Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)
1840-01-14 / nr. 3
10 d turia prințul Serbiei Mihail, avu audiență solenă la Sultanul în 25. Dec. Despre investitura și heratul marelui Domn dat pentru prințul vom vorbi altădată. - gavita din Viena „Oesteg”. Veobastiee ne aduse un articol a gavetei englizești Porning Cronicle din care noi împărtășim următoarele cuvinte întocma cum leam aflat: „Bau zis, cum că la proiectata hotărăre a pricinei răsăritene interesele franței o au pus cu totul la o parte, însă la cine îi poate trece prin minte, a antrenani de o sibitele interese ale Franței sau ale altei oarecării puteri? lu doară la gropașa împăciuire nu sânt scoase din joc și interesele Angliei, al Austriei, și mai vârtos, cum ni se pare interesele Rusiei? Singurul interes, care este a se lua în băgare de seamă, socotim că e interesul Turciei. nu toată întâmplarea, acesta e singurul interes, ce în ochii lumii se poate pune ca fundament a politicii fieșcăria din puterile europene. Deci după ce puterile celelalte, s'au îndoit, mai întâi, cum că pretinderile lui Mehmed Ali nu se pot uni cu neatârnarea și întregimea Turciei, și după ce ele și asupra mijloacelor ce sânt a se pune împrotiva acestor pretinderi, s'au înnvoit, Franța ce putea face aci? Arămănia neutronă? Aa se face o privitoare liniștită la răsturnarea pricinei răsăritene? Aceasta ar fi fost întru adevăr o bănțure trodițio a intereselor Franței. Ce ar fi putut dânsa căștiga prin o astreliu de lucrare? ar fi venit Mehmed lu rii aceasta într'o stare mai bună? Pici secun. Mai încolo se zice, cum că franța niciodată n'ar fi aflat cu calea se trage din mijlocul celorlalte puteri și a'g'i isbândi însuși ale sale interese prin arme, cum că e adevărat că Anglia în pricina răsăriteană s'au împrotivit franței, fără însă a'și primejdui alianța sa; căci așa cetim mai încolo, pomenit altă alianță, întru care părțile să fie fost așa slobode, așa neîmpedecate, cu așa puține pricini de ași aduce una anteia să fie împrumutate. Alianța, așa cum eră, este încheiată numai pentru întâmplări neprevăzute; ea are a apăra pacea, libertatea și neatârnarea Europei apusene, de ar fi aceasta amenințată vreodată, și a păzi un echilibru (cumpănă dreaptă) a puterii în marea mediterană, ca singurul mijloc de a sigurisi pacea și neatrnarea apusului. Această alianță nici pe pergament nici în protocoale nu este încetată; sa iși are întărire și sancție în sănătotul cuget în onagria oamenilor l de stat, de nu și a opiniei obștesti aneamănduror țărilor. Va nici n'au rămas fără roduri. Cânta păzi Spania de absolutism, depărtând dela ea înfluința Europei răsăritene. Dânsa au mijlocit scăparea și neatârnarea Turciei, o neatărnare, ce era amenințată și surpată, când nu sta alianța, adecă supt gubernia toriștilor englezești și a mghitimiștilor franțuzești. Aceia, carii nu vreau libertatea Spaniei și neatârnarea Turciei, au tot dreptul, dacă iși ridică glasurile sale împrotiva alianței anglo-frăncești. Aceasta leau prefăcut nădejlile lor în Fum și planurile lor cele mai aposteari leau suraat. De aici cunoaștem noi foarte bine atacurile magitimiștilor franțuzești și mânia Toriștilor noștri împrotiva legătuinței între Anglia și Franța. Noi numai o cale vedem, pe care ei o ar putea strica actea, și aceasta ar fi răsboiul, un răsboiu împrotiva Angliii. Și pentru ce? Nici de cum din alt templu, decât din sentimentalitate națională, nici cu vreun alt scop, decât opre a cerca, care faptă e mai îndemănatică! Ar putea fi ceva mai de jos, mai prost și mai învinovățitoriu ? Ca adlos la de multe ori pomeinitul Hatișerif e și de curând și un regulament, după care trebuie să se ție sfătuirile cele dîn lontru a Porții. Scela cuprinde reguli foarte mult însemnătoare. Pănă acum adecă, hotărărine giorgii se făcea mai mult după voiea celui mai puternic dintre mădularii ofatului, din pricină, că cei mai mulți din trănșii își da soțul său din respect și din duh clugăritoriu. De aici urma rele multe. Așa regulamentul cel nou poruncește ca, dacă este să vie pricină la desbatere, trebuie să se facă o înștiințare cu căteva zile mai nainte la toți mădularii sfatului. Care vrea a vorbi pentru, sau împrouna șiutei pricini acela după ce singur oau rumegat judecănduo, să l științize pe prezidentul din vreme, trecânduși numele la protocol; desbaterile să se facă fără privire la rang, după vremea cum fu înștiințat fieșcare. Cel care cuvântă, să fie ascultat cu luare aminte și să nu fie precurmată voruirea lui. Cuvintele să se scrie toate prin scriitorii cei iuți, după care toți mădularii să facă revizia celor care li au cuvântat. Mulțimea glagurilor hotărește, după care pricina se trimite la Sultanul spre întărire, iar de cumva glagurile ar fi împărțite de o potrivă, atunci puterea de a hotărâ rămăne singur la Sultanul, împrotiva aceii hotărări mai de pe urmă să nu cuteze a cărți nici unul din mădularii sfatului, nici a semăna nemulțumire între „Nici odată nu s'au