Gazeta Sporturilor, iulie 1937 (nr. 2453-2483)

1937-07-01 / nr. 2453

I GAZETA SPORTURILOR @ bloc notes + m&mmi CULISELE S­enatorii de drept din echipa națio­nală au amit Duminică o zi proas­tă. Nu toți. O parte din ei au dovedit noui și indiscutabile drepturi la sena­­toria de drept. Câțiva însă — mai ales unul dintre ei — a manifestat o formă relativ sla­bă. Numele acestuia nu interesează. Fi­indcă noi, chiar aici intr’o rubrică cu intențiuni de glumă, nu ne permitem gluma de prost gust să uităm ani în­tregi, de matchuri extraordinare, din pricina unei singure partide slabe. Totuși, spectatorii n’au menajat Du­minecă pe niciunul din senatorii de drept, cu formă slabă. In colțul de tribună de unde am ad­mirat, un match de un dramatism ine­galabil, am auzit numeroase ironii la adresa senatorilor de drept: — Ce e cu senatorii ăștia d-le?... —Uite-i d-le ce fac. ■— Uite-i d-le cum joacă... Și-apoi, o ironie mai ascuțită: — Uite-i domnule cum dorm. — Au lot dreptul. Altfel, n’ar fi se­natorii. * C­ele mai multe ironii însă, au vizat — după cum am spus — pe unul dintre senatorii de drept, cu formă slabă. In legătură cu acesta, doi spectatori au condus un dialog destul de corosiv: — Ia uite senatorul ăsta de drept, ce prost joacă. — Are scuze. ■— De ce?.* — Fiindcă deși e de «drept», e pus să joace pe «stânga». — Ei și?... Asta îl îndreptățește să fie senator de drept?.* — De astăzi nu mai e senator­­ de­­ drept. E... sanatoriu de drept.* Afe i I­n legătură cu vizita echipei suede­ze pe litoralul Mării Negre, s’a pro­dus o «Culisă» pe care — informați ca întotdeauna — ne grăbim să o aducem la cunoștiința cititorilor noștri. In tren, spre Constanța, d. Nicky Ur­zică — secretarul «Comisiunii de re­cepție» — a fost tot timpul de o exce­sivă amabilitate cu suedezii. In fiecare clipă, d. Urzică se interesa ospitalier: — Vă e foame?*,­­— Vă e sete?... — Vreți papă?*, — Vreți... Mă rog. Tot ceiace ar fi putut să vrea 20 de suedezi, intr’un «vagon res­taurant», într’o zi feroce de caldă, pe drumul București — Constanța. Amabilitatea este un lucru ușor. Mai ales la d. Urzică, a cărui amabilitate a­­tinge proporții neobișnuite. Cu suede­zii însă, amabilitățile d-lui Urzică au întâlnit un obstacol foarte dificil: tre­buiau făcute în... franțuzește. Iar limba franceză se află într’un conflict destul de acut, cu amabilul se­cretar al «Comisiunii de selecție». De aceia, voind să ofere suedezilor — morți­lor timpul de sete — apă mine­rală, d. Urzică a lansat o expresie fran­țuzească de un incontestabil umor. In loc de cea» minerale» d. Urzică propunea mereu oaspeților: — Luați... d’eau miserable». E foar­te bună.. Castor Opinie separată - Presa bucureșteană a avut in ultime­ Ie zile cuvinte foarte aspre la adresa lui Alba- Critica, in sine, nu este jig­nitoare. Iar constatarea că Alba, căpi­tanul echipei naționale, a jucat slab, este justă. Ceiace ni se pare, însă, profund in­just, este tonal prea aspru, prea coro­siv, pe care îl utilizează câțiva con­frați, în critica pe care o fac lni Albu. In definitiv, un jucător nu este de­cât un simplu om. Un om care are zile bune, și zile rele, care merită elogii pentru jocul din zilele sale bune, dar nu merită să fie aspru molestat, în zi­lele când nu dă deplină satisfacție... Un jucător care a fost factor impor­tant al atâtor victorii mari ale echipei noastre naționale, nu trebue să fie trecut la rebut, pentru un singur match slab. Sau, chiar pentru mai multe­ Confrații noștri însă au o impulsi­vitate și o lipsă de obiectivitate pe care — suntem nevoiți să le-o spunem — nu reușesc întotdeauna să și se în­vingă. In joc să caute explicații și scu­ze, învinovățesc. Este, desigur, mai ușor, învinovățirile însă au asupra jucă­torilor un efect în care se găsește ade­sea explicația câtorva jocuri slabe. Critica enervează. Și foarte mulți ju­cători au în enervarea aceasta, prile­juită de cronici aspre, justificarea câ­torva matchuri slabe in care nu reu­șesc să își găsească liniștea, calmul și echilibrul. Se poate învinovăți un jucător că nu-și apără culorile cu convingere? Este o glumă- Poate cea mai reușită dintre glumele sportive, pe cari le-am auzit. Jucătorii găsesc în victorii o dublă satisfacție: morală și materială. Pri­mele și renumele corespund celor două satisfacții de mai sus. Care dintre ju­cătorii noștri poate să rămână indife­rent, în fața acestor satisfacții?... Precizările acestea ar fi suficiente, pe­ntru a justifica forma slabă din ul­timul timp, a lui Albu. Căpitanul echipei noastre naționale însă, are și scuze speciale. Am cântat justificarea reală a for­mei sale slabe, arătată în ultimele sale matchuri. Și în match­ul cu Suedia, și în­ matchul cu Belgia, și în matchurile cu Újpest. " Am putut afla astfel — spre surprin­derea noastră — că Alba nu este nu­mai jucător al clubului Venus. Cali­tatea aceasta, cu programul extrem de încărcat al campionilor naționali, plus obligațiunea de a juca mereu în rân­durile echipei noastre naționale, ar fi deaju­ns pentru a justifica extenuarea momentană a lui Albu. Eșirea sa momentană, din formă. Dar Albu nu este numai jucător al clubului Venus. Nu este numai jucător permanent al echipei naționale. Este — ați știut acest lucru?.­. — și antrenor al clubului Colțea. Pentru a economisi negrilor câteva mii de lei pe lună, fundașul Venusului a accep­tat să conducă și antrenamentul clu­­bului Colțea. Ei și?... ar răspunde, desigur, con­frații cu specialitatea criticilor necon­trolate. Este și jucător și antrenor. Ei și?... Ocupațiunea aceasta suplimentară, însă, l-a purtat pe Albu, în Măi și Iu­nie, pe o căldură insuportabilă, câteva ore pe zi, de trei sau patru ori pe săptămână, la antrenamentele Colței. Un jucător de dimensiunile lui Al­bu, cu fizicul său greoiu, se resimte enorm de pe urm­a câtorva ore de an­trenament, în plin soare. Consecințele unei astfel de extenuări sunt inevita­bile. Condiția sa fizică se alterează. Dar in afară de obligațiunile de an­trenor al clubului Colțea, Albu a avut tot timpul obligațiunea antrenamentu­lui său, ca jucător al clubului Venus-Alte ore de extenuare. Alte ore de muncă în zăduful lunei Mai sau Iunie. Alte consecințe inevitabile, pentru condiția sa fizică. Și, rezultatul s’a văzut. Astăzi, ex­celentul fundaș al Venusului și al e­­chipei naționale este surmenat. O perioadă de odihnă îl va readuce, sigur, în formă. Căci Allen _ n’aveți nicio grijă — va mai face foarte mul­te matchuri pe marginea cărora, de­tractorii săi de astăzi se vor extazia, cu siguranță mâine. Gruparea Venus însă, ar trebui să îi evite pe viitor o nouă eșire dîn for­mă, din pricina extenuării. Un jucător admirabil ca Alln are drept la un sacrificiu minuscul de câ­teva mii de tei pe vișă, pe care până acum a fost obligat să și le procure singur, ca antrenor. Iar gruparea Ve­nus a dovedit întot­deauna că știe să facă sacrificii. Sântem convinși de aceia că pe vii­tor, Albn va rămâne doar ceia ce tre­bue să fie­ un admirabil jucător. Nu o combinație extenuantă de jucător al unui club și antrenor al altuia... DREW — De ce te interci înap­oi? Parcă vroiai să mă pă­răsești ? — 2 Nu mă întorc, dar nu mai pot să merg mai de­parte. (Passing Show Anglia) La Lodz, ca la mama acasă.. S’a scris până la exasperare în presa sportivă românească că nu avem un public disciplinar în ma­terie sportivă. Chiar eri, colegul de redacție George Fulga a scris un judicios articol în acest sens. E un adevăr incontestabil că pu­blicul nostru nu știe să se comporte la matchurile naționalei noastre. Am asistat acum câțiva ani la matchul Ungaria—Italia, disputat în Budapesta. Trebue să precizăm de la început, că în minutul zece ungurii au ră­mas în zece oameni, iar italienii conduceau cu 1—0. Ei bine, cine n’a fost atunci la Budapesta, pe stadionul unde se disputa acest match, nu poate să-și imagineze ce înseamnă galeria un­gurească. De la început și până la sfârșitul matchului patruzeci de mii de gâtlejuri și-au umflat vinele țipând din răsputeri: Huj, huj, hojra» sau «Tempo Magyarok». Strigătele acestea au umplut are­na, fără întrerupere. Și dacă acea­stă cascadă de strigăte nu a influen­țat prea mult elanul ungurilor, cari rămăseseră în zece oameni, în schimb a avut un alt efect, a de­moralizat pe italieni. Ceea ce era tot în avantajul echipei maghiare. Dar ce diferență de la unguri până la noi. Cred că ați asistat Duminecă la A. N. E. F., la matchul România— Suedia. Nu știu ce impresie ați avut dum­neavoastră, dar eu eram aproape sigur că echipa României joacă în... Suedia. Știți de ce ! Inchipuiți-vă că cinci­zeci de oameni — colonia suedeză — au reușit să facă mai mare galerie decât cei douăzeci și cinci de mii de spectatori cari... doreau fierbin­te victoria României, dar n’au bine­voit să-și deranjeze puțin timbrul vocal. •­­ .. Dar nu numai atât. Căci dacă spectatorii s’ar fi iTom­plăcut în a­­ceastă tăcere d­e... aur, încă ar fi fost bine. Lumea însă n’a tăcut. A găsit resurse vocale ca să... huidu­­iască pe jucătorii noștri. In minutul 3, Moldoveanu a pier­dut o minge și a fost imediat co­pios huiduit cu.. ultima energie. Iar când Albu a tras un luft — ace­­laș Albu care ani de-a rândul a fost pivotul apărării noastre — huidue>­­Iile au izbucnit, să spargă cerul. Acesta e publicul­ nostru. De aceea acum, când echipa Ro­mâniei e în preajma materiului pe care-l va disputa în Polonia, nu ne preocupă deloc handicapul terenu­lui străin și al­ publicului. La Lodz, românii vor fi ca la mama acasă... Astyanax Polonia a invins Ungaria la tennis LWOW 29. — In ultimele două matchuri în cadrul Cupei Europei Centrale de tennis reprezentanții Poloniei au învins pe adversarii lor unguri. Astfel Polonia a câștigat matchul entra Ungariei cu 4:2. Ultimele rezultae au fost: Dittmann (P.) — Ferenczi (U> 3:6, 4:6, 6:4, 6:3. Tarlowski — Szigeti 64, 416, 9Î7, S:& =C ■ C 1. ■ S» Cursa Sofia-Varna începe Joi 8 iunie Echipa României nu a fost încă formată Cu ocazia deplasărei în Bulgaria, redactorul nostru de specialitate, a putut să se documenteze și asupra cursei pe care Uniunea Ciclistă Bul­gară o va organiza, în patru etape, pe distanța Sofia — Varna. Alergarea fiind­­ internațională se va bucura de concursul repre­zentanților a patru țări. Intr’ade­­văr, în afară de echipa bulgară vor concura reprezentativele :Iugo­slaviei, României și Turciei. ETAPELE Cursa începe în ziua de 8 Iulie, când se va disputa, pe distanța So­fia —­ Plevna, prima etapă a ei. A doua zi se va alerga etapa Plevna — Târnava, apoi Târnava— Rusciuk și, în ultima zi, Duminecă 11 iulie va avea loc ultima și cea mai lungă etapă: Rusciuk—Varna. întreaga alergare măsoară 650 km. și parcursul pe care se desfă­șoară este — cu excepția ultimei porțiuni , destul de dificil. In prima etapă, concurenții sai avea de luptat cu povârnișurile și urcușurile Balcanilor și, pe deasu­pra, vor trebui să înfrunte drumuri proaste și grele. Următoarele două etape vor fi ceva mai ușoare, prin faptul că sunt lipsite de «tobogane», drumu­rile sunt însă la fel de dificile. In fine, ultima etapă se va des­fășura numai pe plat, dar pe dis­tanță de 205 km. ECHIPA ROMÂNIEI Ectupa României pentru această cursă nu a fost încă formată, întru­cât nu se știe dacă nu ar fi cazul să se facă apel și la 1-2 dintre aler­gători cari se găsesc în Polonia. T­ot găsim cg ar terbui să se re­nunțțe la serviciile acestora pentru motivul că, cei cari vor termina «Turul Poloniei» vor fi destul de obosiți spre a nu mai putea da ran­damentul necesar iar cei cari au abandonat, numai merită credit. Deci, credem că echipa pentru Bulgaria trebue formată din aler­gătorii rămași în țară și ea ar pu­tea avea următoarea înfățișare: Du­mitru Nicolici, Marius Tudor și Constantin Tudose. ECHIPA BULGARA Forurile bulgare nu au stabilit forma definitivă a echipei lor. Sunt supravegheați 7 oameni, din cari vor fi aleși 4. Deocamdată se știe că din echipă nu va lipsi Ilieff «re­gele munților», cum îl numesc com­patrioții săi. GRAC, FICKET ȘI ABULNAR AU FOST CALIFICAȚI Se pare că Iugoslavia va alinia cea mai puternică formație. Grgae, Fichet și Abulnar fuseseră sus­pendați de federația iugoslavă, fi­ind acuzați de profesionism, au fost recalificați, întrucât U. C. I.-ul nu a ratificat suspendarea. In consecință doi din ei Grgae si­gur și probabil Abulnar, vor for­ma împreună cu Prosinek și Prej­­mayer, echipa națională a Iugosla­viei. Și nu este exclus ca Prosinek, câștigătorul cursei Belgrad-Sofia, să furnizeze de învingător. ECHIPA TURCIEI Reprezentativa Turciei nu a luat nici ea formă definitivă. Se știe de­ocamdată, numai că Kirkor nu va lipsi. Este probabil că va activa în calitate de căpitan al echipei. LAVAL Cusută cu ață alb- Un ziar de specialitate din Capitală anunță ca va organiza Duminecă di­mineața, în cadrul unei reuniuni ce se va desfășura Duminică dimineața pe velodromul din șoseaua Olteniței în re­gia grupării A. S. P. I. M. o alergare ciclistă pentru ziariștii sportivi. Din această relatare extragem erona­ta informație a ziarului de specialitate — reuniunea va fi regizată de clubul Viforul Dacia, nu de gruparea A. S. P. Z. M. — cum și intenția respectivului conducător de rubrică, de a-și trage spuza pe turtă. Intri adevăr condițiunile probei orga­nizată de ziarul cu pricina sunt: 10 tu­ruri 75 km.­ și concurenții nu trebuesc să fie legitimați anul acesta. Simplu, nu ? Din păcate însă, această simplicitate are un substrat: acela de a permite cronicarului ciclist să obțină o victorie ieftină, știind că alergarea este mai dinainte disputată. Dar să ne explicăm mai pe înțelesul tuturor. Cronicarul ziarului de specialitate este alergător ciclist posesor de licență, până la 31 Decembrie 1936. A făcut ce­rere spre a obține licența și pe anul în curs d­ar, până aseară nu prezentase obligatoriul certificat medical, tocmai spre a corespunde condițiunilor impuse de «cursa» proectată. Deci, deși, cronicarul ziarului de spe­cialitate, in realitate alergător ciclist veritabil se găsește în plin antrenament ca și alți colegi de-ai lui cari practică ciclismul, el are dreptul să concureze în proba de Duminică, pe când ceilalți nu. Păi, nu este cu ochi și cu sprincene că redactorul ziarului de specialitate vrea să se gratifice singur și «sportiv» până în măduva oaselor, să câștige u­­șor o cursă făcută special pentru dânsul? Noi facem propunerea ca redactorul in chestiune să fie declarat câștigător — fără ca alergarea să se mai dispute , căci alt rost nu are această «cursă» pentru ziariști sportivi. Reuniunea de Dumineca de la Velodrom Clubul Viforul Dacia va face să se desfășoare Duminecă diminea­ța, cu începere de la ora 9 jumătate» pe velodromul «Marele Voevod Mi­­hai» din șoseaua Olteniței, o reu­niune ciclistă cu următorul pro­gram, Match omnium, cat. I-a și II-a, compus dintr-o probă de viteză, un semi-fond pe 20 tururi cu adunare de puncte la fiecare 2 tururi și o cursă pe 2 tururi contra cronome­­trului (plecarea lansată). Categoria III-a și începători, cursă de urmărire și cursă de vi­teză. înscrierile însoțite de taxa de 10 lei de fiecare alergător se primesc în fiecare zi la secretariatul F. R. S. C.-ului, până Vineri 2 Iulie ora 18. Primii trei clasați în fiecare pro­bă vor primi câte o medalie. OFICIALII Starter, d. căp. Aslan. Delegat federal și comisar la so­sire d. căp. C. Zamfiropol. Comisari de vira­juri d-nii: Nico­­lau și Tudose. Matchul ciclist București - Sofia (Continuare di­n șasa I-a) ba de viteză roata, nici nu a strâm­bat brațul pedalei, nici nu a spart boyeul și nici nu s'a rănit serios, cum se afirmă în ziarul care vrea să denatureze adevărul. Și ca o întărire a celor relatate de noi, voi reaminti că Dragomir a fost unul din eroii cursei de urmă­rire și a acoperit 52 tururi ale cursei americane, când, în urma uu­nei ciocniri cu Tudose, a rupt roa­ta din față abandonând și lăsând lui Vasile Dinu sarcina de a termi­na alergarea. De altfel, in această cursă s-au produs toate răsturnările și ghi­nioanele bucureștenilor cari, din fe­ricire, au scăpat teferi. Rezultatele teh­nice pe cari le pu­blicăm aci, vor arăta în mod precis cum au stat lucrurile în cele trei probe ale materiului. CURSA DE VITEZA Seria I-a.­­ 1. Anghel Fotefi; 2. Nicolae Dragomir. Câștigat la mare luptă, o roată. Seria 11-a. 1. — Gheorghe Veli­­noff; 22. Vasile Dinu. Câștigat ușor, 3 lungimi. Seria Hl-a. — 1. Constantin Tu­dósé; 22. Blagotí Ivanoff. Câștigat sigur, 1)4 lungime. Seria IV-a. — 1. Ivan BujHoff; 2. Marius Tudor. Câștigat la mare luptă, roată. Prima semi-finală. — 1. Constan­tin Tudose; 2. Gheorghe Velinoff. Câștigt la mare luptă. Ve roată-A doua semi-finală. — 1. Anghel Foteff; 2. Ivan Bajiloff. Câștigat ușor. Finala secunzilor. — 1. Gheorghe Velinoff; 2. Ivan Bajiloff. Câștigat ușor, 2 lungimi. Finala primilor. — 1­ Anghel Fo­teff; 2. Constantin Tudose. Câștigat sigur, 1 lungime: 1. ANGHEL FOTEFF (Sofia); 2. Constantin Todose (București); 3. Gheorghe Velinoff (Sofia); 4. Ivan Bujiloff (Sofia). Sofia 20 puncte, București 8 puncte. CURSA DE URMĂRIRE 1. ECHIPA BUCUREȘTILOR (Vasile Dinu, Nicolae Dragomir, Marius­­ Tudor și Constantin Tu­dose). 2. Echipa Sofiei (Ivau Bujiloff, Anghel Foteff, Blagee Ivanoff și Gheorghe Velinoff). București 10 puncte. Sofia 8 puncte. CURSA AMERICANA 1. ANGHEL FOTEFF-GHFOR GHE VELINOFF1 (Sofia), 36 puncte; 2. Blagoe Ivanoff—Ivan Bnjiloff (Sofia), 33 puncte; 3. Marius Tudor—Constantin Tu­dose (București), 11 puncte. 4. Vasile Dinu—Nicolae Drago­mir (București), 11 puncte. Sofia 69 puncte, Bcurești 41 puncte. In clasamentul final, echipa ora­șului Sofia figurează cu 97 puncte și cea a Bucureștilor cu 59 puncte. Vom reveni: Jeny Dimit­tre­scu In goană Era ora 6 și 30 Speakeri­i an­un­ță câteva minute pauză. Spectatorii stăteau ca pe ghimpi. Cele 8—10 minute li se pă­reau ani. In cele d­in urmă mult aș­teptatul eveniment fu anunțat: cam­pionatul mondial de «dirt-track» pe 30 ture. Participă: Franța, Anglia, Germania, Cehoslovacia, Ungaria și România. Liniște grea domni câteva se­cunde. Concurenții se aliniază la start. Speakerii îi prezintă. Urmau ap­­a­uze și apoi imnul national res­pectiv. Fu prezentat Milut Robescu, un după glorie IX de Emil Iencek vuet enorm porni din tribune. Era poate ura amestecat cu bravo, ro­pote de aplauze, sau... dar cine pu­tea ști. Ultimul: Adrian Lupescu. Câteva voci de încurajare și bătăi în pal­me protocolare. Sau poate erau prin­tre cei care strigaseră sau aplauda­seră și oameni sinceri. Fericiți că-l văd reintrând. Motoarele fură puse în mișcare. Un uruit asurzitor făcu să treacă prin public un curent e­­lectric. Adrian era totuși de un calm englezesc. Observa în clipa asta lângă tribuna oficială pe Ma­ya. A căutat să-i surprindă privi­rea, să cadă raza ei vizuală. Inutil, Maya privea altitudinea. Spre alt culoar. In nici un caz însă nu pe a­­cela pe care se găsea el. Lumea palpita intens și, cu ochii fixi, scânteind de senzația tare ce le o procura acele clipe, privea cu respirația întretăiată spre lotul de concurenți care aveau să se lan­seze. Starterul ridică steagul. O fracțiune de secundă. Motoarele erau la maximum de presiune. Nu se mai auzea nimic altceva decât o ambalare grozavă. Fanionul se lăsă și un uruit infer­nal, ca și când o escadră ar fi de­colat, inundă arena. Concurenții, fură învăluiți într-un nor negru de praf. Câteva elipe și ajunseră în tur­nantă. Pe stânga pe coardă, Miluț Ro­­bescu și la o lungime Adrian. Res­tul la intervale infime. După 3 ture, Adrian se afla tot la o lungime de Minuț. Nu-l putea depăși, în ciuda tutu­ror eforturilor disperate. Dar de data asta se aflau detașați cu vreo 4—5 lungimi de restul com­batanților. Incă trei ture se scurseră în ur­letele tribunelor. In viraje norul de praf nu apuca bine să se limpezească că iarăși ro­țile înclinate ale lui Milut și Adrian mușcau din sgura pistei înălțând alt nor. Erau la jumătatea disputei și si­tuația nu se schimbase cu nimic. Doar englezul Sklemwoon se apro­pia încet dar sigur de ei. Aproape că nu mai interesa decât duelul Adrian — Miluț. In ultimele ture când englezul ajunsese la o lungime de ei promi­țând să aducă o surpriză, Adrian jură ultima carte. Intră în plin ambalaj în turnan­tă. Motorul derapă la maximum și abea reuși să scape de la o răstur­nare sigură, în înmărmurirea gene­rală. Reușise însă să-i mai câștige două trei lungimi lui Miluț. Extaz în întreaga arenă, Adrian procedă la fel și în cela­lt viraj. Intră în tot cu gazele deschise. Dar probabil că în derapaj, cau­ciucul întâlnise sub sgură, un pe­tec de teren mai tare, oprind brusc alunecarea obișnuită a motorului, care i-a voblat vijelios. Totuși nu i-a dat drumul ghido­nului. Spera să-și redreseze moto­rul. Dar acesta s'a înodtat, s’a în­câlcit, și a început să se dea tumba, într’un nor de praf, prinzând sub el pe Adrian. Panica produsă, desfășurarea cursei, impresia lăsată de magnifi­ca alergare a lui Adrian, — care ar fi putut să fie campion iar­na în spital cu o leziune internă toracică Și cu altele pe corp, — au fost am­plu comentate în ziare. Deasemenea nu s-a uitat să se spună că Miluț e un campion noro­cos ! Deși toate cronicile sfârșeau prin urări de grabnică însănătoșire, do­rite sincer lui Adrian, și în pofida strădaniilor a numeroși medici și chirurgi Adrian, la mai puțin de 48 ore de la nenorocita întâmplare a plecat în ultima sa cursă, dincolo de viață, în eternitate. Înmormântarea lui a fost impre­sionantă. Un cortegiu imens, având în frun­te, purtate de 10 inși, zeci de trofee și plachete. Un pluton de câteva sute de mo­tociclete pocăneau «un ralenti» în drum spre cimitir, urmate de câ­teva mii de sportimeni. Când, după numeroasele cuvân­­tări sincere și pătrunzătoare, coșciu­gul a fost lăsat în mormânt, sutele de motocicliști care intraseră pe aleea până aproape de groapa, au ambalat până în fund motoarele dând ultimul salut, — un vițet in­fernal ea venit din altă lume — a­­celuia care a știut să lupte până la sfârșit. A fost o salvă prelungă care a furnicat asistența, cutremurând-o. Și-au plâns cu toți, aceia care au palpitat când Adrian, cu vestonul său roșu se alinia la start. «Dracul roșu» nu mai era. Undeva în lumea aceia imensă și nelacrimată, la coada convoiului. Maga insignifiantă și ghemuită în ea își plângea, regretul și convinge­rea că dacă ar fi știut să-l înțelea­gă pe «marele campion» să-l pre­­țuiască și să-l ajute n’ar mai fi a­­vut acum remușcarea unei greșeli pe care nu și-o va ierta niciodată...­­ SFÂRȘIT _

Next