Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)

1839-02-19 / nr. 8

putință, spre a procopti tinerimea, după cum poftesc trebuințele veacului nostru. Cluj. La 11. Fevr. c. n. 6­ au săvăr­­șit instalația cinstitului părinte Superinten­­dent (episcop­ a religiei soțimian­e din Ardean Ciculae Secheli. Deputația trimisă de cătră loc. Gubern, șetindui milosttul c. crăi­­ască diplomă de întărire din 24. Oct. a. tr. dată, sau așăzat în cuvenitul său cocaun. După aceasta Domnu Superindendent mulță­­mind cătră DL. Deputați pentru prea'nalta îndurare a împărăteștii Sale Măriri, tot­­deodată au și deslușit greutățile și în­­datoririle cu episcopatul împreunate, la care răspunzănd L. Potariu primauriu citori­­cesc Alecsandru Secheli, arătă și prin­­cipurile fundamentale a religiei soținiane, adecă, temete de Dumnezeu, iubește pe dea­­proapele tău, cinstește pe stăpănitoriul. Terimonia s'au închiat cu un prânz vesel și strălucit la lăcașul părintelui Superin­­tendent. Zălau­ (în sălagiu). Cățiva mădulari a famil­iei baronilor Reșeleni, judecând ce folog ar răvăr­ia o stare mai bună a gi­­mnaziului de aici preste tot ținutul ace­­sta, urmând pildei mai marilor săi, făcură le curm­a o fundație de 5400 fier, argint, din a cărui camătă să să mai plătească în­­că un profesor. La aceasta sumă bv. Ste­­fan Veșeleni au dat 1000, b. Gicullae veșeleni 1800, b. Franțisc Veșe­­leni 800 și tinărul b. Wolfgang (Lupum veșeleni 1800 f. arg., despre care au și dat obligațiile sale la consistoriul bisericesc al reformaților. Pe lâ­ngă aceasta DL. pa­­roni s'au îndatorat a ridica și o casă bine întocmită de lăcaș profesorilor, singur din chelatuiala DDA-lor fără ajutoriu strein. afară de aceasta D. bvaron Picullo Pre­­șeleni deosibit din partea oa au mai dat încă 5440 fiorini arg. la fundație, ca din camăta acestora și din cât fond era din zine mai vechi să să facă 520 f. arg. de plată la un alt profesor. Toate aceste fun­­dații DL. care nu leau făcut cu aceea decla­­rație, ca nici odată nici dânșii, nici urmă­­torii din familii să nu poată avea vre­un trept a să amesteca la alegerea profesorilor d­e la ocărmuirea școalei; ci toate aceste griji să le poarte înțelepțește consistoriul cel mare a religiei reformate. La 10. Fevr. în adunarea generală c­itiniciască s'au priimit și s'au încilt toate socoteala asupra ace­­stor fundății atât de bogate și dovedi­­toare de patriotism Ferbinte. Brașov, 17. Fevr. c. v. De­și sâ­n­­tem noi așăzați cu cetatea noastră înant la poalele carpaților, unde prin urmare paria mai grea de­căt­re firea n'ar fi ceva neobic”­nuit, zăpada totuș ce neau acoperit ținu­­tul în aceasta săptămână, pentru mulțimea ei, neau venit prea neașteptată. Lăturinii nu pot străbate nici cu carul, nici cu sanii pănă la cetate. Un domn ofițer de cavalerie fu silit­eri ași lăsa forșpanul în Her­­man, aruncândusă pe un cal pănă la Brașov. Frigun este astăzi 617. Fevr.­ pe la 7 cea­­suri dimineața șapte graduri supt zer în termometrul Nearmag. Ungaria. Poșta­ Dunărea scăpă de povoara ghișții la 14. Fevr. pe la 11 ceasuri, fără prime­­jdia a cărui frică îngheța mai nainte inimile multora. După ce au pornit ghinga, toată comunicația pe dunăre fu precurmată; poșta de la Viena încă au rămas. La 115. au și por­­nit luntrile încoace și încolo. Mișcările de reform sau modificație în legea asupra vămii cucatelor în englitera­, au pricinuit o vioiciune în negoțul de cucate a Ungariei. Mai în toate părțile acestei țări se fac cumpărări pentru Englitera prin aghenți spre aceasta încredințați și singur un neguțătoriu de Pesta luă asupra sa comi­­sie de adunat 100 de mii mături de grău. vânzarea aceasta mare neașteptă, începe să ri­­dice câtva prețul bucatelor și a pănei.­­ în primăvara ce vine, vom vedea un vapor de fer pe dunăre. austri. Maestatea sa c. c. la 5. Fevr.l.c. priimi jurământul obicinuit de la episcopul Vespri­­mului Iosiif Copaci, carele fusese numit l arhiepiscop al Strigonului și Primat al Ungariei încă la 15. Dec. a. trecut. Viena. După înăbușirea revoluției în crăia poloniei (an anul 1850 împrotiva Ru­­șilor) răposatul întru fericire împărat Franțisc I, îngăduită, ca fostul general primariu comandant la armia polonească re­­voluționară, cyzhneschi la cererea dănsului să poată lăcui în staturile Mi. Sale, pe lângă făgăduință fură, cum că va rămănea în odihnă. La 15. An. a. c. de la Praga (în Boemia), unde făcuea în clocotenie deplină cu toate familii, să depărtă noaptea pe ascuns, lă­­sâ­nd o scrisoare, în care c. crăștii stă­­pâniri arată, cum că dânsul merge la Ceagiu,­ ­viți numărul 7 ai acestii foi și cu noa­­gre, câtă influință are de munte ori sta­­ria țerinor diepărtate asupra patriei sau și a cetății în care lăcrnri. (D­ DR I­NI

Next