Gazeta Mureşului, 1933 (Anul 3, nr. 1-47)
1933-01-01 / nr. 1
Anul III. No 1. ABONAMENTUL: ÎO0 Lei pe an Pentru preoţi, învăţători şi săteni 50 Lei pe an Pentru autorităţi — — 300 Lei pe an Numărul 2 lei Redactor: Profesor MIHAIL DEMETRESCU ■»»nnifii BiirHif11 w r> iiffriwrwmy11 »t we Hnmns Foaie săptămânală pentru răspândirea culturii în popor Administraţia: Prefectura Jud. Mureş Redacţia: Str. Mihaiu Viteazul 17. Cuvinte presmi de noul aia Este lucru cunoscut că în pragul oricărui an nou, nădejdile de mai bine sporesc în noi toţi; strângând în pumn cenuşa tuturor neajunsurilor şi greutăţilor anului scurs, am dori parcă să înmormântăm şi să uităm pentru totdeauna amintirea lor. Această dorinţă sălăşlueşte în sufletele tuturora: mic şi mare, ţărani şi cărturari, atunci când ne facem socoata muncii trudnice şi grele de peste an precum şi a răsplăţilor şi câştigurilor pe care le-am avut. Anul pe care îl încheiem a făcut parte din şirul acelor ani plini de mari greutăţi, greutăţi sub care s’a sbătut însă nu numai neamul şi ţara noastră, dar lumea întreagă. Totuşi, nădejdile de mai bine ce ni le-am pus în preajma anului ce acum se duce nu au fost cu totul zădarnice ; pe lângă multele neajunsuri îndurate, am avut şi avem şi semne care ne îndreptăţesc să avem şi mai mare încredere în anul nou pe care îl aşteptăm. Dacă anul 1932 a fost greu pentru plugari din cauza slabei recolte, dacă în unele părţi ale judeţului apele mari din primăvară, ploile şi grindina din vară au distrus drumuri, poduri şi recolte, totuşi conducerea judeţului a găsit mijloacele să refacă drumurile de pe văile Mureşului, podurile şi drumurile aproape a tuturor comunelor, împărţind şi ajutoare de peste un milion lei de celor atinşi de pagube; întrucât, după puţinul câştig realizat de locuitori, dările se suportau tot cu mai mare greutate, guvernul ţării a uşurat printr’o nouă lege aceste dări, scăzându-le cu zece la sută pentru săteni şi cu ceva mai puţin şi pentru orăşeni. Nouile legiuiri pe care conducătorii ţării le pregătesc, vor aşeza dările pe o bază încă şi mai dreaptă şi mai scăzută. Tot în cursul acestui an s’a putut definitiva împroprietărirea a mai tuturor comunelor noastre, şi o rază de dreptate a răsărit şi pentru foştii voluntari din armata română, uitaţi până acum, cărora guvernul a putut în sfârşit să le facă dreptatea mult aşteptată, împroprietărindu-i şi pe ei; dacă nu după dorinţa noastră şi vrednicia lor, dar totuşi cu cel mai bun gând al recunoştinţă noastre faţă de marile lor fapte. Alături de ei s’a putut face o mică parte de dreptate şi văduvelor şi orfanilor precum şi foştilor subofiţeri reangajaţi, urmând ca în anul ce vine să se îmbunătăţească şi soarta celor rămaşi pe dinafară. în sfârşit, plata la timp a salariilor şi pensiilor, a introdus liniştea şi voia bună în casele sutelor de mii de slujbaşi şi de pensionari ai ţării, cari în anul trecut au fost lăsaţi fără un ban chiar de sfintele sărbători. Iată deci, cum în mijlocul atâtor nevoi şi lipsuri, conducătorii şi autorităţile au găsit timp şi mijloace să facă atâtea fapte bune, dând tuturor dovada că, chiar in vremuri grele şi de cumplită criză, se pot aduce îmbunătăţiri, se poate uşura viaţa locuitorilor, dacă se conduce şi se gospodăreşte cu cinste, cu tragere de inimă şi cu grijă de nevoile adevărate ale poporului. Toate aceste fapte mă îndreptăţesc pe mine, care astăzi stau în fruntea judeţului, să-mi îndrept cuvântul către toţi fiii acestui judeţ şi să-i asigur de toată grija şi munca noastră, pentru ca noul an să le aducă uşurare şi linişte şi mai mare. In acelaş timp însă, am şi o rugăminte către toţi conducătorii satelor şi mă gândesc în locul prim la preoţii şi învăţătorii cari sunt de fapt conducătorii spirituali ai poporului, — să vestească tuturor năzuinţele cinstite ale celor ce se sbat pentru scoaterea ţării din greaua încercare prin care trecem. Să sfătuiască frăţeşte şi prieteneşte ca toţi să-şi facă datora cetăţănească şi gospodărească, punând maximul de hărnicie şi pentru lucratul gliei şi pentru acoperirea sarcinilor ce li se cer. Ţara suntem noi şi numai prin munca şi încordarea tuturor vom isbuti să o scoatem la liman. In aceste gânduri doresc tuturor : An Nou Fericit. Str. I. Vescan Prefectul Jud. Mureş Cu prilejul noului an care începe „GAZETA MUREŞULUI“ urează tuturor cititorilor şi abonaţilor ei mulţi şi fericiţi ani. Târgu-Mureș, 1 ianuarie 1933. AN NOU Veste nouă, veste plină, anul nou Eşti în anul ăsta vestea bună ?... A venit din funduri de genună Limpede - întraripat ecou, Sol de bucurie în furtună, Anul nou cu veste nouă, bună... A-ho ! A-ho ! măi fraţi, e Anul-Nou ! A trecut pe sus un zvon de zurgălăi (Stelele de-argint aşa sunară?) Mii de îngeri mici privesc din cer afară... Drumuri din văzduh şi înoptate văl Le-a umplut cu larmă, le'mpovară Vesel ciripit de primăvară Sunaţi, măi, sunaţi din zurgălăi, hăi-hăi! Vino rumen, vesel, anule copil! In zăpezi bătrâne, floare nouă! Gheţuri încruntate iu le plouă Cu lumini şi cântece de-April. Cu lumini în mâinile-amândouă Bucuria-ţi nouă dă-ne-o nouă, Aho ! A ho! Bine-ai venit, copil!... Victor Eftimiu lin mare Român. Spiru Haret S-au împlinit la 17 Decembrie a. c. 20 de ani de la moartea fostului ministru al Instrucţiei Publice din România Mică, Spiru Haret. Cu o pietate mişcătoare, a fost sărbătorită amintirea lui în toată ţara, nu atât de partidul liberal, a cărui mândrie a fost, cât mai ales de învăţătorimea de pretutindeni şi de orice credinţă politică, deoarece a văzut în el pe înaintaşul în ogorul muncii pentru ţărănime, pe reorganizatorul învăţământului de toate categoriile, pe întemeietorul cooperaţiei ţărăneşti. Haret a fost un om, care n’a aparţinut unui partid, ci ţării. Vederile lui înaintate democratice, erau temute de adversarii său politici, dar şi respectate, pentru că erau răsărite din convingere. Om de ştiinţă de mare valoare, fiind primul doctor în matematici din România, autor de cărţi didactice neîntrecute până azi, profesor model de exactitate în împlinirea datoriei şi în predarea materiei, Haret a fost şi cel mai mare ministru ce a avut ţara noastră. încă din viaţă a fost numit: »Omul şcoalei«. Două au fost preocupările lui de căpetenie: Şcoala şi Ţărănimea. Ce frumos act de devoţiune filială din partea unuia ieşit din sănul ţărănimii! Pe când parveniţii caută să li se uite origina populară, marele Haret ţinea să afirme la tot momentul ataşamentul său către ţărănime. Pentru că ceea ce l-a făcut nemuritor a fost munca sa pentru ridicarea acestei clase sociale, vom arăta activitatea sa în această direcţie. Haret presimţea marele rol politic ce avea să joace ţărănimea în curând şi de aceea, în 1905, în broşura sa despre »Chestiunea ţărănească« acuză clasele conducătoare că au ţinut în întunerec moral şi în mizerie materială cea mai numeroasă clasă socială, care are rol de a reînprospăta energiile obosite ale clasei de sus. Cu spiritul său ascuţit, el prevede răscoalele ţărăneşti din 1907. In primul rând el luptă să dea poporului cultura necesară, fără care orice ridicare materială este imposibilă. Face din şcoala primară o realitate, clădind localuri, făcând programe, dar mai ales îngrijind de învăţători, căci el îşi dă seama că zidurile şcoalei fără sufletul dascălului vor suna a pustiu. Reorganizează şcoalele normale, dar mai ales se sileşte să dea avânt învăţământului profesional: agricultură, meserii, comerţ, deoarece voia să desmintă părerea ce se răspândise că Românul nu e bun pentru comerţ şi industrie. Pe tărâmul social, el cerea să se dea ţăranului putinţa de a munci şi de a se bucura de rodul muncii lui. Dar el nu voia să mai repete experienţa lui Cogălniceanu cu împroprietărirea ţăranilor, care nu dăduse roade bune, ci voia să facă întâi educaţia ţăranului, formând obştii supraveghiate de Stat, cărora să li se arendeze pe 10 ani moşiile expropriate de la proprietari şi numai după ce se vor vedea rezultatele, să fie făcuţi stăpâni pe moşii. In acelaş timp, pentru a întări şi economiceşte pe ţăran, pune la cale acea formidabilă mişcare cooperatistă, care formează gloria lui Haret şi a colaboratorilor lui. Pentru a putea duce la bun sfârşit această întreprindere, Haret, care cunoştea bine sufletul entusiast al învăţătorului şi preotului de sat, recurge la ajutorul lor şi îi face să se avânte în cooperaţie, formând pretutindeni bănci populare, obştii, cooperative. Ce era Haret pentru învăţători şi pentru ţărani, se poate vedea şi din cuvintele pronunţate ,în numele învăţătorilor la mormântul lui de către Dl. I. Mihalache, actual ministru : „ Eşti cel dintăiu care m-ai inteles şi iubindu-ne „ cu iubirea sufletului de apostol, în loc sa ne „ încurci, ne-ai luminat calea, te-ai pus in „ fruntea noastră ca ui viteaz general şi ta „ împărtăşit laolaltă bucuriile muncii de desrobire „ dar şi suferinţele şi lovirile de martir ale unei „ cauze mari. In noi se asvârlea o săgeată, în „ Tine o sută. Totdeauna insă ca capul sus „ ne-ai îmbărbătat şi ne-ai strigat, înainte ca „ credința în isbăndă. O ţară întreagă, un „ neam întreg te vor bincuvânta acum şi „ în vecii vecilor“. Iată cine a fost Haret şi iată pentru ce monumentul ce i se va ridica va fi unul din puţinele binemeritate. Profesor Nicolae S. Ionescu.