Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)

1853-06-03 / nr. 44

ez. 1 6 e ani, Elu Despre spiritslu de răsboiu alu Movamelaniluri a descăipurea acea energiă rară atătea variațiuni ale fanatismului. Pentru ca cititorulu să și își împlinește datorința combatețivă de răsboiu, este strica.”( 2, stihu 252). căndu exe pănă căndu voi fugiți de ea. — Atotu auzitorulu, (Sura 2, stihu 245). Des Dzeu n'ar fi înarmatu oameni în contra oameniloru, Unulu. Dzeu revarsă bunătățile sale preste universul Sura Combateți pe cei carii nu credu în Dzeu și în judecata lui cea de apoi, pe aceia carii nu ce sfiiescu de ceea ce a opritu Dzeu și profetulu său și lapădă credința cea adevărată. Combateți ne credincioșii scriptureloru,” pănă cându ei înărănți fiindu voru plăti dajdiile, ne aceia săi umiliți (Sura 9, st. 30). Mie mi s'a poruncitu ca să răsboiescu poporăle pănă ori care popă dreptu virtuțile măiestriile comerțiului, celuru este nici unu zeu decătu numai Răsboiulu este datorința vostră suptu ori ce domnitoru, fie rău ori bunu; precumu este rugăciunea datoria vostră suptu credinciosu, mai ferbinte (Sura 9, cr. 84 mi 85), fie elu bunu ori rău. De acumu nainte este răsboiu pănă la capetulu lumii; păcatele celoru răi, buni nu lu întrecurmă. Flacăra - - - „ „ i XXX N. răsboiului nu ce va stinge pănă nu voru veni Gogu și Magogu.”””) Cerbicoșii ce bucură să șează acasă. „Nu eștii în ferbințe la aceasta,” zicu ei. Spunele loru, că foculu tartarului este multu vă veți întorce (Sura voi vă găndiți la dacă vă căutați de vite și de agrii și uitați de răsboiu, va cădea urgia și desprețulu Compului preste voi, 9, st. 85). Celu care le amu se bate, pregătitu cu foculu de veci. Și din gura profetului dea cuvăntă urmașulu său Abubeci: „Nici fără unu poporu ca să nu fie fostu bătutu de Dzeu cu urgie; nici unulu nu va abătutu dela poruncă fără ca să pun fie simțitu brațulu lui. Pănă căndu va înverzi și răsboiulu, voru sbera: Ba pica apă din ceriu, pănă atunci căndu cărturarii Însă celu care cunoște timpurile, va zice: În adevăru în adevăru, este timpulu de răsboiu! Celu care more fără a ce fi bătutu pentru patriă și credință, acela more în putregime. Celu care nu merge la bătaie, și pu contribue la răsboiu și pu ajută pe luptători, preste acela Dzeu va trimite o nenorocire mare încă din ziua judecății. Iară învățăceii întrebară mi punănduse: De ce să zică cărturarii că nu e timpulu de răsboiu? Atunci zice profetulu: cei carii vorbescu așea, au căzutu supt anatima lui Dzeu, a îngeriloruimi a omeniloru. Despre eminența răsboiului sfintu zice Coranulu: Dreptu credincioșii (moxamedani) carii ședu acasă și nu sufere nici o stricăciune, nici decumu pu se voru asemăna acelora, carii își aruncă în periculu viața și averea de căile lui Dzeu; ne aceștia Domnulu ia nălțatu preste cei șezători. Paradisulu îlu promise la amăndoi, acestora însă (ostașiloru) răsplată mai mare, prin îndurarea ca, Domnulu, a toateertătorulu (Sura 4, cor. 94--96). - Credeți și vă bateți; acesta 6 celu mai mare alu vostru bine (Sura 61, cr. 10 și 11). - Rrăsboiulu pentru credință este mai multu decătu rugăciunea de cinci ori. - Mai bine este a purta răsboiulu sfăntu decătu a face închipăciuni de 70 ani pn casă. Ce vreți voi? Ertare și paradisu? Acesta este calea. - Răsboiulu sfăntu aceasta este adevărata sfințire, adeverata călugărie. Porțile paradisului stau supt umbra săbiiloru. - În ziua judecății de apoi ostașii voru bate (la ușă) și voru zice: pe voru după pe de și încordată, facă o ideă ne bună ai Istoria sărmanei nderpe patrii este pănă pa dă un preste totu întrețesută de urmele fanatieșului mo media care purtă trei vecuri armele cele mai înverșu nostră. Mulți mi au aruncatu întrebăciunea, pentru mohamedani fanatismulu mi vă în locuri ce astâmpere a ținutu întinsu preste trei vecuri. Mai mult voru a ști, decă turcii moxamedani la o înzăn ar mai fi în stare de a se înflăcăra spre numai crezii aprinși o desfășură la alți oameni. „Trimbița pacBoisasi sfaăntu,” așea ce tituleză o colecțiune de stihuri din Alcoranu și fetului, din tradițiunile lui Mohamedu pro eăsboiu modulu de a înflăcăra pe turcular prin nori și comandanți, se traducu aici căteva stihuri de ale Coranului ca totu Coranulu între altele: „Lupta celu a Acela a cărui piciore ce împulberescu pn răsboiele Domnului, în zioa judecății de apoi va fi mai departe de locurile dureriloru, decătu este calea pe care ar putea face călă Despre aceia calii ce ferescu de „răsboiulu sfăntu” (mo. . . a hamedanu asupra creștiniloru și a păgăniloru din Asia) zice rețulu celu mai sprintenu în o miie de ani. Celu care laudă pe Dzeu cu glasu mare,” meritulu aceluia la zioa judecății va trage în cumpănă atătu de greu, pe cătu suntu de grele cele epte ceruri și pămănturi și totu ce este între dânsele. Juru ne Dzeu, întru a cărui mănă este sufletulu lui Mohamed! După împlinirea rugăciunii fața și picioarele de nici o cale nu se potu pulbera mai cu meritu, decătu în răsboiulu celu sfăntu. - Celu care dă de pomană în numele lui Dzeu, va priimi răsplată de șepte ori însutită; iară decă elu își dă banii la răsboiu, atunci va priimi (pe ceea lume?) pentru o drahmă șepte sute mii. - Curatu de păcate ca nou născutulu pruncu și în rangulu martiriloru (muceniciloru) va fi acela, care se scolă cu reverință din naintea ostașului mergătoru la răstoiu, care îngrijește de trebuințele lui seu pi face seriituri. Acela ia parte din meritulu martiriloru. - Celu care amintrea face mai puținu, să hrănească unu calu de luptă ne celui prenaltu; acestuia în zioa preanaltei judecăți se va pune în cumpăna fapteloru ca meritu alu lui, totu nutrețulu și beutura, cumu și gunoiulu și pisatulu (calu lui). „Suntu în paradisu și cai?” întrebase Abd-er-rahman. Și profetulu zise: Acolo este unu calu de rubinu, cu aripe, ca să te ducă oriunde Bei vrea. Oricare rpe dinuocă (mohamedanu) poate ține unu calu, este datoru a ținea. La trei jocuri stau îngerii față: la joculu fețeloru între bărbatu și femeie, la alergătura de cai fără rămasu, mi au deprinderea cu săgeata. Tóte jocurile oameniloru suntu deșerte, afară numai de joculu amorului, mi de eserțiiiulu cu săgeta și cu calulu. Celu care cinstește calulu de Arabia, pe acela îlu cinstește Dzeu, celu care îlu bate, pe acela îlu va bate Dzeu. Celu care învață știința de răsboiulu Domnului, aceluia totă litera i se va socoti de meritu ca năsipulu în mare, răsplata aceluia nici odată nu va înceta. Omorâți ne închinătorii de idoli oriunde papă a ei (Sura 9, cr. 6), Adceluia ne more aa postulu său (ca custodiă) i se va socoti pănă la ziua judecății arăta meritu, ca și cumu ar sta încă totu la postulu său; acela va fi servitu de șeptezeți fetițe ale paradisului. Domnuluipa zice ai, rogăte pentru oricine vrei, eu te voiu asculta pe tine. - Fiecare poporu își are călugăria sa; călugăria poporului meu este ași apăra posturile sale. Armatele nu vă voru lipei vouă; BOI veți încărca dăjdii pe poporăle subjugate; voi veți cuceri cetățile cele frumoase dela fermi, cumu și palaturile loru. - Veghieți la posturile voastre; o noapte la postu are mai multu meritu decătu șesezeci ani rugăciune. - Dzeu iubește pe aceia carii se batu în șiruri ca unu muru pe străbătutu (Sura 61, st. 1). - Învățați săgetatulu mi coranulu. - Eu suntu trimisu dela Dzeu cu sabiea, pănă căndu va cunoaște toată lumea, că Elu este Unulu și neasemănatu. Ursita mea este în ursita lănciloru; săbiile suntu cheile paradisului. În țera vrășmașului lăsați să vă crescă rugile, ba mi acelea să vă fie de arme. - Celu care capătă rane pe căile Domnului (în răsboiu), la judecata cea mare se va înfățișa în veștmăntu roșu de focu, cu mirosu de moșușu. - Celui care o ia la fugă în ziua bătăliei, Dzeu ia gătitu tartarulu ca locu de scăpare desperată. Necredinciosulu mi celu care au ucisu ne dâănsulu nici odată nu se voru întălni în foculu tartarului. Celu care se ține pănă învinge seu cade, nă pa avea a trece în mormăntu prin cercetarea celoru doi îngeri judecători. Voi nepricepătoriloru, pe aceia carii morui pe căile Domnului să pui numărați între cei morți; ei trăiescu (Sura 3, st. 170). Șoismu — Amu fi mai pututu reproduce aici încă de trei ori atărea virare, din legea mohamedană, din care ori cine să cunoască este calea vouă poruncită, Domnului. Atotuștiutorulu cunoaște că nu „Nu e timpulu de răsboiu”. Va iară Elu este Decă cațiva venii răsboiu carea pămăntulu cap nu s'a lăsatu necredincioșiloru veni unu timpu. Destii deți vă porți comize , atunci dela porți sa răsuna unu glasu, “ani înaintea celorulalți. Cele mai folo 6ă: căința și răsboiulu. Mai bine este a eși odată un răsboiu decătu cincizeci de pelerinări (aa . provetealu lui Dzeu, îmbarbătă, în flacără Aa sufăntu. Dos zeul voru Bare ne duăsute, o sută voru e pe mii (Sura 8, st. 68). Să nu ți pese de nimini decătu numai de tine însuți. Combate, încurigiază! (Sura 4, st. 83). Celu care înflacără ne frate său da Disboiulu soăntu, ape atătu meritu Ka ostașulu, și fiecare lupată ce prețuește cătu și mnimile unui anu întregu.unui piciore ce împlu de despre pulbere în bătăliile Domnului este apăratu de foculu * Ka în natură, căndu furtunele și trăsnetele curăță atmosfera. ”adică ne creștinii carii ținu mi testamentulu nou și celu veciu. ”4) Turcii credu că venirea xi Gogu o prevăzuse Moxamed în Genchis Hanu tătarulu, care ce răpezise din nordu mi scărmase țeri mi staturi. Dar Magog cine ar fi?!. A)dică soldații de custociă căndu strigă noptea neaa posturi: Allah acbar ieg dir Allah (Dzeu e mape, Dzeu numai unulu D.