Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)

1840-11-24 / nr. 48

191 m­m-ar putea avea lordul Palmerston la lucrările sale? Trei se pot socoti, adecă, sau ca anglia să cuprindă Siria pentru sine, opre a­ și sigurisi comunicația cu India; sau că nădăj­duind a putea impedeca înnaintarea ruciii în Asia către India, li trage luarea aminte atum­a Constantinopolului; era în urmă că, Anglia are o aluzie asupra marinei și a negoțului Franțuzesc, pentru că ar dori un răsboiu între Franța și între Rusia, însă nici una din aceste pricini nu poate fi destulă, dacă Constantinopolul e per­­lat. Apoi dar­ ce motive va fi adând sora Palmerston? La aceasta n'avem a respunde nimic.­­ Noi judecăm pe om după faptele lui. Destul atâta că sfaturile lui erau în contrast cu rezultatele pricinuite. Oa­­ri astăzi n'ar folosi, dacă lordul Palmer­­ston s ar perde Porfetul? Nu, următoriul lui n'ar priimi de­câat o povară moartă în tractat, care zace pe Anglis. Apoi ce este a fale dar? Dacă Franța vrea cu deadin­­sun a se împrotivi nedrientății, ea tribuie să facă apelație la dreptul neamurilor, însă acesta d­rept trebuie să se păzească, ca nu da­nsa însuș să'l calce la Medsico și la Buenos-lireg, iar­ de Angli și la tot ce este anti-turcitc în eghipt să se lape­­de; numai cu aceasta condiție poate dânsa lucru slobol, numai așa poate ea păstra întregitatea împărăției osmane. Sau mai scurt: Franța să nu fi­ă nicăiui nedrept, pentru ca să se poată d­obod lupta pen­­tru drept. franța. Camerile au obiceiu a face altete de mul­­țumită la cuvântul de tron. Dezbaterile asupra acestia se făcură în 10 Noemv. și fuseră vii foarte. D. Tiers fu poftit de către toți ca să vorbească. Vla­de și se făgădui, cum că în adunarea formală a oa­­menilor va descoperi mai multe, rosti un ceas întreg și este lucru prednic a căuta cum se desvinovățește, acest ecsministru. L. Tiers alecă încredințiază pe Franța, cum­­că pe la 1. Mart, când intră dânsul în cabinet, nu mai era nici o armonie a păre­­rilor între cabinetul franțuzesc și între cel englezesc. Cabinetul din Paris poftea Vghiptul de moștenire și Siria toată pe via­­ță lui Mehemed Ali, cu acea hotărătoare dec­larație, cum că este mai gata a se desfa­­ce de către Anglia și de către celelalte patru puteri, decât a îngădui cât de pu­­țin în punctul acesta. Lordul Palmerston din protivă, ca unul ce totdeauna vedea puterea lui Mehemed Ali de stricăcioasă, vina a­ a fi stringe pe dânsul la singura stă­­pănire a egiptului,­­ din cari pricină avu întru nimic a da mâna cu celelalte trei puteri du­ghine aduse de către Franța. Tra­­ctatul din 15. Iulie fu subescris fără ști­­rea Franței. Această lucrare fu primită de și nu ca vătămare, însă ca o purtare Ffoarterea cari totuș nu era în stare a naște răsvoiu. Apoi dar care fu pricina îndemnătoare la pregătiri de răsboiu? Ni­­micirea influinței Franțuzești la cea mai ma­­re cauză politică din câte sânt astazi­ Franța făgăduite de mai nainte Voghipteanu­­lui multe, și acuma să se vază deodată izolată, în stare de a nu se putea îm­­plini! Singurul mijloc de a mântui cin­­stea și influența Franței, era a face gă­­tiri­le războiu serioase, iar nu numai pe jumătate. De aici încă nu urma, ca ră­­sboiul în Europa să se înțeapă, ci singur ca prin aceea să se poată stoarce o modi­­ficație în tractatul din 15. Iulie și un rezultat bun : cinstea Franței; iar­ când aceasta nu s'ar putea, atunci focul s'ar aprinde. Căci adecă fraștil i se cu­­vinea mai­­bine nici de cum a nu se mesteca în cauza orientală, decât a se retrage de la aceea cu rușine. „Nu aș dori zice Tiers, ca Pașa din Zghipt să se restrăngă pe sine la o apărare cu energie. De s'ar putea el apăra numai pe jumătate,­­­ atunci Franța ar păși la mijloc armată și ar avea năldujdle că își le va ajunge scopul, bombarduirea Bairutului near nu neau venit fără veste, și nici o hotărăre b­­ale­mnoa­­ea arătă numai cum­­că graba este trebuincioasă. Atunci eu po­­ftim­ dela coroană trei lucruri: 1) Să le săvărșim gătirile; 2) Să adunăm cât mai curând camirile, ca dânsele să recunoască acestea gătiri de bune; 3) Să trimitem flo­­ta franțuzească la Alecsandria, ca apărând această mtate însimțiutoare curajul Egipte­­nilor să se deștepte. Aceste propoziți fu­­seră mai întâiu lepărate toate; după a­­ceea Coroana se învoi a aduna camerile, iar a mai face gău­ri și a trimite flota la Eghipt nici de cum nu. Mini­steriul din ace­­ste pricini eși din postul său, iar nu sin­­gur pentru o puțină ne­învoială asupra cu­­vântului de tron. Din desvaterile lui Tiert se arată limpede, cum că el și partizanii lui, nimicirea și scoaterea lui Mehemed I­I din Eghipt o privesc la pricină îndestulată de a începe răscoiul. Siria și Friptul. St. Lean d Asge, cea mai tare cetate din Orisit și cea mai din urmă nădejde a apărătoriului Siriei căzu la 4. Poemorie în stre nu oau schimbat;

Next