Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)
1839-11-26 / nr. 48
Ju m. loaă și cel mai mare 10 milioane; Bancnotele se vor plăti a vista ipotei va fi 10 m. polițe piog. vităriimane. în london sunt oamenii cu atâta mai năcăjiți pentru porniria plătirei bancului din oraturile unite în cu cât cele mai proaspete se și rifică preput griu, cum că numitul banii ar fi căzut cu totul și va fi dinția (adecă a da cât are, și mai mult nimic). Canii de metan se capătă foarte anevoie spre a se putea trimite în țări streine: aceasta o vor simți cât de curând și alte țări a Europei. Poliștii din Santegbur, care e reutența primatului Angliei, au dat locuit la ul tiul în cinstea mudunahului de parmamint l. Credșiee, vu care pringuli făcu ui cucănt, care întreie cu și grele de ocări pi toate fer”nțile voruri allui D'Vonnel, căți aupe bredșeu, cânt nu la mimidul unei chuneri contereative și anglicane potești, ci între samusu” totismul „epiunii franțuzești. Cuciria că 15 Malitetate, care le antmin trelea și cei mai pătimași oratori ai Angliei opăzece, acest om necumputat o puse cu totul la o partes el nu se sfii a însemna pe Maiestatea Sa, ca pe regina unei facții, care gocima așa apucă partilă, ca și lord candlierul de acuma; ea mustră pe suverena, cumcă dânsa 'și au vătămat jurământul lucoronării sale, îmi bărbităn 'pe căt se poate pe vrășmașii biciricii domnitoare, atunci, când oratul de taină, ministeriul și casa de sus o împle cu stolici; ruina gândește doară, cumcău, iacă monarhii va ținea numai în zilnic viiții ei, aceasta va fi legatul; dar poporul din Anglia nici olată nu va suferi coroana din Anglia, pentru odihna și îndemânarea vreunui muritoriu oă sufere stricăciune, sau ca breo launa cer per tonală să poarte pe guvernul eșticutte după plăciri; monarhia are ale sale drpturi, iar ea are și ane sale datorii; poporul englezii nu sufere a fi călcat de nimini în picioare, nici le un Patriarh, nici de un suberen; el poporul încu n'au uitate ilitale păduri de tron a lui iacobii; și cum că dreptul la tronul acestei gări este strâns legat cu protestantismul. Oratorul vori mai încolo despre înfauința rigii din Cingiu asupra pepoatei sale a reginei Victorii, tot așa fără cuviință ca și mai nainte. După aceasta luă de arjului pe miniștrii și pe sfetnici, pe carii li eotrigit a fi scmvi ai lamei rigale, nebrednici ca poporul englezesc să--și jărftfească a sa religie, a sa cinste națională și ale sale vechi instituții. Mai pe urma isbuti asupra vianților, pe cari el îi numește părbutici cigoți, puțin mai civilizați decât Carnivanii din nava Zeelandia, cu o ură neatinsă de moarte împrouna Angliei și cătră tot ci este englezesc, etrivii în săngie, limbă și raigie. Cum că plin de acestte groase demonstrății constrăativii nu căștigă ci perci, o cunosc însuși jurnalele turistice. Cum cu riga Chelgiului ar abea vreo înfluință asupra nepoatei sale, aceasta nu se poate dovedi, pentru că știam, cum că, ca să stea atât dinastia din franța, cât și cea cligică, cu trebuință neapărată de a se păzi politica Angliei de acum, cea conteruativă din priună cu protestantismul; apoi iată, tu tocma auteatza voiesc și terigii. (Oestegg. JîM 53. Poemurie să ținu în Seraium din Constantinopol o sărbătoare, ce pănă acum este fără pildă în itoria Ogmanilor. Toți mădularii corpului diplomatic fuseră porntiți de cătră ministrul trevirilor din afară, ca la 10 ceasuri să se afle în Semiu. Din partia Mustummlilor se adunară toate căpeteniile și toți șiicii leruișilor, și trei patriarii vriștinești din căpitană, Jaham Ca și al evrilor și pe încetul ajunsăr oficialii cetățenești și militărești și ulemalii, fieșcare după rangul lor. În capul acestora marele Vezir, Șeic-ul Selam adecă Mufti, Sultana Valide, miniștrii și toți cei mari. M. Sa Sultanan Abdul Megid ajungând la 10 șituri în chiosul din Ghillane trecu în cazul cea d asupra. afară sta adunată mulțimea norodului din toate pațiile și miliția de paradă. La 11 ceasuri au scoasă un Matișerif îmbracat în atans roșu, carele trecănd din mână în fîn mână dila Rila Pașa mușirul Seraiului la Vezirul cea mare și la Reșil Pașa, mai pe urmă acesta începu a ceti porunca marelui domn cu glas înalt și rnspirat. Această porunuă sau hatișerif cuprinde întroducerea unei judecătorii mai regulate și reforma întreagă a sistemei de laministrație. După săvărșirea acestii ruină din toate părțile un „să trăiascu sgomotot, când deodată alimoii și toți cei mari să plecară spre a dovedi mulțămita sa cătră Sultanul pintru o asemenea poruncă mântuitoare. 120 sunite de tunuri viztiră căpitalei această întâmplare vrednică de însemnat și mult însemnătoare. După încetirea solenității se îmbumnăta pe treabuia să vreală că Turiin