Gazeta de Transilvania, iulie-decembrie 1838 (Anul 1, nr. 1-26)
1838-11-26 / nr. 22
36 J greasă și la împremuitoare ale varului, ca totul să nu o înghită mulți și să nu o mistuiască cucuroși. Prețul acestui van mincinos (decă a mngușira) este mare în mumne, care și atunci e în curs, cănd la cunoaștem de neadevărat după anecdota acia frănțească, care să încene așa: „Je sais cui me zgonire, mais il m'amnse șua, apiu, că mă înșală, dar mă desfătează) apoi: „Dar scopul nu ne este, ca să ne câștigăm așa numiți frunte și prietini mulți. carii ar fi gata o zi să ne înalță la ceriu, ar într' aba că ne arunce cu tină, după cum adecă părtinim deșărtăciunii lor sau ne înprotivim ei, ci să folosim. Și pentru aceea dom zine dreptul totdeauna și aretutindeni, ori va fi placut ori ni - ivazat (ovinc mondami midencoges mindeniitt, acag tessec, acagnem, și mai încolo: „Kelera încă să nu urmeze șatriot un vin), pe carii nici un îndemn mai frumos nu îi trage cătră pământul părintesc, „de văz singur acurata așteptarea veniturilor sale, și carii în loc să dea mâna ace ajutoriu patrioților ozi, pe aceia mai mult îi batjocoresc, de cun, ori pentru pe coplitura (vătărănia) lor îi văd, cănd totuș nici dobitocul nu își spurcă soțul era și nici urâta iarnă nu își ccărmărette cuibul său. Dar ne acei de acasă nedespărțiți de ciubuc, fii ca niși trăntori morotivitori la ce sporiu, să îngrașă din insoaria patriei. libina lucratoare nu rămâne tot în coșul său, sa pribegește încoace și încolo, și să îndărăpt cu miere scumpă. După aceste, știm cu ce tact doveditoriu de a mânca proconsință, atțta ecsperienție în țări striine, și teminica cunoștință a patriei sale au știut ajudatul gras să descopere greșelile și prejudecățile, în care ne aflăm, și să arate mijloacele de vindicare. Clin, comerț și economie au zis dănsul, că n'avem, pricina o află în lipsa „Crediunui patrioților. Aceasta o dovedește de isvorul tuturor răutăților arătând, cumcă, fară ciclii murim de foame înecândune în darurile și rodurile firei, de care sant așa cogate patriile noastre, fără credit pe dăm de atâtea ori sufltul dracului împrumutând sau luand împrumut bani cu camere îngrozitoare și surăpănătoare; fură credit stăpănii moșiilor celor mai lățite, sânt săraci miprți, sărutind și pe alții cu tutun, fără credit nu facem în nimic opomul, care am putea că'l facem; fără credit noi n'avem în patriile anute nici un negoț, și neguțătoria cea mai mare ce o facem pănă fum, în anii mnaformații este numai sfărcei mai abuți din patrie, nărie SAgașetei ticăloată, oricum nigă pare noă - plasa cătușetura eii n'are cinaste și vaza, care s'ar' cuvini să o fică, din pricină că parte mari e lipsite de științele și însușirile acele, care fac pe un neguțătoriu brednic de numele acesta; fără credit nu putem întreprindt nici o înoire economisească și ecoinomia ce o poartă pănă este numai o batere de joc cu darurile firei, ei nu lucră, ci numai scurmă pământul; mai încolo, cumcă noi am aștepta, ca tot stăpânirea să facă pentru noi toate, pănă să ne și are și să ne strângă roadele în grănare. Niște adevăruri așa oarzăne și răspicate fără nintă cruțare și păsare descoperite, nu le putea altul, de căât numai un procoptit, Un avut, un megnat ca graf Secini să le zică, ca să să prinde și să folosească. Lar nunță mită ceriului, că urmările sânt cele mai îmbucurătoare! - segregarea atea cu scumpătate a întrebării ce și -au pus șie graful Seneni: - Mit cheli tenni 's mit cheii chezdeni?ce să facem, și de ce să ne apucăm?) au tras la o parte cu destulă delicateță mulate văluri de pe fețe și au închis ușile cele pe din dărăpt, pe care lu obbiceiu a scăpa actia ce sânt poftiți a contribui într'un chin s'au într'antul la îmbunătățirile ce să doresc în patrie, încât, dacă îi poftești să ajute la ridicaria școlilor naționale și la înzestrarea bună a profesorilor, ei zic, că sordili mai bucuroși biserici și mănăstiri; dacă le arăți că la cutare cat întră dobitoaiele pe sunt tălpile siegiiii sau e în primpjdie să să dărăme, ei îți spun lipsa de spital pentru bolnavi; dacăi rogi să zidească spital, să făgăduesc, că vor face casă de săraci; dacă le arăți ovracii, hți dau nejdijde, că vor așăza tipografie bogată, dacă le arăți câte ar fi de țigări și cât de săracă e literatura, ei vic, că acum au chltui pentru facerea drumurilor, pe care înnoată în noroiu cu câte cinceprezece cai la care eu voiu lijuta la teatru național pentru cultibirea limbii, strigă unul; eu coiu să văz anesturi și locuri frumos spardocite; zice altul:, aceste înalță elaborații ș. a. ș. a. Graiul Seceni și carii lau înțenee, au făcut să să ascunză toate astfel cu de steamături (tghetete) și bapourile cele înlecuitoare de șgoț și comunicație, ce ofăște spatele lunari, reformele ce să fac în economie și în negoț de toate părțile. Planul ce să pune în lucrare la Zilinul minunatului pod între Buda și Pest, capitalul de 34,0000 f. arg. a soțietății învățaților ungurești și altele ca aceste sânt rodul ottelcum