Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)
1840-08-04 / nr. 32
126 --- ----- cauza orientală va lua o hotărăre definitivă. Unii împotară cu acest prilej ministeriului, căci s'au înduplecat a face Rudt pe voie; dănșii însă se siliră a dovedi, cumcă prin astfeliu de tractat nici de cum nu o au împlinit vreo voință străină, ci tocma din protivă, transt, îndată cum străvătu vestea în Paris despre încheierea tractaturii celor patru puteri fără Franța, teascul franțuzicu protenește cu multă neplătire, cum că mici opinii publică, nici nația britanică nu se va înnvoi cu acea faptă a mineternului englezes. Jurnalul de deuă zire între altele: Nici odată Franța nu sa răstri vrednicia și interesul alianței englezești, cu atâta mai puțin, cu cât acuma însus Anglia dădu aceii alianțe o lovitură așa grea. Curierul franțuzesc vorvește în ton mai răgsboinia asupra acestei strcini. Spania. Pe când și cele mai de pe urmă bande a carliștilor se împrăștiară, sau trecură în Franța, iar Espartero fu priimit de cătră lăvuitori în triumf prea strălucit, o altă pricină de tulburări se născu în sus din sânul Constituționalilor. Vepartero adecă (poate și amețit cevaș de slavă) îndată după întrarea sa în Barcelona pofti dela Regina ca 1) să sloboadă ministeriul de acuma alegănd altul; 2) Să desfacă cortesii adunarea națională); 5) Să nu întărească legea municipală dată de ladunare. Regina se împrotivi cererilor generalului energie destulă, Barcelona începu a vie, Espartero se trase la armia ca amerin încât putea cineva crede că reginele sânt închise în mai sus numita aetate; tot deodată se citu din postul ozu; prin aceasta soldații se înverșunară, iar facția radicană își ridică capul în protilea celor cumpătați. Din pricinile acestea tulburările ajunteră pănă la vărsare de răngi și din 19 iul. pănă în 25 acia s'au liniștit toate. Urmarea între altele fu slobozirea ministeriurii, iar legea municipală își căpătă întarirea sa. Vipartero eși noaștea pe la 17 ceas din palatul său și mearte la mădularii cetățenilor, cu carii vorbind mai îndelungat, se pare că iau și împăcat. Fujl. Un corespondent iântre alții din Ceaarabia la Gazeta unic., pe cât gimpără acuma vesti lucruri întămplate din faptă. Dela acelaș din 9. Iul. cunoaștem, cum că din Polonia se mișcă trupe rusești necurmat spre Besarabia, călcând de aici cu marș iute în urma oștirilor trimise la Caucaz. Fiindcă trupele aceste următoare duc cu sine o mulțime de tunuri grele, care în munții cercuzenilor nu le pot folosi, așa e propus, cum că ținta marșului lor n'ar fi Caucasia. O mulțime nedespusă de cară încărcate pe mână după trupe. 40,000 topoară o au gătit spre a tăia pădurile Caucasului, pe acolo, pe unde nu se pot arde. într'acestea, în suș din gurii mai multor ofițeri rusești, carii în anii trecuți s'au mai oștit asupra Crecasilor, se aud povestinduse pilde minunate de vitejie și retignație însuflețitoare, te arată acea popor de munte. De altmintrelea încă mulți au căgat de seamă, cum că răsboinicele întreprinderi ale Cercasilor urmează după un plan și curând de care însuș cunoscătorii de cea mai măiestroasă tactică se minunează. Se spune, că povățuitorii lor sânt mai vărtot poloni, încat auzi sunând la lănșii numele Potoțchi, Sabanschi, Tatorichi și alții; ofițeri englezi și franțozi încă au, în privința planului de răsvoiu a rușilor, se aude puțin. Corpul de căpetenie a armiei, întins de la marea neagră pănă la marea caspie, are poruncă a se ținea în poziție de apărare (tfenzitiv). Sau adeverit, cumcă Cercasii numita linie o spărțeseră, și precum am înștiințat altă dată, după o măcelărie cruntă căteva tării iuești precum și tunuri căzură în stăpâniria lor. Se pare însă că aceleaș tării rușii le au luat îndărăpt, din borusia de la 21 iulie. Iăetătoria prințesei Zineile României făcu aici multă întipărire și fu în multe chinuri judecată. Se spune că mințesa ar fi trecut la religia catolică. Li S. împaratul Nicolae auzind aceasta trimise pe unul din adjutanții săi în casa numitei prințese, spre a cerceta, daca este adevărată aciel veste, Aliver induce aceasta un pană grecesc vini, ca să cerie a o întoarce. Încercama popii fu zădarnică, și prințesa fu igonită la o mănăstire piuiasa (rusiască) la rugarea înpărătesei, prigonita ciobăn Ai un pas spre a putea eși în Țară străînă, însă moșiile ei îndată după alocarea dânsei suferă luate supt silvestru. Cum se rude, prințesa Colconsci merge la Ro prințesa Colconschi, cum si șie au trecut mai nainte cu câțiva ani la Catolicieni, sau că doar cognumene de au deasupra schimbat?