Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)

1852-01-16 / nr. 5

din preună că Banda regimentului sub datinatele ceremo­­nii. Soldații împărătești primire dela neguțătorii romăni în semn de respectarea armatei căte 6 cr. m. c. mi căte o păne, car pentru ofițeri s'au dat o masă n­obilă tot din partea Dlor Negoțetori romăni. Viena, 20. lan. Mai multe știri de interes comun.­­ Înțeleptul, procopsitul și bravul negoțetoriu mape Ioan bpenrano din Triest fu denumit r.r. consiliariu ministeriale în ministeriul de finanțe. Alegerea acestui bărbat, care este cunoscut mai vărtos de cănd cu comisiu­­nea ce lucrase naiare, cu­­ ha, an în causa bancului, este un căștig pentru numitul ministeriu.­­ Îo. Ca c. r. arhiducele Albrecht car ce va re­n­­torce pe căteva zile la Pesta, va veni însă iarăș la Viena, pentre Ea cb ea parte la încheierea consultăților sale ce ținu asupra acelor norme administrative care sunt a ce întroduce pentru Regatul Ungariei.­­ D­ucele de Bordo (din familia burbonilor) care de­cănd cu resturnătura de la Paris ce trăsese deja Veneția prin Viena la Praga, se reîntorse împreună cu soția sa și trece de la Froidorf, unde petrecuse mai mult, iarăș la Veneția, unde nu mai are a se teme de vreun pericul.­­ Se spune că Foia imperială de legi, sape precum ce știe încă din toamna a. 1819 fusese menită a ce publica în zece limbe, preste nuția va înceta cu To­tul; ear în locul acesteia Gazeta oficiale, Miener Zeitung“ va publica toate legile, ordonanțele, decretele, emisele, ordinațiunele, apoi jurnalele provințiale de toate limbele pop «i datoare ale traduce și ale reproduce îii colormele lor. Cu această măsură s'ar căștiga doă foloase învede­­rare, adică, cap păstra cime mari de spese ale tipăririi, iar de altă parte legile ap­oi citite mult mai bine și de un public mai număros, pentru că omenii cumpără mai bucuros jurnale, în care află și alte lucruri, ear 05 numai legi. Ce înțelege de cine, că jurnalele provințiale încă ar căștiga foarte mult prin măsura aceasta, căci mulți s'ar abona și numai din interesul cunoașterii legilor.­­ Comunicațiunea depeșelor telegrafice între Viena și London au ajuns ca să fie foarte viiă, însă partea cea mai mare pentru perretatori. Este o minune a minunilor, că astăzi ce poate priimi ori­ce știre între Viena și Lon­­don ei telegraful electric numai pe răstima de trei pănă în patru are. Să nu șităm însă, că de astă vară încoace este gata și se întrebuie și telegraful electric ce este clădit preste marea cea strictă dintre Anglia și Franța, încăt acum materia fulgerului (electricitatea) ce poate cumineca dea dreptul mi fără nici o precurmare. Cănd citim unele ca acestea, ce deșteaptă și în poi cu atăt mai vărtos dorința, de a vedea așezați și în patria no­­stră telegrafii.­­­­ Concubinajul, s­au traiul ca pelegioare a bărbați­­lor cu femei s'au lățit foarte rare în cetățile cele mari, precum este cunoscut. Tocma pentru aceasta poliția fu­mi mai de curănd îndatorată a înfrunta mi a conteni ce toată energia asemenea oelegiuiri, din pricină mai vărtos că prin concabinat se încuibă sărăcia și stricăciunea năravurilor în toate clasele soțietății. La aceasta un Cronică strâimă. Italia. Roma. De­și mintea și inima romanilor dela 2. Den. încoaci sunt cuprinse de o tăcere înfundată, totuși ei caută în fi­toriul prosimu n­ fără ore­care încordățiune. Dembstrățiunile făcute în zilele acre de­­feră iarăși poliției de lucre. Pe la mai multe dicasterii, d­ar și în lăuntrul cortilei jesuiților în colegiul ro­­mănă, ce găsiră placate „pn care poporul ce îndemna ca ele nu'și părăsească causa ca pentru că Leud. Bună parte a esbutit în Parte a resturna starea lucrurilor de mai nainte. De autor al acestor placate aflate la Iesuiți se socotește cunoscutul republican, advobatul S. Cănd po­­liția cătră casa lui, ea și fugisă. Către aceste în ajuu­­nul anului nou ce aruncară în lengul Corsu-lui atătea căciule roșii, încăt Carabiniarii se văzură constriași ale căra cu corfele. Jiunimea amăgită se strigă între sene, de mi­ne șoptite, cu „Non Russi, Ma Rossi.“ (APv. Zig.) Cardinia. Terin. De la căderea lui Palmerston, de­și succesorul seu C. Granvis, încredință ne cabinetul din Torino, că ma­relațiunile între Anglia și Sardinia cu schim­­­­el „pe împăratul nostru preiubit Franțisc Io­­clo I. cu casa domnitoare austriacă împreună Dzeu întru mulți ani să'l trăiască! și ca­­ră începu horul, ca și mai 'nainte de repe­­tite ori: „Mulți ani.” Dignus est operarius mercede sua. Nu po­­țiu deneva mulțumirea publică coconiței „Osefa Balaș'”?) fiică a unui cetățian de aici, care darem că din pricina timpurilor an­­timarțiale încă nu e procopsită de­plin in limba romănă, totuși nu să răține a onora tot­deuna dorul tinerilor romăni, și a căn­­ta și cu elu, și solo; - una dintre toate fetele romăne din Urbea-Mare,­­ pănă cănd­­ încă și dintre cele de preoți mai mul­­te nu.) 19 ecsemplu. În a. 1849 s'au numărat numai în Viena și împregiurul ei aoe mii de concubinate, prin urmare ce vi­­nea (ne fiecare casă de cele mari cu cuarțire mălte) cel puțin căte un bărbat care 'și ape țiitoarea ca, cu carea trăiește necununat. Să mai nimepe cineva încă mi­ne fegele, care 'și vănd trupul de Bani și să afle, că­ci acela sunt cu miile, apoi să mai laude moralitatea popoa­­rălor cultivate.­­­­ Din vene 24 milione fiorini m. c., pe care Capdi­­nia abea a plăti Ascipiei pa spesele răsboiului din anul 1848/9 s'au numărat „pn decursul a­ trecut 12 milioane p. m. c. tot în argint, care îndată s'au și numărat la dan­­sul național în răfuiala datoriilor căte ape Statul a răspunde la bancu.­­ Tiaga românească shi Moldavia. Din București ne sosiră Foile oficiale mi­cemiozi­­ciale dela 1, pănă la 9. Ian. de odată, precum sosesc pa­­cetele jurnalelor Engleze dela Ost Lodia. Bucuroși am reproduce căte ceva din acele foi, însă ne? În buleti­­nul oficial nu aflăm decăt după datina și chiemarea ne o are, denumiri, licitații, secvestre, fallimente, prețurile bucatelor (cerealelor, producbtelor) și ale vitelor.­­ În „estigor” întimpinăm o collectă de ana­von, ne­carea M. La Domna Elisabeta Știrbei o întrode se înțelepțește în locul visitelor de țeremoniă obicinuite. La acea. Collecta este ne cama săracilor (!) căpitanei. Cel mai puțin an galbin ape cr­dlea fiecare la acea colectă.­­ Descrierea, stau mai bine, numai decopiarea țerimoniei de la anul nou ținută la carte trebue de placă cititorieu­­lui. În cuvintele Domnului Țerei este simbure mult și o serioasă voință. (Ce pop reprodece­mi aici.) Călători nepărtinitori carii ce întorc din Țeara ro­­mana, ne asigură, Kri acolo prosperitatea naintează, nu cu pași urieși cum ap­ărea toți cei înflăcărați pentru binele patriei, ci cu pași luni dar siguri.­­ SRO ERATE AMREGREREANEARERELDTMRORTE GMESPGUUNEORER ORNEELTIECORDONSEARLOPAPEGIERINCI GIZGRG PRCSGGROAUARRAGEUĂACGE­ RARAECENȚEELAERGUZAGTGIGERAEREIEI.EISAGGEGI GREREPEEEERAREEEERSERRAA țui omenirea sau din pricina mulțimei fap­­telor ne vedem dhear cu ari noștri, sau pre care le citim în istorie spre a ei rușine și despreț, să ne aducem aminte și de acei străluciți bărbați a cărora virtute strălu­­cespre tot în istorie. Un poet din cei noi zice, că n'a putut găsi alt mijloc de a se feri de misantropie de căt acesta: „Cel b­ăntăiu om mare, zice el, ce mi se înfăți­­șază atunci în gănd, este tot Moisi; Moisi rădicănd un norod întreg din micșorarea în care căzuse; Moisi izbăvind acel norod din ticăloșia idolatriei, (păgănimei) și a ro­­biei; el însemnănd o lege plină de înțe­­lepșciune, ca un lanț minunat care leagă lo­­gu cumva­­ și min de gloriă, ci evanghelia maghiarește! sărbeșite, rusește, grecește ori tătărește? — CTIMA OMULURA. (Urmare.) mei scumpei nostre națiuni!! gea patriarhilor cu legea vremilor civiliza­­re, adică a co­ evanghelii. Însușirile mi­a- Dacă căte­odată ne încercăm a despre­ șezămintele asi Meisi sunt mijlocele ce a pus în lucrare providența, spre a scoate din acel norod legiuitori însemnați, ostași sta­­tornici și nebiruiți, orășani generoși, sfinți răbuitori ai dreptății, aleși de a proroci căderea măndrilor și a fățarnicilor, și viitoarea civilizație a tuturor noroadelor pămăntului. Bărbații cei mari, fie morți sau vii, tot­­deauna arată de mincinoși pe aceia, carii își fac o închipuire umilitoare despre firea ome­­nească. Căți oare ca aceștia nu s'au ivit în vremile cele mai vechi? căți în vremea ro­­manilor? căți în veacul din mililoc, pre­­cum și în cele mai luminate veacuri a civi­­lizației de acum? într'o parte, marturi­a a­­devărului, dincolo măngăitori­a neporociți­­lor, aiurea părinți a bisericii vrednici de mi­­rare pentru înălțimea filosofiei și pentru înfocarea milostenienii­lor aci iubitore de omenire; în sfărșit pretutindeni vede cine­­va ostași viteji, apărători a dreptății, re­­înoitori a luminelor, poeți înțelepți, fi­­losofi adănci, artiști lăudați. (Va urma.) *) O mană, a cărei sinuri Născutau trandafiru, Pletuosă vestă a Romei! Crescututea romanei Onore suveniru, Se rușinezi toți momii!­­ **­ Dea seapră în naintea înfricoșa­­tului tribunale din in acela mi aceia, carii prin cochetării, în favor­a unei caste de omeni scremute și năimite au lăsat după urmă și atăta desolățiune! - În percițiunea sti­­­­icată!­­ că dop citesc R.

Next