Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)
1840-10-20 / nr. 43
----- --------- ------ 171 „5535 poată isbi, gărm; lagărul stă din trei despărțituri; în centru mijloc se află 2700 trupe turcești; la capetul de către nora un alt corp turcesc de 5000 fetoni, amândouă sunt comanda lui Selim Pașa. Lagărul îndată fu șănțuit. Poziția de către amiazi oau trupele marine anglo- austriaci. Câteva case și biserici de acolo, ale căror ziduri sânt foarte tari, și pe care se așezară tunuri mai grele, înlesnesc apărarea, cu atâta mai vărtos, că brășmașul ar trevui să vie de la munți în jos spre a o ataca, și focul corăbiilor de răsboiu, precum și fregatele englezești de abur, care se află la țărmure înarmate cu tunuri ce aruncă gloanțe de câte 80 funți, iar face apropierea foarte grea. La 15 miarte un divizion din 240 englezi către satul cenl întărit Gebel, care apără drumul de la Tripoli spre Bairut, soldații albanezi și egipteni, carii ținea un turni tare, toată Zziua se împrouiră cu îndărjire, englezii abură patru morți și 15 răniți, între carn e și un ofițer. Noaptea turnul fu deșertat și cuprins de Maroniți armați. Lăcuitorii munților bin cu grămada la mal și în Angher, spre a-și căpăta de acolo mijloace de apărare. Clerul Maroniților din provinția Cheruan, au poftit a fi prezentat la comandirul otoman. Seara acelaș cler făcu a se ilumina toate bisericile și mănăstirile, spre semn de supunere a nistei provinții și spre înbărbătoria norodului. Emirul Abdullat, nepotul emirului Beșir și gubernator a provinției Cisman încă o au supus. Maroniții cei înarmați încep a neodihni pe eghipteni. în o lovire între abandgarda lui Ibrahim și între Maroniți, eghintenii rumaseră biruiți. Patru sute albanezi și egipteni se uniră cu turcii. Yerahim Pașa, cu un corp a ales făcu mai de multe ori o cogniție aproape de mumăr, dar se vede că lau aflat cu mult mai tare decât să nu și așa s'au retras mai departe la Meruba. Maroniții sprijiniți de un batalion turcesc năvăliră pe de lături asupra trupelor lui și le alungară un jumătate de ceas îndărăpt. Destrierii la eghipteni se înmulțesc din zi în zi. Ibrahim Pașa are la sine ca la 7700 și alți 7000 soldați ai lui se află la Soliman Pașa în Berrut. Despre un marș către Constantinopol în aceste împregiurări nu mai poate fi vorbă, atât pentru că eghiptenii au treabă destulă în Siria, căt și pentru că zăpada în această vreme a anului și începe a acoperi muntele Taurul. La 19 ajunseră cu Ifet Mehemed Pașa 1100 trupe turcești spre a întări lagărul. Duhul lăcuitorilor tot mai mult se declară pentru Sultanul. Maroniții se riccoară pe toate puncturile malului sirienesc de la Caifa pănă la Tripoli și fac lui Ibrahim stricăciuni simțite. Sfida vechiul Sidoniu în 26 cuprins cu acalt (Stogm) de către comodorul Pamir, 2000 eghipteni ajunseră în prinsoare. Eghiptenii sunt cu totul descurăjați. Almiralm Stopford în scrisoarea sa oficială publicată prin Gazeta de London și prin Observatorul lustrian arată mai vieașa mulțumire atât cu nepregetatele osteneli și vine cumpătatele manevre a coridotului Napikr, cât și cu prea prietinoasa împreună înțelegere între chesarocrăiescul contreadmiral Candiera și între î. Lac, lihiducă Frileric care ține comanda fregatei austriace „gheriera; peste tot mărturisește Stanford, cum că escodra autriacă în acele 10 zile pline de lucrări ostănitoare au făcut cele mai mari slujbe care se putea aștepta. Asemenea laudă englezul și pe contraadmiralul turcesc Walcher. - Din Alecsandria dela 26 Serpt, se scrie în Observator, cum că vestea despre scoaterea lui Mehemed Ali din postul lui prin Sultanul, au făcut asupra aceluiaș puțină mișcare; iar respunsul lui fu: aceasta mi s'au mai întâmplat mie, și am nădujde cum că și astădată ba trece piste mine cu noronire. îndată după armata călătorie a congrulilor generali în 25 Sent. Mehemed LAli ținu la sine un sfat mare de răsboiu, în urma acuruia era să reagse poruncă la flota eghinteano-turcească, ca aceaș în trei zile să pornească a se lovi cu flota aliaților. Însă d. Coșelet consulul franțuzesc grăbi a desfătui pe Pașa dela această întreprindere așa primejdioasă și se pare că porunca dată de și nu e retrasă, amânată însă pănă mai tărziu în toată întâmplarea este. Din chipeșele vizite dlui Coșelet la 19 Sept. din Paris, se arată că Franța fugăduiște lui Mehemea lli numai prietinia sa, iar nu și intermediația Mijloanulior de înpăduire cu poarta. Ce va să zică aceasta? - frust. Ordonanța crăiască din 7 Oct. poruncește adunarea camerii Pairilor și a Deputaților pe 28 Octomvrie 1840. De ziua aceasta se tem mulți ca de o zi ce poate aduce cu sine cele mai cumplite urmări judecând din duhul poporului franțuzesc, după cum se arată acela pănă acuma în privința cauzei răsăritene, se vede cum că Franțozii nu voie ce a crede, că după ce englezii