Gazeta de Transilvania, 1841 (Anul 4, nr. 1-52)
1841-10-19 / nr. 42
166 TSf 1f pe urmă lovitură de moarte, atunci se poate zice, că împăratul P Nicolae știu alege foarte bine vremea și împregiurările în care era să dea M. La această lovitură. Cătă mistificație, ce illuzie, cătă înșelăciune mai vârtos pentru marea nație germană, dar și pentru toate acelea nații care avea un mare interes la remașterea Poloniei! Dar să întoarcem puțin terforia. Cum înțeleg publiciștii naționalitatea? ce definiție îi dau, ce hotară îi prefig? Ce însușiri are o naționalitate? Scurt. Lumea știe, că Polonii sunt de una și aceeaș viță cu toate celelalte ramuri al așa numitului neam lățit slavonesc, dintre care cel mai lățit este acel cum am zice predomnitoriu în Rusia. Deosicire că este cea mai din toate limbile slavonești, e sor bună cu cea muscălească. Dar ne va pomini cineva fosta constituție și instituții ale Poloniei, precum și religia, care în Polonia este catolică, iar în Rusia greco-răsăriteană. La aceasta respundem pe scurt: constituția Poloniei fu totdeauna numai pentru aristocrație, iar nu și pentru sămburele nației, pentru popor, iar religia? Monarhul o va ști respecta așa cum este. Spre a înțelege apucăturile Nordului de astăzi la unele lucruri, este prea de trebuință a studia istoria republicei romane de la al doilea răsboiu punicesc pănă la căderea republicei sunt Octavian August. FRANȚA. Riga Luis Filip, născut în S. Oct. 1775, în G. Oct. la. c. păși în al 69-lea an al vieții sale. - Pentru cei alăpați în politică nu va fi de prisos a împărtăși următoarele cuvinte din o correspondință dela Paris din 5. Oct. la Gazeta universanlă: - Franțozii, sau mai bine jurnalele și câțiva Deputați poftesc într'una, ca un rigă franțuzesc să fie aceea ce este un rigă englezesc ca el să nu ia nici o parte la somuire. Dar aceștia nu cumpănesc lucrurile după practică. Riga englezesc pănă la un punct oarecare încă tot este monarh feudal și ali vasali; rădăcina din fund al așa numitului veac de mijloc în dânsul nu s'au stărpit; poporul englezesc încă n'au făcut parte de hărtie din el; acelaș în ochii englezilor este un ce foarte real crescut și prefăcut în duhul și în firea poporului englezesc (ade că engleții știu și vreau a ști, că au rigă pe tron). Dar cumcă un astfeliu de craiu încungiurat de partide puternice, avia de nu stă numai pe tron, fără a stăpâni, se poate cuprinde, - aceasta însă nimic nu'i detrage din vâlfa lui, morul maiestății îl încungiură din toate părțile, însă dela 1789 un riga franțuzesc! unde este fermecul lui? Unde mai este în Franța o însoțire de nobleță, de aristocrație, care să stea împregiur de tron? Nobilimea veche au scăzut cu totul, iar cea nouă nu oe arată nicăiri. Aratăse doar vreo plasă de cetățeni puternică? Cetățenii au căzut mai adânc decât nobilimea; simțemântul de cetățean au încetat a mai fi acolo, unde niștecare persoană grijește numai de sine, în Franța cânt astăzi numai două plase de oameni. Persoane care și sânt domni șiei, pentrucă nu fac slujbă la nimeni, și persoane care se tocmesc cu simbrie la acești domni. întgtre bvărsații revoluției sânt două partide fruntașe: Federaligii și Unitarii. Vejeraniștii își au idealul lor în Pordamerica și căpetenia lor de astăzi este Odillon VBarrot. Unitarii au aceea ce au voit să aibă, puterea absolută, sunt nume de una și nedispărută administrație, însă fără ca să tragă fologurile unei puteri absolute (în craiul), din pricină că stă la mijloc o constituție publică, care este așa organizată, în cât cei carii razimă în trănsa, vorvesc multe și fac puține, ea face opoziții multe, dezorganizează multe. Spre a stăpâni, trebuiește putere, însă puterea unde este în mădularii camerelor, din carii nici trei nu țin unii cu alții și carii mâne se deștină oricum se uniseră ieri? îÎntru adevăr, acela care cunoaște mai deaproape constituția și toate relațiile din lentru ale Franței, va da muntă dreptate sus arzătatului corespondent, totdeodată va pricepe cât se înșală aceia, carii laudă c înnalță necondiționat tot ce are Franța - Din cercetările mai de curând făcute, s'au dovedit binișor, cum că mai toți ucigașii uarii au pariat armă asupra persoanei crăieri și mai în urmă asupra fiilor lui, au fost și sânt mădularii așa nnumitei soțietăți comunistice, cari este lățită peste toată Franța și avea în plan a răsturna cu fundul în sus toată soțietatea omenească din zilele noastre mai întâiu în Franța, apoi și în toată Europa. Jurnalele publică pe larg regulamentul după care este organizată acea soțietate a Comuniștilor și am putea zice că este cumplită. Comuniștilor nimic nu place din câte sânt și se țin astăzi în neamul omenesc, nu religiile, nu constituțiile, nu eistema răsboaielor, nu instituții ne călătorești și familiare. Limba polonească, cu acea lici Anglomani, colo Gallomani. -