Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)
1840-05-26 / nr. 22
pe la mijlocul reriei în camera Deputaților ser ridică D. Remiusat ministrul celor din lontru și zice: „Riga au poruncit în Sale prințului Lovnvire, ca să meargă la insula Sf. Viena și să aducă de acolo îndărăpt rămășițele pământești a împăratului Napoleon, ca acela să'și afle în Franța cel mai de pe urmă al său răpasos. (La cuvintele bestiaisvuti un entusiasmu în toată camera și strigări de biavo) După acestea ministrul spune, cu câtă înlesnire s'au înnvoit gubernul Angliei a slobozi cenușa lui Napoleon voind a dovedi învederat, cum că au încetat ura națională, ce în vremea împăratului urmate pe Franța și pre Anglia una împrotiva alteia. Așa trupul lui Papoleon se va aduce în scurtă vreme la Paris și se va așeza în pompagul ospital a invalizilor, în acel loc liniștit și sfințit, unde toți, căți respectează duhul și slaba, mărimea și nenorocirea, să'l poată cerceta cu cuget odihnit. „Napoleon au fost împărat și Rigă; ei au fost domnitoriu legiuit a țării noastre. Supt acest titlu s'ar putea el așeza în St. Denis. Însă obicinuitul loc în îngroparea rigilor nu se cuvine pentru Napoleon (Iine fapt ras 5 Napoleaon sa serultsghe ogdinaire des Cois), zincea ministrul, în mijlocul bisericei de la ospital consfințite Dumnezeului puterilor, se va face o groapă și un monument vrednic de numele celui astrucat în aceeași. Spre a înțelege deplin serioasele desbateri a oamenilor asupra reformei de alegerea deputaților adecă a îmfățișătorilor nației în aldunarea proiectătoare și fătătoare de legi, se cuvine a ști cum că, în Franța înregiuitul număr a deputaților este 459, iar alegătorii acestora sânt numai aceia, despre cari e dovedit cum că plătesc statului cel puțin câate 500 franci darde direanță pe an, și nu pot alege lecăt numai din acei bărbați, carii plătesc cel puțin câte 500 franci darde pe an. De aici urmează, că din aproape la 54 milioane franțozi avia se află 150,000 lăcuitori cu abere de a putea fi alegători, încât aproape la 55 milioane suflete se socotesc după lege nedestoinici la aceasta; iar cei destoinici de a putea fi aleși ca diputați, nu tric peste 6000. Așadar munlți ar pofti, ca dreptul de alegere să se întindă la mai mulți, ca după voiia unora tocma la toți lăcuitorii. Să auzim cum judecă ministrul Tiers în sersia camerii Diputaților din 16. Maiu. „Domnii meu vu voiu zice puține cuvinte asupra acitei pricini, însă eu trec puie ou le zic, căci pentru un gubern este o datorie sfântă, a lăpăda principe, care ea le ține după darept a fi fame și primejdioare pentru stat. Eu zic falce după drept, pentru că suveranitatea națională, înțeleasă ca suverenitate nemărginită a mulțimii, este cel mai primejdios și cel mai stricăcios princip, care'l poate lineva întroduce în o soțietate de Stat, un princip, care niczici, nici însuși în sistema, ce o au apărătorii aceluia în ochi, nu e de suferit. Suveranitatea națională în înțelesul nostru este suveranitatea legii și amânduror oamenilor, care face legea; arată voiea națiu; nii nu cunosc alta. Oricine la pragul acestei adunări zice: „Eu am un drept, acela minte, nu este nici un drept, afară de acele drepturi, care magia le au recunoscut, legea trebuie să respecteze toate condițiile naturei omenești; însă nu este nici un drept, afară, dacă legea în arată pe acela; altmintrelela, orice număr ați da voi, un milion, două milioane, pănă când încă vreun cetățean va fi rămas afară, acela va putea reclama. Așadar Domnii mei suverenitatea mulțimei este o absurditate, este o primejdie, nici o instituție din lume nu poate sta cu suverenitatea mulțimei, și apoi iată că voi singuri voiți, ca mulțimea să respecteze hotărăria voastră: și, dacă voi ziciți, cum că soțietatea Franțuzească stă din 34 milioane, cu ce drept poțți a l da dreptul de a o reprezenta, numai la 17 milioane? Nu șiii bine, cum că veți respunge, veți zice, cum că pe femei, pe prunci și pe minoreni nu-i puteți dobozi a se împărtăși la dreptul politicesc. Așadar voi încă scoateți afara. Și cu ce arept scoateți voi afară? Voi ziceți cătră femei și cătră minoreni: „Voi n'avuți atâta minte, ca să să cuprindeți cu trebune țării! în ' Toate patru țări, în cari se citește aciastă a puntură gazetă iși au constituțiile și sale angielatibe, mai mult leau mai puțin deszbârșite; pentru aceea ori ci se borbește sau lucră în aciastă pricină abia, pe noi încă ne interestază cu deosiciri. 'listuia, care ar prea a străvate logica lui Tiere în aciete cuvinte, îi stă un câmn foarte larg, prin care mai întăiu aria trice, adecă: ecaminarea critică a constituțiilor republicane aici, anumit a Ateninilor, a Epartanilor și a Romanilor; observația stâncilor, în care s'au spart acestea; apoi iarăși cunoașterea de aproana a spulirii staturilor unite în America, precum și constituția Angliei. Cu toate aceste mai abim a aștepta munte di labrimi. N