Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)

1848-06-03 / nr. 45

încă să ne folosim pe apărat. Noi sclavi nu săntem, ci români. Iată simpatia.­­ Acum să și mai comvinăm politicește, rece, însă iute, că minughele sberă. Cetrănd. .­...­­ 187 PARA ROMĂNEASCĂ Și MOLDAVIA. Corespondințele din aceste țări vin arevoie firte, pent­u că omenii se tem ale mai pune la poștă, ci mai primirăm și acum una dela București cu dată 27. Maiu­­r, pares în­­tre alte multe cuprinde și următorele: „Resultatul venirii generalului muscă­­lesc Diuh­amel este că sau învoit cu domnii principatelor, ca îndată să deschidă ambele poște și adunări tot cu aceiași foști depu­­tați. Proiectele adunării ar fi: 1) Să se ceară cu subscripturi luate de la țară 20 mii oștiri de la muscali spre asigurarea liniștii publice. 2) Se lucră cu tot adinsul ca am­­bele principate să se răscumpere de fapt suzeranitatea turcului cu 20 milion. (lei??) pentru care sfărșit au și venit comisari­l turcesc Galaat Efendi la Buc­urești, care și­­lioare­le dă Resia împrumut supt ipoteca moșiilor monastirești și a ocnelor „ Ru­­sia mai împrumută principatelor încă 20 milione pentru deschiderea unui banc na R„1 4) Se face catagrafie generală pentru tote productele țărei; se oprește esportația, pen­­tru că Resia are în cuget a băga în prin­­cipate 160 mii oștiri și a face un depou cen­­tral de oste, de unde apoi va pute străpurta trupe du înlespire ori unde i va plăcea. Ne­socotiți că Diuhamel este venit numai pen­­tru Moldova-Romănia, ci el are corespon­­dință chiar și cu sărvii noștrii din Bănat și cu slavonii. Ținta lor este întinderea pan­­slavismu­lui pănă la marea adriatică șci. Cob­ra se întinde din București mai în totă țara; unii dau cu socoteala că ar fi lipiciosă. Ce să reflectăm la toate acestea? Noi carii ne răzimăm pe caracterul coresponden­­tului nostru ca pe o stăncă, săntem con­­vinși că cu cele de sus voi a ne informa numai ca de adevăruri, de aci însă nici de­­cum nu urmează că acele proiecte s'ar pute­aduce vreodată la îndeplinire. Cuvintele ne sănt la puntul: 1) vă atăt principii băt și obșteștile adunări tocma de ar și voi, nu vor cuteza nici odată a vota în numele ță­­rei ceva, prin care nu numai ar perde toate simpatiile națiunii întregi, ci ar și produce neapărat o revoluțiune generală, o sculare a națiunii întregi, carea astăzi se simte ajunsă la matoritate de ași pute­­a însa apăra patria fără nici o întrevenire străi­­nă. Mai dăunăzi Mieneg­­ru dec­lară, că căl­­carea celor dintăi trupe moldavo-romăne ar fi privite din partea Austriei ca un manifest de răsboiu. Noi la aceasta adaogem și des­­coperim cu toată sinceritatea ca să știe lu­­mea toată, că la ori­ce încercare de ocu­­pație a principatelor romăne din partea ori­cui, nu numai regimentele granuțare romăne, ci și totă națiunea romănă de dincoace va alerga peste munți spre a se înfrunta cu mortea ori­unde o ar întălnio. Regimentul romăn-vanatie Ișrab Caransebeș), regimen­­tul romăn­ transilvan I. Oștar Orlat) și P­lea (ștab Năsăud) locuitore pe margini­­le țărilor care tote fără smintirea econo­­miei pot scoate cu înlesnire 25 mii ostași deprinși, așteaptă cu sete și rutele în care să fie chiemate a da nouă testimoniuri de ro­­mana lor bravură comprobată de atăte ori pănă la a. 1815 în cele mai grele răsboie europene. Asemenea regimentele de liniă Bucovina, Duca, Carol Ferdinand, husarii în­­părătești în partea cea mai mare a lor stă­­tătore din romăni, vrednicsă monarhului și patriei, însă și națiunii, cicăiri nu s'ar o­­ști cu foc mai mare ca tocma spre scăparea principatelor. Aceea o retăcem cu totul că din ocuparea acestor țări s'ar esca în­­dată răsboiu european general. Însă noi ve­sperăm la ajutoriu străin: voim indepen­­dință perfectă și o vom ave. Se vor mulți pandurii și ostăștimea regulată așea cum are și principele Bibescu, se va forma gardă națională și tot ajutoriul străin se face de prispe. Le p. 2) Poarta să'și pragă sama foarte bine să nu prea întindă tărgul, că ce știi, mai la urmă își va ține norocire să poată recunoște suveranitatea artncipatelor grație. Aci însă noi ne în­­credem lui Sechil Efendi de cumva el rea­­junse la cărmă, sau neghiobiei urmașilor lui, de cumva se vor arăta prea lajoși. Ori și cum, moldavo-romănii nu­ au trebuință de îm­­prumutare pentru ca să se răscumpere. Ei se vor dec­lara singuri de independenți, vor deschide ispoarele patriei și vor plăti dea­­dreptul fără nici o întrevenire. La p. 3) Bancul național își va afla ipoteca și mo­­neda tot în patriă și pe la particulari; să nu ne amețim întru nimic. La p. 4) A­­scultați: protectoratul rusesc a devenit im­­folesiune în principate, pe slavii­ meridionali însă să pui ținem așea de simplu­ ca să și pună cerbicea singuri supt crută cănd, ei ră­­suplă cerescul aer de libertate. Deci, de­și cumva D. Dieschamel va fi venit la Dr. cu astfel de de planuri curiose, provoc­ațil să răporteze suveranului său de­­spre imposibilitatea împlinirii dorințelor abtrite, sau mai bine să nu mai piardă tim­­pul în demert, ci să se întoarcă la urma sa, pentru ca să nu mai dea omenilor prilej de clevetă că ar fi luat de la principele Moldaviei 40 mii galbeni (Aug. Ziua din Mare), nici patrioților în bolditură spre manife­­starea antipatiei. Să spună la Petersburg vurat, că toți Stanielaii, Vladimirii, Anele și căte alte cruci în briliante nu vor mai fi în stare a căștiga prădători de patriă și de națiune; să lucre și Dlui ce since­­ritate creștină, cum lu­crase și Chiselef cănd văzuse că nu se poate altmintrea; să nu preadă la complimentele curților și a­le unor boieri, căci acelea toate sănt făță­­rite, rele jucate spre a scăpa de năpaste; să ia sama că un milion de baionete nu mai are ce face în contra voinței generale a u- -

Next