Gazeta de Transilvania, 1841 (Anul 4, nr. 1-52)
1841-07-27 / nr. 30
120 răscoale la și în șitununeria lor; puci acesta ar însemna atâta, cât a primejdui și a vria să înfrângi întregitatea împărăției; într'aceea aceiași raiali nici nu trecuie lăsați ca să se facă jertfa tirăniei, ci Franța oă apuce toate mijloacele și toată puterea influenței tale oprea stoarci dela Poartă toate drepturile omenești și cetățenești pentru ei, precum și a face, ca aceleași drepturi să se puie în lucrare deplină. SPand. Saravănul Arguellesto an ales de p epitrop Ar reginei Isabelei și a surorii sale cu 180 din 259 voturi. De aci se vede, că nici mama băietelor regina, nici departero attădată nu isbutiră. Madrid 3 Iulie. Vete cătăva vreme, de cănd allocuția Patriarhului de la Roma trimită cătră clerul și poporul spaniol în pricinile bisericești, făcu o neobicinuită mișcare în Spania. Ministeriul dădu de curând cătră regentul Vipartero un raport, prin care ne răspunde la acea allocuții. Acesto raport trece toate hotarăle cumpătului. Să aetim și noi câteva cuvinte din acelaș: „Vrăjmașii Instituțiilor, ce din noroaici le avem și ale riformelor preadorite de popor. Se slujite cu vicleșug cu tot fmiul lae o teamăte făcutele ei însuș, spre a scrii în cele din tâăiu și spre a împedeca sau a amâna pe acestea din urmă. Nu că toată e și ar crede, cum că religia lui cus Cristoce ar fi vătămată sau amintită în logmele ei, sau în cinstirea și în respectul de care este vrednică, nici cu voia și din tăniță sdimbând regulile din afară cu togma credinții, necunoscând hotarile preoțimei și a rigatului, pricum nici puterea domnitorilor în toate trebile pământești și ascunz vindute supt fățărita mască a ariligiii, ațintează a siudui statul și al arunca în neodihne, nu spre a păzi o religii, care nici nu e atacată, nici vătămată, ci oprea înpoi niște abuzuri fobicituri stricăcoate), care stau în contrast cu duhul sărăcii, egalității și a lăpădării le sine, cari se cunosc chiar din sfintele foi ale Dvanghiliei. Niște paiocopi, carii era legați prin jurăminte mai de multe ori purse, nișe episcopi, carii și fără siliria acestor feliu de jurăminte, prin datorința și conștiința lor tribuia să fie credincoși și ascunzători cătră gubernul priamăritiirigine a Spaniei, își părăsiră eparhiile, ațțară și hrăniră răsboiul ucigătoriu de frați, inuitând totdeodată a deștepta în inimile norodului îndoieli religioase neodihnitoare și sunt răterii. Un numar îngimnătorii dii popi urmă stricăcioatei pinde a acelor arhierei și sprijini pe căt putii antievanghilicele lor machinății. Însă poporul spaniol credincos în toată vremil, pricepând întrigile acelora, carii voia a se folosi de ușoara lui credință, refuză șoptirile, prin care ceia voit al face uneantă a stricăciunei sale în suș, precum și ale unor scopuri egoistice, care sriau a le ascunde supt o mincinoagtă râvnă religioasă. Deci gubernul Spaniei, care are mai cine, în puterea cărora să poată înfrânge tarea cervice a popiniei ceii nesupuse, va iovi cu tărie și cu energie pe acei clerici iovitori de rebelie, nesupuși, călcători de legi și li va învăța a cunoaște și a împlini principele și poruncile Evanghiliei, care zic: „fiți supuși stăpănirei și iarăș: „înpărăția mia nu este din lumea aceasta ș. a. m. . Din acieste puține cuvinte a pomenitului raport poate oricine vedea, ce cumplită luptă s'au pornit între prioți și între nimni și niminea nu știi, unde va scoate aceasta pe Spanioli, precum nici aceea, care alte nații nu vor lua pildă dela dă înșii. Ceva neștiut în privința poștelor Nu oată i s'au întâmplat Redacțiile gazdei de afi întrebată despre organizația poștelor în prinționatele vecine româneși. Mai curând asemenea întrebare ne făcu chiar și o deregătorie de poștă austriacă. Iată deslușirea pe cât putem o dăm. Poștele în Țara românească și în Moldova se dau de cătră atat cu arendă acelora, carii cer mai puțină despăgubire de la vistierie, prin urmare cu licitație. Țara românească are poște pentru opt arumuri; pentru niștecare poștă se plătește o sumă hotărâtă (doi lei de cal?). Când vrea cineva a călători cu cai de poștă, trebuie să aibă așa numită podoromă de la marea Vornicie, sau în sulițele la Ocărmuiri; în chipul acesta comunicația călătorilor în arătatele țări e înlecuită, nu așa a scrisorilor private. Arindașii poștelor au strănsă datorie a îngriji pentru acurata espiduiri și înnaintare a pacetelor gustrnului, iar pinru pacitile pribaților nu știm să aibă buio însărcinari luată a asumră și. Din pricina aceasta atât scrisorim, cât și jurnalile întimpină padeci și întârziri. Poșta austriacă pleacă de două ori pe săptămână rigulat, însă ea înnaintează scrisorile numai pănă în căpitalele Bucureni și Iași, de aci încolo c. c. c. Aghenție îngrijnge ecstra pentru trimiteria parttenor guserinului său. poeștiii, de care încă mai întreabă unii, în Țara româniască și în Moldova nu sânt. GLegeree ” pPf eEER32355535a75 CRCC eplactoi gvoeghiocvlrii apolitorio lavigăteă