Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)
1840-10-27 / nr. 44
austriacilor săi cel dintâiu năvăli peste fărămături în cetate unde 2000 egipteni iși întinseră armele dânduse prinși. Turn. în numărul trecut al acestei foi pomenirăm și despre cuprinderea Saidei prin Aliați. Scrisorile mai nouă sosite pe la Triest la Observatorul, arată cum că, pe la 9. Oct malul întreg a Siriei afară de cetățuia St. Jean d'Icre, era în mările Aliaților spun că Ibrahim pașa s'ar afla în numita cetate. din Alecsanaria veștile de la 6. Oct. sună foarte slab pentru Mehemed Ali. Dânsul, după sosirea nenorocitei vești din Siria, trimise pe al doilea fiu al său pe Said beil la Cahira, spre a îndupleca pe garda sa națională de acolo, ca să meargă la Siria. Peste așteptarea lui, lăcuitorii cu toții nu voi să a slobozi nici măcar un om să osasă din Cahira. Said Cei văzănd că nu-i poate pleca, pofti cel puțin darea îndărăpt a armelor, ce locuitorii le priimise de la tatăl lui. Însă nici această poftă nu i se împlini. Sosind aceste vești lui Mehemed LAli, se zice că ar fi hotărât a merge în persoană la Calcira, îngrijat fiind prea mult. Vladecă se teme de comandantul miliției de acolo, și în asemenea împregiurări cearcă a dezarma pe lăcuitori. Permanila. Vcunoscut de mai nainte, cum că gubernul din Jannovera opri a nu se mai scoate cai de vânzare în Franța. Dintr'o poruncă crăiască din Cavaria dela 20. Oct. vedem că și în această crăie se publică asemenea opreală, de a nu se scoate caii din țară în vreme de șase luni, în Ducatul Baden, în Wirtemberga și în Corusil, încă se porunci a înceta pănă la o vreme vânzarea cailor. Cine nu știe, cum că Franța n'are cai buni și e silită a-i căștiga din alte țări? frust. Atât mulțimea celorlalte gazete, cât și Observatorul austrian ne arată un grozav atentat nou asupra vieții craiului Ludovic Filip făcut în 15 Octomvrie seara, pe la șase ceasuri, când craiul din Palatul Tinleriilor eșind porni către St. Cluld, tocma pe când carul dănsului ajunse în dreptul unghiului maței de la Sonsagne, un om ca de 45 ani, mic de statură și urăt drobcozi un carabin aguma capului încoronat. Provedința însă precum antădată, așa și acuma păzi atât viața craiului, cât și a celor ce era cu dânsul, încât nimeni n'au pătimit nici o vătămare. egina și fiica prințesa Adelaida se afla în carătă cu craiul; Dumnezeu le au apărat și pe dânsele de toată vătămarea, singur un gardist național de cavalerie căpătă o alice (șrot) în mână, și un lac cu Slujitoriul o rană ușoară în picior. După sosirea rigii și a reginei în St. Clud duca și ducesa de Orleans, duca de Omale, miniștrii, mai mulți din Paris și din solii curților grăbiră spre a le gratula pentru fericita scăpare. Carăbinul ucigașului fu incărcat foarte tare, cu cinci gloanțe și cu alice de capre, încât la Slobozire jața stângă a ucigașului fu rănită în o maăsură, ce sili pe doctori a i tăia câteva degete. Ucigașul se zice a se fi născut în Martilia și se numești pe sine Marius Darmes, profeicii au avut în viața sa mai multe, plugă, portariu, mai tărziu și carțtoriu de cisme și în toate etările sale învinovățit pentru furtișaguri; spre beție încă era dat. Darmens de 10 ani trăiește în Parist, unde o au și însurat, dar atât pe nevastă sa cât și pe muma ei o purta foarte crud, încât aceste fuseră silite a fugi din naintea lui. În minutul când ucigașul slobozi pușca asupra craiului, un grenalir și mai târziu alții năpădiră asupra lui, însă el stătu nemișcat zicând: „Nu mă depart. CBlăstămatul de caravan, ce vine am țintit și il aveam pe ea (pe craiul) ca lobit. Mai întăiu întrebat fiind Carmel, ce meserie ar avea, respingză scurt: „Nu sânt conjurat și ucigătoriu de tirani. Nu nu sânt conjurat tocmit, eu am urmat bordului naturii. Mai încolo întrebat fiind: De când l'ai pus în gând a face aceasta? Respunse: „De un ceas, eu voielm a scăpa pe Franța de cel mai mare tiran, din câți au abut ea vreodată.De zece ani de când otă Ludovic Filip pe tronul Franței, este a cincea încercare aceasta asupra vieții dânsului. În zece ani de 5 ori a se primejdui viața unui bărbat ca acesta, pe care Franțozii din soloboda lor voie, pentru cunoscuta lui destoinicie se odrăvniie șil au ales de rigă prin ordonanță crăiască din 16. Octomvrie este camera Papirilor chiemată a judeca pe noul ucigaș Carmes, cum au judecat acleaș camnă pe Alkard, pe Mesnieg și pe Fiessin. Publicul franțuzitc precum și teascul arată cea mai mare scărbire pentru acel grozav atentat agonra vieții craiului, care de