Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)
1852-08-02 / nr. 60
e - - - .. ex . E. « LR E săi 3 A y E i74 . SI Por SA „di E N ” .217 F. rbcoinvectiva criminală avetriață. Preste de săptămăni, adecă aa 1. Cenremerie a. e. condica criminală austriacă ce întrodece în Transsilvania îndreptată și înavuțită întocma întru înțelesul determinat prin prenalta patentă din 31. Dechemerie 1851 și prin mai proaspetele preanalte legiuri emanate în privința aceasta. Noi n'am asocit a trage luarea aminte a publicului nostru cititoriu încă și în semestrul trecut asupra acestei legiuri mărețe, care ascunde în cine resultate neprecalculavere pentru soțietatea patriei noastre. Tot cu acea ocasiune am observat, că Transsilvania păn acum fusese 86 totul lipsită de o condică criminală, și încă bună. Căteva casuri criminale fuseseră se e drept prevăzute atăt în Compilate și Aprobate, căt și în statutele Sașilor, însă și în acelea domnia o confusiune înfricoșată, nemos că definițiunile crimelor seau erau dare răușeau pici decum, iar decretarea pedepselor seau era lăsată în partea lor cea mai mare la arbitriul judecătorilor, seau specifice prin legi, însă într'un modă foarte varbare. Din norocire și spiritel verbului și înaintarea în culteră carea mai subite și năraburile postre avară o îndurință binefăcătoare și asupra judecătorilor, în căt ei cu încetul ce abăteră dela litteră și înceastă a diuna pedepse mai omenesc. Cu tote acestea arderea ce COR, tragerea în țeapă, mortea prin rotă, înnecătura în apă, îngroparea de viu mai remăseseră în fință pănă în veacul trecut, iar numărul și felul torture„op care ce amana la cei învinuiți de sep o crimă „pa desspesa cercetărilor natura omenească ce înfioară al mi mai atinge. Mai multe crime iarăși cenă nu erau prevăzute sau atăt de rău classificate, încăt din lege abia puteai judeca verodată gradul pedepsei ne este acecheta; pentru Kb dabă de exemplu Aprobatele pentru un furt repețit de doi pei fioriai decretară morte apin spănzurătoare, apoi oare ne era ce fabă judecătoriul ce furii cei mari și ce lotrii de drumuri! După statutele Dacilor omorâtoriul și ucigașul trebuia ce peră prin sabiă, însă cea care ar fi orănt ori numai răzuit eu galbina de acru încă trebuia ch moră tot prin asemenea morte. În contra prevurvarilor încă era dictată mortea prin sabiă, iar precurvele ce cosea într'un cal și ce arurva în ani de măncare peștilor (L. IV. Th. 6 și 7). Din contră cel care scotea altuia 30 obiu ori „pi tăia limba, ori îi frăngea vreo coastă avea ce plătească căte 20 fiorini, iar dacă iar oi tăiat o spesie să dea 10 fiorini, și pentru un deget tăiat ori dinte scos numai 5 fiorini. Ear dacă cineva pentru omor era pardonat de viață, avea să și o recumpăre cu 40 fiorini și era scăpat și jestificat. (L. IV. Tit. 4.) Bată disproporțiune înfricoșată între feliul primelor și măsuțele pedepselor. Toate aceste rele și altele acestor asemenea au se încete cu totul de la 1. Septemvrie înainte. Locuitorii rapogi lumiei Bop primi că atăt Mai vine, cu căt față cu aceeași nici un feliu de privilegiu nu este socotit, ci vinovatul și criminalul remăne Bino Bar mi este osăndit ori ce Ba ei născut pn mătase ori în strenie, ori i se va trage arboarele genealogic din veacurile cruciadelor, ori că este cel mai simplă țeran fără alte cremenii aprispe, decăt aratrel și cana. Așea este, sondina criminală , menită mai de aproape sa să assigure atăt drepturile statului, căt uni drepturile particularilor, seau adică ea are să garanteze mai de aproape intest și prin practica ei înființare și în prac și supremul scop al statului, Bape este siguranța publică. Tulburătoriul de liniștea publică, răsturnătoriul de stat, trebue să aibă frică și respect de legile cuprinse în condica criminală întocma precum mi furul, lotrul, înșelătoriul, desprănatul preacarvariul, bătaciul șirăncorosul, omorâtoriul și ucigașul, otrăvitoriul, omorâtoriul de pndpea altuia, adică clevetitoriul, falsificătoriul de hărții publice și private și de bani, bancrotul înșelătoriu im. a. ș. a. Însă pentru la acea condică că mai foloseasceă într'un modă și mai omenesti, adică prevenind și împedecănd crimele, nu ce pote crede căt ajută la acest scop mai de aproape cunoașterea hotăpăpinop ei preste totuși de vătră toți locuitorii patriei. O lege pentru Ba să nu die călcată trebue să se dacă cunoscută la toți. Moisi Prorocul știuse prea Bine ne face, cănd mijloci publicarea celor zece porunci între tunete și fulgere. Bată causa cea precăt adevărată, pe atăt de miar cumpănitoare, nemoi care noi dorim atăt de ferbinte, ca condicele de legi preste tot, adică nu numai această condivă, ci și cea civilă și comercială și oricare alta cr ce traducă și să ce tinărească romănește, limpede, curat, neîntunecat, pentru Ba toți cei emiți mai presus de A, B,] cu o pută ave, citi, înțelege și folosi. Ceea ce ne mai intereseză pe lăngă acestea mai este și Comentariul Dasi Dr. Antoniu Hie, c. r. consiliarium nisteriale în ministeriul dreptății și profesoru public al procedurei criminale la universitatea din Viena. Comentariul Dlui Hiens ce unde stelă atrage paralelă între condicarea n0% și între cea dela 1805, cum wi a da explicățiuni istorice, ai totodată o alătură și an legislățiunea criminale pene a Ungariei și a Transsilvaniei, arătănd nemărginita osebire între una și între alta. Acest comentariu Ant ap fi de neapărată trebuință a ce traduce în romănește, însa așea, Ba earăș să nu e să vreo traducțiune silită, pedantă, care să fie preste putință a o citi pănă în capăt, cănd ea poate eși o traducțiune ne carva să o citești mai bucurosu mi decătu originalul. - Biena. 8. Astfer. În săptămâna trecută attinserăm ne scurt mărețele pregătiri sape ce war în Biena pentru fericita rentorcere a Maiestății Sale Îmneratu. asi, însă din devaispule pregătirilor însemnarăm numai cele dela curgea drumului de ferit, astădată aflăm și altele. - La capul Praterului ce încalță un apă triumfalu care cu nălțimea ca întrece ne basele cele cu trei sarspi, ear în lățime ape 100 spune. Acest arc noptea ce condica criminală austriacă Pentru 400 mii suflete sfoale elementaghi aveti? Mi se pare nici 40? Apoi aici nu mai incape a spune omenilor cu atâta delisatetia ca nu aveti ssole. Altu tonu, alea corda trebue attinsu. Spuneti curatu, cine e causa ca nu aveti stole, desi aveti capitaluri si fonduri forte frumóse. Red, De --- L SS dui ca să caute a se înțelege cu proprietarul sau vechilul său, când urmează a se afla de față si arendașul, sau devenul ce nu ce pop putea învoi, să'și aleagă până la Co. Dimitrie satul unde proiescu a ce strămuta și unde vor putea găsi mai multă ușurință, căci sânt elobozi a și ameza locuința acolo unde pop găsi mijloace de viețuire și de petrecere mai dulce și miloschipă, căci după sfântul Dimitrie nu li se mai pot priimi jerbile de strămutare, și vrând nevrând, vor fi atunci supuși pe cure de cinci ani la îndeplinirea condițiilor proprietarului care li se vor citi în auzul tuturor și li se vor da în mână, ca să se păstreze la canțelaria satului, spre a nu pricinui că nu li s'au făcut cunoscute, sau că s'au scimbat mai la urmă. Cârmuitorul pa eși însuși în județ și fără a lua nici o parte la această lucrare va povățui pe proprietari sau vecinii lor, precum mine săteni, însă cu durere și blândețe, îndemnându'i ca să'și închipuiască condițiile cu un chip potrivit și drept, încât amândoă părțile să rămâie mulțumited și să încheie cu bună și plăcută tocmeală. Repetăm însă, că cârmuitorul sau subtcârmuitorul, afară de o privegere și de o blăjină și durernică povățuire, nici cea mai mică învâlnire nu va lua la acele învoieli. Departamentul din păuntru la obști prin circularele sale cuprinderea acestui ofis al Nostru, spre cunoștința Cârmuirilor de județe și întocmai urmare. (Urmează iscălitura M. Sale. Secretarul I. Manu. No. 945, anul 1852, Iulie 22 Prepusul). Prepusul (suspiciunea) este o temere despre provitatea și sinceritatea vreunei persone, sau despre adevărul vreunui lucru, este o credință nefolositorră, însoțită de oarecare îndoiață. Bucureșții preputu, gelosiă mi bănuială. ") După lătinește Suspicio, după nemțește Verdacht, Verdăchtigung, seau mi mai sine Argwohn, romănește în Ardelu vinău, iar între bărbați și femei temere. Prepusurile, zice ingeniosul cancelariu Bacone, săngu între cugete ceea ce săntu și liliacii (vespereii) între paserile care sboră numai noaptea întru întunerecu. Ci nu ascultămu prepusurile, seau celu puținu să nu le credemu prea curându și fără a la judeca bine, pentru că ele confundă spiritul, allungă ne amici, mi ne împedecă de a lucra cu securitate în întreprinderile nostre; ele răvarsă neîntreruptu mori preste imaginățiunea (închipuirea) noastră. Tirane ale amorei și încrederii, prepusurile fac pe regi să fie crunți, pe bărbați urâciopii, ne femei le facu furioase, ne domni nedrepți, ne oamenii buni nesoți averi, și chiaru pe cei înțeleșți încă îi dispunu spre melancolie și îndolință. Acestu defeptu (greșeală) vine mai multu din spiritu decătu din inimă, și adese se strecoară încă și în sufletele inimoase. Enricul, regele Angliei e unu frumosu essemplu pentru confirmarea acestui adevăru. Nici o personă nu fu cănduva mai inimoasă, mai curagiosă, nici mai prepunătoare de cătu acestu principe. Cu mare acestea într'unu spiritu așea tare suspeciunile nu iar la