Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)
1840-02-11 / nr. 7
28 DP plătita oa credință spune: cum că ea n'au lipsit a lua toate măgurile spre a face cunoscut acel hatișerif la tot norodul; cumcă el cunoaște adevărul principelor în același cuprinze; cum că el în toată viața sa au lucrat alăturat acelorași. Frumoase cuvinte, însă flota turcească este întrupată de tot cu cel eghipteană, pănă și uniformele soldaților turiști leau schimbat, amestecăndui totdeodată unii cu alții; lofile încă leau regulat antfeliu, ofițerilor plătește mult, soldaților respective mai puțin. „Altceva și ce să mai spuneți? Nimic, nu este nimic. Însă totuși, încă ceva, aceea ce spune un scriitoriu ager di la taina Europei întregi, poate avea interes și pentru noi, tocma de nu ar și fi coapte toate, pentru că atâta tot rămâne adevăr limpede, cum că noi am ajuns a trăi în niște vremi amețite și amețitoare cu totul. Acea scriitoriu ne arată caracterul veacului anumit în privință la pricina răsăritului prin unele canceste. mută politicescul caracter a viacului nostrul cu minte multă, însă fără voie; întărâtăcios, însă slăbit în toată patima, în mănia sa, în ura sa, în frica sa, în amorul său; deșert credincios și necredincios totdodată, obosit de viață și fricat de moarte, pălit, cercetând fără cale, ipohonariac - aceasta e fața veacului, crezii omenirei s'au spart de multele, reflecțiițunii puterea lucrătoare a privaților și a popoarelor ca și o essenție pentru întâmplări știiute voiea a o turna în garaje, și să vezi, când schinteile trăsnetului ceresc cad în jos, din trupul mort abia scoți ceva mai mult decât o scuturătură galbanică. Istoria noastră preste tot este o lene bogată de duh, un diletantism leșinat; noi ne păstrăm faptele prin un monolog despre urmările lor ce ar putea fi"). Avem cu adevărat căteodată poftă de fapte mari, o ioșire eroică, dar noi între aceste adormiri, și peste noapte vin feliurimi de cugete, spre a bolnăvi proaspeta față a bărbăției cu gălbineala cugetării. Noi zicem cu Hamlete: „dacă se întâmplă acuma, nu se va întâmpla în viitoriu; de nu se va întâmpla în viitoriu, se va întâmpla acuma; de nu se întâmplă acuma, se va întâmpla totuși odată; să stăm gata, atăta e tot. Și pe lângă aceasta sporim în ceva cultură și omenie. Cunoștințe toți au, mulți talent, unii geniu, însă caracter între zece mii n'are unul. Slocozii, încorlații mușchi a istoriei, puternica energie a vieții e slăbită, maiestatica poezie a caracterelor nu mai este, în pricina orientală ajungem a o viden iară. De ar fi avut a face cu aceasta un carol V, un Fritrich, un Capoleon, care n'am fi văzut noi, așa ori așa, rezultate totuși, rezultate însemnătoare, formătoare, iar nu această urânioasă schimbare de note și vești, aceste ticăloase rivalități, care nu'și pot da în cuvânt din pricina viclenei prietinii, care poartă vorbe de miere pe limbă și pumn rătunzit în bustariu. Se pare, că teascul și diplomația ar juca pe mâna berzei Copeculației - cauza orientală e privită ca un rămășag: astăzi oau căștigat Anglia, mâne Rusia, poimăne Franța, în capetul săptămănii nici unul), însă termometrul istoriei nu este acela, care al versei. între aceste în orient își merge drumul său o tribuință (nesessitas) vecinică: lestuflețitul trupa unei împărăției lumești vechi să dărămă, și din cenușa ei cresc vesel naționalități tinere: români, sărbi, bulgari, greci, armeni, arabi, tercisi, turcomani! - Aceste caracterizează veacul n nostru politicesc. Într'aneea trebile merg pe calea sa, și când vor fi isprăvite, diplomații le vor întări și tot ce dau ei întărit li se va păria că singuri dânșii au isvodit. Iar noi mirenii ne vom freca atunci mânile și cu înțelepciune plăcută ca și părinții cei mulțămiți din favula veche vom striga: Cunule Doamne, iată totuși, câtă înțeleptune la ai noștrii R cM P PREȚUL BUCATELOR în ORAȘULP. (la 21. Fevruarie c.n. (În sani de bani tă.) t ) adecă, cumcă ne placi avorti și a nu fa,ar, a ne teme de lucrare. Cei baci făcia și apoi borcia. Credeți Romnilor, că abim prijnă a ne rușina cu totul di umeriele lor. ?) un alt scriitoriu zice, cum că protectoratul în ziua de astăzi e numai borgă goală, cum că premile romanilor (protectori ca apoi să domnească) au trecut împrieună cu dânșii. redactore gvorghîn varii, politoe iolnp găti. etc.