Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)
1853-09-12 / nr. 73
285 și se căută coroana prin alte ținuturi mai depărtate pănă și printre Dobriținu și Urbea mare, după spusele unoru seu altoru înșățători. În urmă se dede mai multu temeiu eruiciloru auditorului majoru de Cargher, care făcea ca vercine secretă mai cu temeiu ascunderea coroanei pe ținutulu Rușavei de cătu altu undeva, diama maiorului Curgheri ce încredință de nou aceeași misiune, în primăvara an. acestuia, care nădăinduse că rebelii numai peste o direcțiune putură mai lesne trece Cerna și că lada trebue să o fi pusu lăngă ceva semnu, unu pomnu, stâncă ori crepătură de pămăntu, așa începu auditorulu meu a lua cu de amăruntulu și a căuta caracteristica ascunderei pe la toată tufa, totu pomulu, toată steanca, toată cranga și glia întorcănduse și rescolindu de nou totu acelaș locu. În urmă unu pomu ce se afla încungiuratu cu iederă și viță selbatică conduse pe maioru la aflarea insemneloru. Acestu pomni zăcea pe cămpulu Allion dealungulu drumului vechiu, părăsitu de 15 ani, ce ducea în Valachia, acolo se afla o casă între pomni, multe dărămături, pomni descrăngiți și alte semne, care făcură să se credă că aceste tăieturi de crăngi fără altu scopu nu putură a fi opusu unui plugariu, mai veni unu semnu, că aici ce află o cheie de casornicu elegantă și o codoriște de secure, ceea ce supunea că aici a trebuitu se lucre unu omu mai cultu. Aici, cu tóte desmăntările începu majorulu în 6. Sept. a. c. a cena, în casa acea ue era de 20 stănjini de mape mi săpăndu în 8. Cenr neau 87 6pe, o canta lucrătoriului dede unu sunetu de metaluri îndată ce vezu unu vasu închisu de feru, care aducănduse la securitate, se deschise în toată iuțeala și iată că în elu se aflară insemnele. Lada era toată ruginită. Deasupra se afla mantaua s. Stefanu, udă ca și lada, în starea sa nefiindu tare ruinată; sub ea steteză 3 perine străbătute de umezeală pe care erau insemnele, de aci , strimfi de mătasă și legăturele, păpucii și pantofii udați și stricați, în urmă, brăulu și alte petele. În cornulu dea dreapta sta captușala cu coroana, ce remase nevătămată, de diamante, petiii scumpe și mărgăritare nedespoietă, lăngă dănsa zăcea sceptrulu nevătămatu, sabia ce era prinsă de rugină și mărulu împerialu înnegritu; acaretele de călăritu și 2 documente imuiete de ans ce afla pe fundulu ladei. Atăta e substanța istoriei despre aflarea coroanei Ungariei. — O hartă geografică panslavistică. În Belgradulu Serbiei eși de curundu o hartă, care pe lăngă Serbia, cuprinde și Bosnia, Brțegovina, Muntenegru, Dalmația, Croația, Schinonia, Sirmia și granița militară, Voivodina sărbească și Banatulu temișianu (?!); ci formează unu complesu îmbinatu și care dă împinteni la o re'ncepere a propagandei sindelavice, cel cănduse a representa marele imperiu sărbescu. (Vezi mi Nr. Gaz. 70—71). Ziurnalulu de Triestu împărtășaște după simțire, cum că auctorulu numitei Harte pregătește o edițiune noauă pe măsură mai lățită a acestei Harte, și vrea a ști că deregătoria supremă polițiană c.r.a ordinatu, ca numita Hartă, care represeată riscari proiecte politice neiertate, ori unde s'ar afla prin librerie ori oricine, să se confisce. - sânge și mănia resboiului nu va fi pe pămăntulu nostru; numai ne tememu Ka să pu remănemu pn veci totu ocupați. - De se va începe resboiu, și în prima furiă voru învinge moslimii atunci fanatismului turcescu nu lesne i se va pune frău. eară prima lovire nenorocită ii va desbrăca de totu curagiulu. Așa i cumpănimu noi. Iașii. Așezămintele filantropice și folositoare, care într'unu gradu atătu de strălucitu deosebescu Monastirea Neamțu de altele a țărei, au căpătatun nou adaosu prin fundațiunea unei școale publice în politica acelui nume. Întru încredințare că o bună învățătură este neapărată pentru plinirea îndatoririloru religioase și ale societăței, Preacuvioșiea Sa Egumenulu Neonil, deși de ani ferecatura patulu durerei, nu încetează a întinări în acei supuși direcției sale activitatea și energiea neobosită, prin care în epoca stăreției sale, s'au realizatu multe din faptele plăcute lui Dzeu, dupre dorința filantropă și marinimoasă a îndănuitoriloru acelui Sănt locaș. Edificiu celu frumosu, făcutu pentru școală, alăture cu Ospitalulu, parcă amintează datoriea a se îngriji, nu numai de sănătatea trupului ci și de moralulu omului, încă nu peste puținu ce va deschide gunimei doritore de învățătură, care pn 4 clase se va putea adăpa de cunoștințele orănduite prin programa școaleloru publice, și care se voru putea spori dupre nevoea și mijloacele monastirei. Prea Î. Domnu, aprețuitoru tutuloru așezăminteloru Patriei folositore, au binevoitu a da întru aceasta în 22. Augustu, un Domnescu Hrisovu a căruea tecstu este înșiratu mn Buletinulu oficialu. D. Baronulu Tecza c. c. Agentu mi General- consulu alu Austriei, s'au înturnatu la Iași în 24. Augustu din călătoriea ce au făcutu prin țară. ” Conformu cu cererea, care înaltulu cleru și boerimea pătrunși de unu sentimentu vrednicu de laudă, au supusu „J. S. pentru rădicarea prin subscriere a unui monumentu răposatului Mitropolitu Beniamin, în unu nou ținterimu afară din Capitală, DD. Postelnicii N. Istrati și G. Asachi făcăndu proiectulu cerutu, Departamentulu Cultului s'au supusu Prea Î. Domnu prin anafora, care prin apostilu l'au recomendatu Sfatului spre observare. Cunoscăndu interesulu celu viu al publicului pentru realizarea dorințeloru sale, nu pregetămu a împărtăși de odată cetitoriloru prin alăturatulu Suplementu arătu descrierea cumunii planulu acelui proiectu a căruia hotărâre definitivă ce așteaptă de la Sfatu. (Vezi în Foea trecută.) G. M. Tifeg'a romanesca si Moldati'a. Brăila, 5. Sept. Ori încătr'o reîntorci nu ți ce înfățoșeză ochiloru alta mai bătătoriu de cătu, pregătirile cele ne mai auzite pentru resboiu. Dincoace de Dunăre văzurămu numai odată încărcănduse magaziile cu nenumeru de bucate; previentarea pentru iarnă și proviziunea de lemne, de care peste 400 carră se aduseră numai dintr'unu ținutu, ne'au tăieatu totă speranța, cum că ne vomu vede Țara măntuită de greutățile ocupaționare. Ce e dreptu disciplina trupeloru muscălești e aspră, și dacă ce vede ochiulu nu lasă măna pe la noi, nu ne mirămu în astfelu de vremi de tristă aducere aminte din vremile vechi. Se vorbea de curundu, cum că niscari poloni carii vrură a fugi la turci, s'au prinsu și fără vero procedură s'au împumcatu. Comerțulu nu e închisu decătu e împedecatu cu totulu. Porumbulu, după ce nu prci în anulu acesta, ne mai amenință cu o scumpete pe primăvară. Corăbiele nu potu pasa Sulina, că ana abea ajunge la 67 piciore wi negoțulu celu vioșitu de bucate e strămtoratu și împilatu cu totulu de aci urmă că prețulu bucateloru scăzu, cu toate că ospeții ocupători se totu îmulțăscu în Poate încă numai că voru trece peste 200,000. — Dincolo de Dunăre, ce duce mirare despre pregătirile întreprinse și despre grămădirea trupeloru. Tocmai sosi o trupă numeroasă de Arabi în lagărulu turcescu ceea ce făcu mare împresiune în turci și le renoi curagia. Din toate semnele de pănă acumu, ni se pare că turcii nu voru lua inițiativa la resboiu și acesta ne măngăie despre o parte, că vărsările de Sgomila straina, setura Prusiei față cu Rusia ne pune la mirare apucătura ce o 155 presa ei în contra intereseloru ruse. ntre altele bate ln ochi ceea ne cuprinde, Fgepriișeu Krofenblatt din 10. Sept. nu fără înteresu pentru publiculu nostru cititoriu. Acelu articolu sună: „Traptatulu din 1910 p'ajunge, cumu ce pede, ca să astrăpeze scopulu celu ape; cumu stau lucrurile acumu, elu servește, numai ca să lege mănile Turciei mi ale aliațiloruci, să aducă nedependința Turciei în periculu seriosu și să dea aripi jocului Rusiei. Nu numai interesulu Turciei, ci interesulu Europei e acela care cere, ca, precumu drumurile pe apă, așa și teritoriele de graniță ale Turciei ci ce pună sub garanția tuteriloru mari și să se păzească imperiulu turcescu de cătră cele mai grele și periculose vătămări ale intregităței sale, prin care se poate cufunda imperiuluin cine, ne căndu flotele aliațiloru suntu constrânse a zăce afară lăngă Dardanele, tocmai ca să apere intregitatea Turciei. Rusia a știutu afla drumuri, ca să facă tractatulu din 1840 neputinciosu, care era unu propumnaculu în contra tendințeloru și a planuriloru sale. Europa nu poate fi atătu de neghiobă, ca să lase la viață relațiunea aceasta mai îndelungatu. De vreme ce a întratu crisa aceasta și ne a adusu pănă la arăta ș și noi sperămu, și dorimu, că Porta Ba rămăne nemișcată în punctulu acesta, a cărui însemnătate ar trebui rădicată prin presă, de ar veni lucrulu acolo, ca să ce incheiă între Anglia, Prusia, Franța și Austria un altu traptatu de 1840, care se pună rușiloru Dardanele la Prutu, atunci s'ar pute învoia cea bună lăsa în socoteala Rusiei ca să'și calculeze căștiguru ce i lau adusu pornirile sale. Tote acele profeții, că Porta ar cădea o casă de cărți ca cea dintăie suflare de pantă, suntu eludate. Nimicu m ap «i mai problematicu, după cumu stau lucrurile acumu, decătu o învingere a Rusiei, de ar veni treaba la luptă. Poarta să rămănă statornică pe lăngă hotărârile sale și să nu să retragă nici chiaru unu pașu; ea are dreptulu și interesulu Europei pentru sine.” PRUSIA. Verlinu, 12. Septembre. Luăndu în privire pu