Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)
1852-01-16 / nr. 5
din preună că Banda regimentului sub datinatele ceremonii. Soldații împărătești primire dela neguțătorii romăni în semn de respectarea armatei căte 6 cr. m. c. mi căte o păne, car pentru ofițeri s'au dat o masă nobilă tot din partea Dlor Negoțetori romăni. Viena, 20. lan. Mai multe știri de interes comun. Înțeleptul, procopsitul și bravul negoțetoriu mape Ioan bpenrano din Triest fu denumit r.r. consiliariu ministeriale în ministeriul de finanțe. Alegerea acestui bărbat, care este cunoscut mai vărtos de cănd cu comisiunea ce lucrase naiare, cu ha, an în causa bancului, este un căștig pentru numitul ministeriu. Îo. Ca c. r. arhiducele Albrecht car ce va rentorce pe căteva zile la Pesta, va veni însă iarăș la Viena, pentre Ea cb ea parte la încheierea consultăților sale ce ținu asupra acelor norme administrative care sunt a ce întroduce pentru Regatul Ungariei. Ducele de Bordo (din familia burbonilor) care decănd cu resturnătura de la Paris ce trăsese deja Veneția prin Viena la Praga, se reîntorse împreună cu soția sa și trece de la Froidorf, unde petrecuse mai mult, iarăș la Veneția, unde nu mai are a se teme de vreun pericul. Se spune că Foia imperială de legi, sape precum ce știe încă din toamna a. 1819 fusese menită a ce publica în zece limbe, preste nuția va înceta cu Totul; ear în locul acesteia Gazeta oficiale, Miener Zeitung“ va publica toate legile, ordonanțele, decretele, emisele, ordinațiunele, apoi jurnalele provințiale de toate limbele pop «i datoare ale traduce și ale reproduce îii colormele lor. Cu această măsură s'ar căștiga doă foloase învederare, adică, cap păstra cime mari de spese ale tipăririi, iar de altă parte legile apoi citite mult mai bine și de un public mai număros, pentru că omenii cumpără mai bucuros jurnale, în care află și alte lucruri, ear 05 numai legi. Ce înțelege de cine, că jurnalele provințiale încă ar căștiga foarte mult prin măsura aceasta, căci mulți s'ar abona și numai din interesul cunoașterii legilor. Comunicațiunea depeșelor telegrafice între Viena și London au ajuns ca să fie foarte viiă, însă partea cea mai mare pentru perretatori. Este o minune a minunilor, că astăzi ce poate priimi orice știre între Viena și London ei telegraful electric numai pe răstima de trei pănă în patru are. Să nu șităm însă, că de astă vară încoace este gata și se întrebuie și telegraful electric ce este clădit preste marea cea strictă dintre Anglia și Franța, încăt acum materia fulgerului (electricitatea) ce poate cumineca dea dreptul mi fără nici o precurmare. Cănd citim unele ca acestea, ce deșteaptă și în poi cu atăt mai vărtos dorința, de a vedea așezați și în patria nostră telegrafii. Concubinajul, sau traiul ca pelegioare a bărbaților cu femei s'au lățit foarte rare în cetățile cele mari, precum este cunoscut. Tocma pentru aceasta poliția fumi mai de curănd îndatorată a înfrunta mi a conteni ce toată energia asemenea oelegiuiri, din pricină mai vărtos că prin concabinat se încuibă sărăcia și stricăciunea năravurilor în toate clasele soțietății. La aceasta un Cronică strâimă. Italia. Roma. Deși mintea și inima romanilor dela 2. Den. încoaci sunt cuprinse de o tăcere înfundată, totuși ei caută în fitoriul prosimu n fără orecare încordățiune. Dembstrățiunile făcute în zilele acre deferă iarăși poliției de lucre. Pe la mai multe dicasterii, dar și în lăuntrul cortilei jesuiților în colegiul romănă, ce găsiră placate „pn care poporul ce îndemna ca ele nu'și părăsească causa ca pentru că Leud. Bună parte a esbutit în Parte a resturna starea lucrurilor de mai nainte. De autor al acestor placate aflate la Iesuiți se socotește cunoscutul republican, advobatul S. Cănd poliția cătră casa lui, ea și fugisă. Către aceste în ajuunul anului nou ce aruncară în lengul Corsu-lui atătea căciule roșii, încăt Carabiniarii se văzură constriași ale căra cu corfele. Jiunimea amăgită se strigă între sene, de mine șoptite, cu „Non Russi, Ma Rossi.“ (APv. Zig.) Cardinia. Terin. De la căderea lui Palmerston, deși succesorul seu C. Granvis, încredință ne cabinetul din Torino, că marelațiunile între Anglia și Sardinia cu schimel „pe împăratul nostru preiubit Franțisc Ioclo I. cu casa domnitoare austriacă împreună Dzeu întru mulți ani să'l trăiască! și cară începu horul, ca și mai 'nainte de repetite ori: „Mulți ani.” Dignus est operarius mercede sua. Nu poțiu deneva mulțumirea publică coconiței „Osefa Balaș'”?) fiică a unui cetățian de aici, care darem că din pricina timpurilor antimarțiale încă nu e procopsită deplin in limba romănă, totuși nu să răține a onora totdeuna dorul tinerilor romăni, și a cănta și cu elu, și solo; - una dintre toate fetele romăne din Urbea-Mare, pănă cănd încă și dintre cele de preoți mai multe nu.) 19 ecsemplu. În a. 1849 s'au numărat numai în Viena și împregiurul ei aoe mii de concubinate, prin urmare ce vinea (ne fiecare casă de cele mari cu cuarțire mălte) cel puțin căte un bărbat care 'și ape țiitoarea ca, cu carea trăiește necununat. Să mai nimepe cineva încă mine fegele, care 'și vănd trupul de Bani și să afle, căci acela sunt cu miile, apoi să mai laude moralitatea popoarălor cultivate. Din vene 24 milione fiorini m. c., pe care Capdinia abea a plăti Ascipiei pa spesele răsboiului din anul 1848/9 s'au numărat „pn decursul a trecut 12 milioane p. m. c. tot în argint, care îndată s'au și numărat la dansul național în răfuiala datoriilor căte ape Statul a răspunde la bancu. Tiaga românească shi Moldavia. Din București ne sosiră Foile oficiale micemioziciale dela 1, pănă la 9. Ian. de odată, precum sosesc pacetele jurnalelor Engleze dela Ost Lodia. Bucuroși am reproduce căte ceva din acele foi, însă ne? În buletinul oficial nu aflăm decăt după datina și chiemarea ne o are, denumiri, licitații, secvestre, fallimente, prețurile bucatelor (cerealelor, producbtelor) și ale vitelor. În „estigor” întimpinăm o collectă de anavon, necarea M. La Domna Elisabeta Știrbei o întrode se înțelepțește în locul visitelor de țeremoniă obicinuite. La acea. Collecta este ne cama săracilor (!) căpitanei. Cel mai puțin an galbin ape crdlea fiecare la acea colectă. Descrierea, stau mai bine, numai decopiarea țerimoniei de la anul nou ținută la carte trebue de placă cititorieului. În cuvintele Domnului Țerei este simbure mult și o serioasă voință. (Ce pop reprodecemi aici.) Călători nepărtinitori carii ce întorc din Țeara romana, ne asigură, Kri acolo prosperitatea naintează, nu cu pași urieși cum apărea toți cei înflăcărați pentru binele patriei, ci cu pași luni dar siguri. SRO ERATE AMREGREREANEARERELDTMRORTE GMESPGUUNEORER ORNEELTIECORDONSEARLOPAPEGIERINCI GIZGRG PRCSGGROAUARRAGEUĂACGE RARAECENȚEELAERGUZAGTGIGERAEREIEI.EISAGGEGI GREREPEEEERAREEEERSERRAA țui omenirea sau din pricina mulțimei faptelor ne vedem dhear cu ari noștri, sau pre care le citim în istorie spre a ei rușine și despreț, să ne aducem aminte și de acei străluciți bărbați a cărora virtute strălucespre tot în istorie. Un poet din cei noi zice, că n'a putut găsi alt mijloc de a se feri de misantropie de căt acesta: „Cel băntăiu om mare, zice el, ce mi se înfățișază atunci în gănd, este tot Moisi; Moisi rădicănd un norod întreg din micșorarea în care căzuse; Moisi izbăvind acel norod din ticăloșia idolatriei, (păgănimei) și a robiei; el însemnănd o lege plină de înțelepșciune, ca un lanț minunat care leagă logu cumva și min de gloriă, ci evanghelia maghiarește! sărbeșite, rusește, grecește ori tătărește? — CTIMA OMULURA. (Urmare.) mei scumpei nostre națiuni!! gea patriarhilor cu legea vremilor civilizare, adică a co evanghelii. Însușirile mia- Dacă căteodată ne încercăm a despre șezămintele asi Meisi sunt mijlocele ce a pus în lucrare providența, spre a scoate din acel norod legiuitori însemnați, ostași statornici și nebiruiți, orășani generoși, sfinți răbuitori ai dreptății, aleși de a proroci căderea măndrilor și a fățarnicilor, și viitoarea civilizație a tuturor noroadelor pămăntului. Bărbații cei mari, fie morți sau vii, totdeauna arată de mincinoși pe aceia, carii își fac o închipuire umilitoare despre firea omenească. Căți oare ca aceștia nu s'au ivit în vremile cele mai vechi? căți în vremea romanilor? căți în veacul din mililoc, precum și în cele mai luminate veacuri a civilizației de acum? într'o parte, marturia adevărului, dincolo măngăitoria neporociților, aiurea părinți a bisericii vrednici de mirare pentru înălțimea filosofiei și pentru înfocarea milostenieniilor aci iubitore de omenire; în sfărșit pretutindeni vede cineva ostași viteji, apărători a dreptății, reînoitori a luminelor, poeți înțelepți, filosofi adănci, artiști lăudați. (Va urma.) *) O mană, a cărei sinuri Născutau trandafiru, Pletuosă vestă a Romei! Crescututea romanei Onore suveniru, Se rușinezi toți momii! ** Dea seapră în naintea înfricoșatului tribunale din in acela mi aceia, carii prin cochetării, în favora unei caste de omeni scremute și năimite au lăsat după urmă și atăta desolățiune! - În percițiunea stiicată! că dop citesc R.