Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)
1839-03-26 / nr. 13
51 Aim 72 M Amiză casei sale. Mergătorul înainte vine șii vnstește sosirea consoțului ei. Fruntea ea cea trist de așteptare și de grije se lumineauă, ochii întunecați de norul lăcrămării iau un semn vesel și ecriteiază de dragoste; buzelei veștede își ia fața lor tea purpurie și zămuitoare. Îmbracă veșmintele de nuntă și vice întru întâmpinarea lui. Asfel,prea înălțate Doamne, credinciosul norod al M. , îmbracă astăzi hainele ce a purtat în frricita zi a înscăunarii, în care a binecuvântat Dumnezeu străngile legături ce s'au închiat între M. T. și acest norod spre o fericită și credincioasă viață a mației întregi; și plin de bucurie iese întru întâmpinarea Min. „Not, fericite organe ale cugetării și grătuiiei obștești, venim să arătăm vegelia cea mare ce a pricinuit acestor credincioși orășani fericita întoarscere a M. I. și să dovedim dragostea cea plină de supunere ce au păstrat și păstrează inimile lor, pe care M. I. le a învățat a te iubi. Orașul, mulțumită îngrijirei M. T., e'a aflat în bună petrecere și îndestulare, însă învățat a te avea tot dauna de față, aștepta cu nerăbdare ceasul a te avea iarăș în mijlocul ezu; darul de a te dobândi cu fericire era simțit de oește, fără a-l putea opune; căci limba unui norod în dragoste numai Prințul său o cunoaște, acest fericit învățător te știe a învăța dragostea. Astăzi ființa M. T. le față însuflețește pre toți, face pre fiecare a se simți, că are lăngă sine pe apărătorul său ce i lau dat Dumnezeu; și de o veselie nudă se luminează fețile tuturor. Orașul acesta, țara întreagă, în strămutarea bucuriei sale, nu știe cum se arate grijile și așteptările Sale, tace în marea sa simțire, întocmai ca acea tinără soție ce pune măna pe inima Sa ca să'și arate credința și dragosttea, pleacă ochii înjot, și stăpânul ei și a carei înțenige lesine toate simtimentele consoartei sale, ce pare că price: „scumpul meu domni nu mă mai lăsa singură, că eu în tine trăesc. Jurierul r- Turim Despre marile gătiri răsboinice, de care am vorbit și noi în numărul neîncredințează din nou corăspondințele jurnalelor englezești. Ele spun cum că pe lângă liniștea ce domnește în Constantinopol, acela care vrea să bată, poate vedea, cum că toate răsuflă răsboiu, și răsboiu și iară răscoiul hotărărea Sultanului este aceasta. El joacă o rolă înaltă și primejdioasă, a cărui săvârșire atârnă mult de la Rudla. Recrutația pentru armie și flotă să isprăviște cu o iuială mai necrezută, toate tunurile, care mai sânt de ceva treavă, încă și cele răpite mai de mult dela Frasiozi în Sghipt și în Siria să renoesc și să țin gata, muniție și toate cele trebuincioase la șiboiu să încarcă și să descarcă în toate părțile. Sghipt. 1lecsandria, 25. Fevr. Lici începe șiă a să arăta o față de răsboiu. Flota Iriiii poruncă din nou, ca să stea gata de ești și de câteva zile încarcă muniție, întrarmarea flotei sărace în urma unei scrisori aduse de Riala Cer, care cuprinde un ultimat scurt, poruncinduisă Pașii ca, îngrac și fără nici o întârziere să să supue poruncilor Sultanului. Răspunsul Pașii la astfel cu de înștiințări să poate ști înainte. VEl, cum înguș zice, niciodată nu va înceta a fi cel mai supus slugă a Sultanului, gata ai împlini toate poruncile lui, și ca aceasta mai vine să o dovedească, face îndată să pornească trupele sale împrotiva lui. Fiindcă Divanul din Constantinopol lucră cam cu nestatornicie, aruncânduse în brațele unuia și al altuia, prin care poate să piarză încredințarea Mohamedanilor, Mehemed Ali să ști foloti cu această împrejurare foarte bine. Întărindusă părerea cinstitorilor de clam din zi în zi tot mai mult, cum că Mehemed Ali ar fi trimis din ceriu spre apărarea credinței lor, cu aceasta puterea morală a pașii crește foarte. Vezi bine, că lui de aceasta nu-i pasă; el atăta are a face cu religia mohamedană cât și cu cea creștinească sau cu oricare alta, el vrea data numelui său, vrea întemeirea unei împărăției, care să o hărăzească rămășițelor sale. Spre acest scop, unde poate apucă cucuros mantaua religiei, cu care, mai ales la niște noroade oarbe își acopere foarte bine planurile sale. întru alevăr en ca om de politică face foarte înțelepțește") Aceasta este una dintre cele mai frumoase însușiri ale lui Mehemed Ali, cumcă el departe de tot fanatismul religios (care mai stăpânește încă și pe mulți cretini), nu cunoaște nici o prigonire pentru credință; ea apără pe toate religiile. Așa trecut, aceasta să să înținiagă așa spre pildă, când unii statistici zic, în Ardial să aibă un milion și o sută de mii de greci, ei întănng pe cei ai migia greșască, cum sânt românii și aștii, iar prostiii nu gânanre la naționalitati și înțleptul să folosește cu aciasta. Sau Muscalii sânt români, că ținu o me cu noi. Proștii așa creă, dar întinerii ciu, că între muscani și români e dipsidrie cât între Amimirica și Europa, căci muscalii nu sunt români și românii nu sânt muscani nici dicum.