Gazeta de Transilvania, 1841 (Anul 4, nr. 1-52)

1841-06-01 / nr. 22

86 -----------------­­SSD în ce Țări. TURVESA Fulagaril). Nu va fi le spritos lucru, a cunoaște cursul răscoalii bulgărești în rând și mai pe larg chiar și din daruri oficiale. Observatorul pustrian în foaia sa din 26. Maiu ne dă un ccs­­tract din raportul Pașii de lați­­sa făcut cătră Poartă în privin­­ța turcurărilor ce o­ au făcut. A­­cel naș urmiază așa: „Luni în 27. Safer 9, lapri, se sculară toți Railalți locuitori în satele din pregiurul Nisei și se tra­­seră cu familiile și cu turmele lor la pă­­duri și la Balcan, își ascunseră avizile supt pământ și după ce se înarmaseră, o parte din aceiași se închise cu șanțuri la Corna Cegas un jumătate de ceas depărtat de la Nisa. O altă parte cuprin­­se pasul așezat în drumul cel mare cătră Constantinopol, anume Chisiliocul, unde fuseră atacați de o trupă de 20 soldați ce sânt acolo în otație de pază și fu­­giră cătră Nisa. Fiind pasul pomenit în chi­­pul acesta tăiat, poșta austriacă hotărătă la Constantinopol fu oprită în Pisa.­­ Doareci soldați fuseră trimiși la satul Iocavi Menacge un ceias de la Nisa de­­părtat, spre a se așeza în turnul de aco­­lo și spre a păzi ținutul. însă aceștia la întărmâtarea căpeteniei de răscoală Mi­­lia Miloiel fuseră popriți prin Raialii de acolo și la alt loc fuseră ținuți la prin­­soare, iar Mil­i el însuș se închise cu vreo douăzăci și ori în pomenitul turn. Ca după l­arveci și patru de ceaguri 100 sau 150 Raiali se puseră pe de ambele părți a darumului cu armile ridicate, sloboziră pe mai sus numitele trupe și petrecură liul.­­ Spre a cunoaște chiar temeiul răscoalei și spre a dojeni chiar pe insurghiunți fuseră trimiși la Menacge vlădica, cățiva popi și doi deregători ai locului însoțiți de loi turci, însă inturgintai Milia îi prinsă, îi legă de mâni de picioare și îi închise într'o temniță supt pământ.. Deci nevenind vreun respuns, cel puțin spre a dezrobi pe mai sus numitele persoane fuseră trimiși alți șase oameni dintre fruntașii gh­alilor, dar Milia și pe aceștiia ca și pe cei de mai nainte îi aruncă la temniță. Doisprezece oameni, carii fuseseră trimiși la Gibișe lăngă Morava spre a aduna bani, fuseră împruturați și lei din aneia fuseră omorâ­ți, iar unul rănit. O casă de pază aproape de carantina serviană anume Delegi­ge, fu aprinsă, soldați de acolo loviți și alungați la Cisa.­­ Cei 20 soldați trimiși la Coz­a, singur opri a aștepta în mori, suferă de ateil și Aliali apucați, căzuți și aruncați la temniță. Insurgheritul Milia dădu judeirui din sa­­tul Fergemir vreo 500 oameni pedeștrii și călare, lăsându'l ca căpitani la șet, a petrece în contrul țării. Acei Baiani, carii nu arură a se răscula, suferă omorăți, tur­­mele lor răpite și maierele lăcuitorilor turuii fuseră arse. După șirile inspectoru­lui de district de la Lescosga, Rlaiulii din ac­ littrict încă era cu totul în rebellie, pe drumul de la Lescosga, cătră Pisa, hanul din țărmurea răului Mora­­va Colancarad, precum și pagul de la Le­­scofga cătră Riodania lau luat și lau cuprins, din slujbașii deregătoriei po­­liticești, ce lăcuiesc în aproape de acel pas, omorără pe cățiva, pe alții îi răniră, podul din ținutul acela îl rupseră și în satul Lescoiga peste 5000 bărbați își lu­­ară poziție otatornică. Pe unul din lă­­cuitorii Cisei, în drumul său de la Șar­­chei la Nisa, numiții insurghieți îl prinseră, banii abrupți la el îi luară și îl omorără. Rescularea s­cu­lății și între raimii din Șarchei, adunâ­nduse aceștia la două lo­­curi cu cugetul de a isbi postul Ac- Palan­­ca șanțul alb); însă un număr de turni veni din Șarchei spre ajutoriu acestui post, raspandi pe resculați, omoră vreo cincizeci din aceiași mai prinzind pe câ­țiva, oricum se vede aceasta din raportul comandantului acelui post. Mai sus pomenitul revoluțio­­nar Milia, spre a răscula și pe Raialii în districtul Urchiub, trimisese acolo și câțiva spioni, însă pe aceștia ocărmuito­­riul districtului îi prinse trimiț indus lici­; și peste tot în districtul de la Urchiu. Al­­banezii remaseră biruitori și raialii de acolo ca și mai nainte rennaseră în legăturile a­­scultării și a supunerii. Pe cânad raialii districtului Lepcovga se adunaseră în satul Lasonidga luând poziție bună, fu­­seră isbiți de cătră Turci din Lescovga cari i se unisere cu un număr de Albanezi. După o lu­­ptă de două ceaguri raialii trevuiră să în­­găduie, fuseră alungați și răspândiți , dar musulmanii însă avură în această bătălie vreo 25 morți și 50 răniți. După luarea Lasconildgei urmă pomenitul pas între Lescofga și Asadonia, precum și ha­­nul de la Colancarad. Aflâ­nduse în a­­cesta d­in mai de multe ori pominiții raiali în răscoală și în rebelie și mai sus numi­­tul rebel Milia, care turnul de la lacul Manchița îl pusese în stare de apăra­­re, luînduși șieși titlu de căpitan, du­­pă ce el din raialii ținutului adunase peste șase mii b­ărbați, așezăndui la locurile Manchiața și Tocanița și stând gata de lovire, în 3 Reinub­ebeen 1257­­ 25 lpr.

Next