Gazeta de Transilvania, 1841 (Anul 4, nr. 1-52)
1841-06-01 / nr. 22
86 -----------------SSD în ce Țări. TURVESA Fulagaril). Nu va fi le spritos lucru, a cunoaște cursul răscoalii bulgărești în rând și mai pe larg chiar și din daruri oficiale. Observatorul pustrian în foaia sa din 26. Maiu ne dă un ccstract din raportul Pașii de lațisa făcut cătră Poartă în privința turcurărilor ce o au făcut. Acel naș urmiază așa: „Luni în 27. Safer 9, lapri, se sculară toți Railalți locuitori în satele din pregiurul Nisei și se traseră cu familiile și cu turmele lor la păduri și la Balcan, își ascunseră avizile supt pământ și după ce se înarmaseră, o parte din aceiași se închise cu șanțuri la Corna Cegas un jumătate de ceas depărtat de la Nisa. O altă parte cuprinse pasul așezat în drumul cel mare cătră Constantinopol, anume Chisiliocul, unde fuseră atacați de o trupă de 20 soldați ce sânt acolo în otație de pază și fugiră cătră Nisa. Fiind pasul pomenit în chipul acesta tăiat, poșta austriacă hotărătă la Constantinopol fu oprită în Pisa. Doareci soldați fuseră trimiși la satul Iocavi Menacge un ceias de la Nisa depărtat, spre a se așeza în turnul de acolo și spre a păzi ținutul. însă aceștia la întărmâtarea căpeteniei de răscoală Milia Miloiel fuseră popriți prin Raialii de acolo și la alt loc fuseră ținuți la prinsoare, iar Mili el însuș se închise cu vreo douăzăci și ori în pomenitul turn. Ca după larveci și patru de ceaguri 100 sau 150 Raiali se puseră pe de ambele părți a darumului cu armile ridicate, sloboziră pe mai sus numitele trupe și petrecură liul. Spre a cunoaște chiar temeiul răscoalei și spre a dojeni chiar pe insurghiunți fuseră trimiși la Menacge vlădica, cățiva popi și doi deregători ai locului însoțiți de loi turci, însă inturgintai Milia îi prinsă, îi legă de mâni de picioare și îi închise într'o temniță supt pământ.. Deci nevenind vreun respuns, cel puțin spre a dezrobi pe mai sus numitele persoane fuseră trimiși alți șase oameni dintre fruntașii ghalilor, dar Milia și pe aceștiia ca și pe cei de mai nainte îi aruncă la temniță. Doisprezece oameni, carii fuseseră trimiși la Gibișe lăngă Morava spre a aduna bani, fuseră împruturați și lei din aneia fuseră omorâți, iar unul rănit. O casă de pază aproape de carantina serviană anume Delegige, fu aprinsă, soldați de acolo loviți și alungați la Cisa. Cei 20 soldați trimiși la Coza, singur opri a aștepta în mori, suferă de ateil și Aliali apucați, căzuți și aruncați la temniță. Insurgheritul Milia dădu judeirui din satul Fergemir vreo 500 oameni pedeștrii și călare, lăsându'l ca căpitani la șet, a petrece în contrul țării. Acei Baiani, carii nu arură a se răscula, suferă omorăți, turmele lor răpite și maierele lăcuitorilor turuii fuseră arse. După șirile inspectorului de district de la Lescosga, Rlaiulii din ac littrict încă era cu totul în rebellie, pe drumul de la Lescosga, cătră Pisa, hanul din țărmurea răului Morava Colancarad, precum și pagul de la Lescofga cătră Riodania lau luat și lau cuprins, din slujbașii deregătoriei politicești, ce lăcuiesc în aproape de acel pas, omorără pe cățiva, pe alții îi răniră, podul din ținutul acela îl rupseră și în satul Lescoiga peste 5000 bărbați își luară poziție otatornică. Pe unul din lăcuitorii Cisei, în drumul său de la Șarchei la Nisa, numiții insurghieți îl prinseră, banii abrupți la el îi luară și îl omorără. Rescularea sculății și între raimii din Șarchei, adunânduse aceștia la două locuri cu cugetul de a isbi postul Ac- Palanca șanțul alb); însă un număr de turni veni din Șarchei spre ajutoriu acestui post, raspandi pe resculați, omoră vreo cincizeci din aceiași mai prinzind pe câțiva, oricum se vede aceasta din raportul comandantului acelui post. Mai sus pomenitul revoluționar Milia, spre a răscula și pe Raialii în districtul Urchiub, trimisese acolo și câțiva spioni, însă pe aceștia ocărmuitoriul districtului îi prinse trimiț indus lici; și peste tot în districtul de la Urchiu. Albanezii remaseră biruitori și raialii de acolo ca și mai nainte rennaseră în legăturile ascultării și a supunerii. Pe cânad raialii districtului Lepcovga se adunaseră în satul Lasonidga luând poziție bună, fuseră isbiți de cătră Turci din Lescovga cari i se unisere cu un număr de Albanezi. După o luptă de două ceaguri raialii trevuiră să îngăduie, fuseră alungați și răspândiți , dar musulmanii însă avură în această bătălie vreo 25 morți și 50 răniți. După luarea Lasconildgei urmă pomenitul pas între Lescofga și Asadonia, precum și hanul de la Colancarad. Aflânduse în acesta din mai de multe ori pominiții raiali în răscoală și în rebelie și mai sus numitul rebel Milia, care turnul de la lacul Manchița îl pusese în stare de apărare, luînduși șieși titlu de căpitan, după ce el din raialii ținutului adunase peste șase mii bărbați, așezăndui la locurile Manchiața și Tocanița și stând gata de lovire, în 3 Reinubebeen 1257 25 lpr.