curioşi să ştie cum stau parti­dele“, ce face domnul X, fost ministru, domnul Y, fost deputat sau senator?... Nu credem, nu ne vine a crede! Nu vom cădea în greșeala, în care cad unii, de a arunca toată vina vi­tregelor stări de astăzi, în cârca cută­­rui partid politic, sau a tuturor parti­delor politice de la noi. Nu vom pune în balanță faptele bune sau rele pe care le-au făcut partidele țării aces­teia, spre a scoate ponoase unora şi a aduce laude altora. Partidele politice care s-au perindat la guvern, şi-au trimis doar în atâtea rânduri oamenii lor pe la sate şi au făgăduit fiecare ce-a crezut de cuviinţă; poporul i-a ascul­tat, le-a crezut sau nu făgăduelile şi ştie, suntem siguri, câtă crezare se poate pune pe vorbele frumoase ale unora şi altora. Şi tocmai de aceia sun­tem convinşi că poporul este sătul, fuge de politica aceea care s'a făcut până acum la noi în ţară! Alte dorinţi, alte nevoi frământă pe sătenii noştri! Chestia­­ datoriilor, a carnetelor neplătite ce sporesc mereu datoriile, preţul de nimica al grânelor, impozitele pe care ei ştiu că e de absolut folos pentru ţară să le plă­tească, dar n’au de unde, purtatul copiilor la şcolile de la oraşe, ale căror taxe nu pot să le încropească... acestea, într’adevăr preocupă pe să­tenii noştri, nu ce face cutare partid, cutare fost ministru, cutare fost de­putat sau senator, care de la alegeri n'a mai dat ochii cu cei cărora aşa de untdelemnos le vorbea odată şi ale căror nevoi, dragă Doamne, le repre­zintă acolo în sfatul ţării! Poporul, cinstite şi vrednice coleg, însetoşează după cu totul alte lucruri. El este bun, încrezător, dornic de muncă şi de lumină. El aude, el ştie, că în alte ţări, cu pământuri mai sărace de­cât ale ţării noastre, sătenii scot de pe iugăr roade înzecit de mult ca la noi. El ştie că în alte ţări copii cresc sănătoşi şi voinici, iar ai lui cresc ofiliţi şi slăbă­nogiţi, murind din faşă cu miile ; că pe alte meleaguri satele sunt ca nişte târguri, cu case frumoase, luminoase şi vesele, nu ca ale lui, cu bordee întunecoase, umede şi triste; că învăţătorii şi preoţii trăesc acolo de- a valma cu poporul, fiind într'adevăr sfătuitori cinstiţi şi lumi­naţi ai lui; că în alte ţări cuvântul este cuvânt, omenia este omenie, politica este gospodărie, deputatul apă­rătorul nevoilor satelor. „Politica", aşa cum s'a făcut până acum, ţăranul o urăşte ; el nu mai vrea să audă de ea. Iată de ce, credincioşi făgăduinţă date de la început, în această foaie nu vom face politică. Vom continua să dăm poveţe şi îndemnuri folositoare, pre­dici, poezii, ştiri de tot soiul, confe­rinţe, glume din când în când, dar politică, NICIODATĂ. Şi nouă ni se pare, că suntem pe drumul cel bun Mihail Demetrescu Moartea ministrului Hamangiu Joi dimineaţă s’a stins din viaţă, pe ne­aşteptate, C. Hamangiu, ministrul justiţiei. Moartea lui surprinde toată lumea, căci până în ultimile ceasuri defunctul se bu­curase de o sănătate înfloritoare, — luase chiar parte, împreună cu ceilalţi miniştri, la serbarea Bobotezii,Mercuri. Se pare în­să că cu această ocazie a răcit, aşa că în­tors acasă, s-a simţit rău, stingându-se apoi fără durere. Prin moartea lui ţara pierde pe un mare şi harnic învaţat în ştiinţa dreptului, un om întreg, cinstit şi cu alese calităţi. Aceas­ta se vede şi din faptul că acum doi ani, C. Hamangiu dăruise Academiei Române o sumă de 5 milioane lei, din venitul că­reia să fie ajutaţi scriitorii români. Moartea lui înseamnă încă o mare pierdere pentru ţară. înmormântarea fostului mi­nistru se va face Sâmbătă sau Duminică. Până la numirea unui­­ ministru titular, a fost însărcinat cu conducerea Ministerului Justiției, Dl. ministru Vâlcovici. Noua monedă Ministerul de Finanţe a acceptat ofertele făcute de monetăria engleză şi cea franceză, în privinţa baterii noui­­lor monede româneşti de argint. Cos­tul baterii acestor monede va fi de 24 milioane lei. Nouile monede vor fi de argint şi vor înlocui hârtiile de 160 lei care au fost retrase din circulaţie şi monedele cu efigia Voevodului Mihai ce se gă­sesc actualmente în circulaţie. Aliajul din care se vor compune nouile monede este următorul: 50 la sută argint, 40 la sută cupru, 5 la sută zinc şi 5 la sută nichel. Monedele vor purta pe o parte chipul M. S. Rege­lui Carol al II-lea, iar pe cealaltă parte Stema Ţării înconjurată cu o ramură de stejar; la mijloc va fi cifra 100. Se vor bate 18 milioane monede, comanda trebuind să fie executată până la sfârşitul lunii iunie a. c. când se vor pune în circulaţie în întreaga ţară. Situaţia ţării văzută de conducători - îndemnuri şi cuvinte liniştitoare pentru anul nou­­ Ziua de 1 Ianuarie, — prima zi a anului, — s'a sărbătorit totdeauna la Bucureşti ct­ un deosebit fast. In bi­serica Mitropoliei, azi Patriarhie, ve­neau să ia parte la slujba religioasă, făcută totdeauna de primul mitropolit, Capul statului, miniştrii, conducătorii armatei şi alţi mulţi înalţi funcţionari. Cu acest prilej se aduceau felicitări şi urări de bine Suveranului, iar acesta, la rândul său, întorcea celor de faţă urările tradiţionale, şi prin ei, ţării în­tregi. Ca şi în trecut deci, aşa şi în anul acesta, în dimineaţa zilei de 1 ianua­rie, în frumoasa biserică a Patriarhiei din Capitală, s-a oficiat o frumoasă slujbă religioasă de patriarchul ţării. Spre deosebire însă de alţi ani, săr­bătorirea noului an 1932 a fost inte­resantă prin cuvântările cari s-au ros­tit de către S. Sa Patriarchul, dl N. Iorga şi prin urările făcute de M. Sa Regele. In cuvântările rostite astădată s'a lămurit grija mare pe care o au conducătorii de greutăţile prin care trece ţara noastră şi s'au desprins anu­mite îndemnuri şi întăritoare nădejdi, pe care e bine ca toţi locuitorii ţării să le cunoască. In aceste zile, e bine să se ştie că cei de sus, cei cari au în mâini destinele poporului şi ţării noastre, în frunte chiar cu M. S. Re­gele, îşi păstrează toată liniştea, toate nădejdile şi o nesguduită încredere în tăria şi viitorul neamului şi ţării. Iată mângâitoarele şi înţeleptele vorbe rostite de S. S. Patriarchul Miron Cristea: „Majestate. Sunt ani de zile, de când ţara şi poporul nostru — ca şi aproape toate ţările — aş­teaptă zile mai bune. In schimb greutăţile se sporesc atât în viaţa particulară cât şi in cea oficială , şi aproape toate instituţiile publice cu mari încordări pot face faţă în­datoririlor lor şi au multă îngrijorare pentru ziua de mâine. Unele chiar se închid. Altele se prăbuşesc de la sine. In faţa acestei situaţii grele, ca buni creş­tini, trebue să ne punem încrederea şi nă­dejdea în ajutorul Atotputernicului Dumnezeu, care îşi va întinde mila şi asupra noastră. Biserica Lui ne învaţă,că relele mai mari, înrădăcinate în lume, se scot cu „POST ŞI RUGĂCIUNI». Deci „post* în cel mai larg înţeles al cu­vântului , adică reducerea tuturor trebuinţe­lor de viaţă, la cel mai extrem minim. Şi apoi să ne „rugăm" de bunul Dumne­­zeu, ca să scurteze timpul mizeriei şi al su­ferinţelor, făcând parte ţării, Majestăţii Voa­stre şi cetăţenilor supuşi loiali ai Majestăţii Voastre, de un an nou, cu mai puţine greu­tăţi şi mai mult bine, spre bucuria inimei părinteşti pe care V-o doreşte Biserica şi cu mine şi cu acest prilej.“ Dl N. Iorga, primul ministru, a ros­tit urarea de mai la vale, în care fer­­bintea dragoste de ţară a Apostolului svâcneşte în cuvinte pilduitoare pe care de multă vreme nu le-am mai auzit: Majestate, In numele colegilor aduc Maiestăţii Voastre cele mai bune urări de anul nou. Acest an nou va fi ceia ce ţara în­săşi va putea să adauge, ca muncă, încredere şi răbdare, la iubitoarea grijă a Majestăţii Voastre şi la de­votatele noastre silinţi de a o ajuta în măsura puterilor noastre. Având prilejul de a simţi zilnic care este adevărata stare materială a poporului la care prea puţini se uită, cu toate că de acolo pleacă toată puterea, ţinem să asigurăm public pe Majestatea Voastră că în România dela 1-iu ianuar 1932 nu e neno­rocirea catastrofală de care vorbesc fără conştiinţă prea mulţi Dacă rostul vieţii se socoate a fi îndestularea materială şi asigurarea bănească atunci nam putea aduce astăzi o mărturie asigurătoare. Su­ferim ca toate ţările de o adâncă schimbare în temeliile înseşi ale vie­ţii economice. Dar, dacă trebuie să trăim înainte de toate pentru înde­plinirea unei datorii morale faţă de noi şi de semenii noştri, atunci po­porul românesc, căruia i s’a adaus aşa de preţioase tovărăşii de alt neam, păstrează însuşirile înalte de echilibru sufletesc, de vitejie faţă de orice lovitură a sorţii care l-au ţinut până astăzi şi au adus la întemeie­rea României unite. Majestatea Voa­stră se poate sprijini şi în acest războiu general, ascuns, dar teribil, pe o bază umană de o rară solida­ritate şi de o înaltă nobleţă. Făgăduindu-i ca oameni, cari avem ocupaţii profesionale şi le iubim, ace­­laş serviciu naţional ca şi până acum, asigurăm că vom continua să fim, pentru Majestatea Voastră tot­deauna o colaboraţie devotată. La toate aceste urări, M. S. Regele, având în gând numai situaţia şi ne­voile ţării, a răspuns bărbăteşte: Ţin să mulţumesc în primul rând I. P. S. S Patriarhului şi domnului preşedinte al Con­siliului pentru urările ce Mi le aduceţi în acest început de an nou. Negreşit, cu toţi privim cu oareşcare grijă, ce Ne va aduce acest an, 1932. Eu nu pot în această clipă, decât să unesc speranţa Mea cu speranţele dvs. şi sunt convins, cu speranţele întregei ţări, căci am ferma credinţă că anul ce începe astăzi va aduce o mare îmbunătăţire tutu­ror stărilor de lucruri în această lume, cu singura condiţie ca toţi să fie înţelegători. Pe ce se va întâmpla peste graniţe, Noi nu putem fi stăpâni, dar pe ce se întâmplă în graniţele noastre, suntem Noi stăpâni. Poporul Român a arătat atâta credinţă şi atâta bun simţ în zile mult mai vitrege, încât sunt convins, că în zilele când vi­tregia e mai mică, acelaş popor, de la cel mai mare până la cel mai mic, va avea toată cuminţenia pe care trebue s-o aibă, va avea toată dragostea pentru neamul său de a munci şi a conlucra cu toţii pentru a face binele pe care această ţară îl merită. Eu dau în această primă zi a anului, asigurare poporului Meu, că toată munca Mea, toată chibzuiala şi dragostea Mea, o pun în serviciul Patriei.­n acest gând şi cu aceste sentimente de adâncă dragoste pentru acest pământ, zic tuturor celor ce-l locuesc: La mulţi ani fericiţi!

Next