Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)

1853-09-26 / nr. 77

Din PȘinutulu Bpansasi, 23. Septembre. (Secerișulu din ecriină. Locuitorii dela cămpu. Soștii munteni. Fostele reporturi iobăgești a ș. a.) De mi esi noscutu, că înnaltulu guberniu după prea folositoarea datină a luatu dela restaurarea păcii încoace cu lege prin candle sale oficiale din anu pn anu știri mi daturi despre resultatuli secerișului seu alu recoltei preste toată seara, totul credemu că este și una din datorințele presei jurnalistice întocma folositore mi frumoase, ca mi dănsa să fie cu luare aminte la starea materială a locuitorilor a țerei, de la carea - bine înțeleasă - atărnă foarte multu starea loru spirituală. Poate și că redacțiune la privini din alte ținuturi ale preaiubitei postre patrii pentru acestu a nu știri economice mai multu cuprinzetoare, eu mă văzu întru împregiurări de a vă pute cumineca numai unu resumu de daturi. ( Știți că primăvara în ținuturile acestea”) se începu tărziu, ne este cunoscutu iarăș, că clima în dosulu acestora munți înnalți (Bucecii șcl.) este multu mai răcoroasă, prin urmareri mai întărzietoare decătu în cele mai multe ținuturi ale Transilvaniei, pentru aceasta vegetăciunea ce începe primăvara tărziu, trecerea din iernă în primăvară se face anevoie, recelile primăverei încă se intindu pănă cătră capetulu lui Iuniu, și totuș cu toate acestea desfavoruri ale climei trebue să recunoaștemu, că pămăntu așea bine cultivatu, produpte așea multe și multiplice cu spice, cu păstări, de pomării și grădinării nu se mai află în toată Transilvania. Așea estimpu putemu zice preste totu, că secerișului seu recolta anului este mai bună ca de mijlocu, numai acelea vreo trei sate avură secerișu de totu rău, ale căroru hotară fuseră sfărmate de trindină. Încolo mai totu grăulu, secara mii orzulu dau binișoru, cucuruzulu, de și semănatu multu mai tărziu decătu pe aicea, ce coapse bine, pentrucă vara de mi scurtă, fu însă prea călduroasă și întrecurmată de ploi totudeauna la timpulu doritu; pentru aceea fănu încă se făcu multu și bunu; despre boala de cartofi încă nu auzimu nimicu; poame suntu multe; despre bogăția legumăruitoru fie martoră piața Brașovului ce înghite sume de producte de toată spița. Cu această ocasiune nu mă pociu conteni de a nu arunca o întrebăciune care mie mi ce pare a fi prea serioasă pentru economia patriei noastre mi care este. Pentru ue pn ținuturile acestea ale Brașovului și Branului pe lăngă o climă multu mai vitregă economia întru toate ramurile sale se află multu mai înfloritoare decătu pn toate celelalte ținuturi ale patriei noastre care și pănă la a. 1848 fuseseră întocma libere și capace de proprietate, cumu Sibiiulu, Medieșulu, Seghișoara, Orăștia, S. Sebeșulu șci. șul.? Aceasta provine de aciolo, că aceste ținuturi suntu totuodată și cele mai poporate din totu Ardelulu. Răspunsulu meu se va părea unu paradocson deocamdată, mă rogu însă ca să fie mai deaprope essaminatu. Poporimea prea deasă nu poate trăi la unu locu, pentru că nu o mai poate putri nici pămăntulu, nici industria nici comercialu, și trebue să scoată roiuri din sinulu său; dovadă ne suntu nemții m.acarii iau lumea pu capu cu zecile de mii; - poporimea prea rară iarăș trăiește foarte rău, fie măcaru și pe celu mai roditoru pămăntu, din causă că nu este concurință, care e sufletulu industriei, nu suntu consumători de ajunsu, încătu producătoriloru nu le vine a osteni în deșertu, pentru că ei o știu nainte, că produptele loru ce caută rău seau nicidecumu. Amea suntu mai multe alte ținuturi ale Ardealului. Din contră unde ținutulu seu țera este poporată numai în proporțiune dreptă K5Tp5 produptivitatea ca întru toate ramurile economiei și ale industriei, acolo va fi cultivatu numai bine, adică nici va rămănea țelenitu, nici se va lucra numai ca de dorulu lelii, scormonitu mi răcăitune deasupra, nici iarăș pui ce va storce toată unsorea ca în țerile prea popolate, unde agrulu niciodată nu odihnește, ba se semănă și de doă ori în anu, încă numai la urmă cu toată măiestria economică a europeniloru, pămăntulu acea mamă suptă și stoarsă se bolnăvește, i se bolnăvescu și toate productele lui. Ținuturile Brașovului suntu poporate mai tare decătu mai toate celelalte ale searei, însă multu mai papă decătu cele prea îndesate ale Germaniei, prin urmare tocma bine, tocma proporționatu. Arăta numai că din unele sate prea strimtorate de hotaru ar mai putea trece omenii la altele cu hotară prea întinse, pentru ca proporțiunea să se restaure preste totu. Așea de es: orașulu Râșnovu (locuitu pe jumătate de romăni și pe jumătate de sași, are hotaru atătu de întinsu, încătu se contermină pe departe cu alu Brașovului, ajunge pănă la două pușcături de satulu militariu Tohanu și pare pănă sub streșinele caseloru din satulu Sohodolu țținu suntu în stare a lu cultiva căndu din contră Tohanulu, e la întemeierea miliției granitare ne aa 176. (90 e de 180 numeri numai cu căte 12 gălete de semăani) fie te pătură, astăzi ce află poporatu pănă aa 400 familii, încătu ai ca prefăcutu numai în făliore supuri împărțince Tape, prin urmare unei familii pi o preste putință a mai trăi pe o nimica de moșioară cumu suntu acelea. Împregiurarea acesta nu lipsi a trage luarea minte și mirarea Serenității Sale a Dlui Principe Gubernătoru în timpulu petrecerii sale de dăunăzi pe la acestea sate, totuodată medită asunra mijloaceloru de a vindeca unu asemenea rău ne cătu s'ar putea și promise ajutoriu. Noi amu sfătui Tohăneniloru, ca în locu de a cumpăra dela Roșnovene pămănturi răspăndite, mai bine să cumpere o parte compasată de hotaru ce se contermină cu aju loru; seu ceea ce ar fi totu atătu, o parte din ei să se mute la vecinulu Râșnovu, unde se află case de peatră și grădine multe de vănzare pe laturea de cătră Vulcanu relative prea eftine. Tohănenii pe lăngă nespusa loru strimtorătură de hotaru suntu fără nici o îndoială ómenii cei mai muncitori nu numai pn ținuturile acestea, uimi pn totu Apoiasaă din romăni, caci și unguri fără osebire, încătu ei credu tare, că și escesele de care se învinuescu ei ar înceta îndată ce dânșii ar avea cămpu mai largu de lucratu. Afară de Tohăneni așea numiții stupari seu economi romăni carii lucră în parte moșiile patriciiloru din Brașovu, ca unii carii trecu la număru preste 100 familii și cu hărnicia loru au datu de rușine ne toți șvabii din Wirtembergane carii la 1845/6 îi aduseseră în locule și au convinsu pe proprietari că s'au înșelatu amarii în șvabi, ar merita a fi ajutați ca să'și mai căștige și proprietăți și să se formeze într'o comună politică (pentrucă biserică și parohiă au.) Privindu mai departela locuitorii sateloru dela șesuri, trebue să recunoască oricine, că aceiaș suntu prea îndustriași și nepregetători, romăni, unguri, sași întocma, numai sasulu este mai regulatu și multu mai avutu, pentru că apucase mai totu pămăntulu în mănile sale; romănulu din contră ca unulu care nu avuse niciunu conductoru, ai ducea orbulu ne orbu mi amăndoi cadu în groapă, alergă, se sbuciumă, zioa noaptea, lucră pe lăngă mămăligă cu cepă, ca și sasulu și ungurulu pe lăngă pănea cu slănină, sporiulu însă îi este mai puținu, pentru că moșiă de pămăntu ori n'are nicidecumu ori prea puțină, prin urmare este silitu a lucra foarte multu în parte pe la aceia carii nu mai știu ce să facă cu agriimi cu fănațele. Cu toate acestea nu ne tememu ci fimu vădiți de greșelă, decă vomu întări, că starea romănului de pe șesurile acestui ținutu este mai de suferitu decătu a tutupopă din totu Ardelulu, casa lui e mobilată mai bine decătu a altoru romăni, familia mai îmbrăcată și mai nutrită, o arată fața cumu lîi este vieța, vitele'i mai bine ținute, pentru că ține puține însă bune, tari, grase, și omenite, elu cu doi boi lucră ca altu ardeleanu cu patru și ca unu moldovanu ori munteanu cu șese. (Va urma.) Viena, 3. Octombre. Maiestatea Sa Împeratulu a sositu din castrele militare dela Olmiuțu în 30. Sept, a poftitu însă totuodată pe toate naltele persoane străine căre au mai rămasu acolo, ca să treacă totu prin Viena spre a acista duminecă la o revistă măreță a garnisoanei din capitală. Despre departulu Împeratului Rusiei se știe numai atăta, că a trecutu prin Varșovia, unde va petrece numai pănă va trece prin revistă corpulu din castrele de acolo, care în cursu de o septămănă voru manevra iarăș într'unu stilu mai mărețu. (Pănă căndu ce scriu acestea, Țarulu din toate călătoriile sale ne le face cu totă putinciosa iuțelă, sa și rentorsu în reședința sa.) Jurnalele străine nu înceată a da însemnătate foarte mare întălnirei împĕrațiloru la Olmiuțu; ne pare însă la Oxi, pentru ce regele Prusiei, (cumnatu alu Țarului) n'a mersu acolo în persoană, ci a trimisu numai pe unu principe ca să lu represinte. Unu jurnalu de Tirolu (Schützenzeiung), cumu mi „Wanderer“ din 1. Oct. voru a ști, cum că cununia Mai. Sale a Împeratului va fi în 24. Apr. 1854. Celu puținu pregătirile întreprinse pentru acea solenitate suntu menite a se încheie pănă la Aprile. „Loidulu” trage o știre din Lembergu cu dată 25. Sept. după care Înn. sa împerat. arhiducele Ferdinandu Macsimilianu, alu doilea frate alu Mai. Sale Împeratului s'ar fi denumită de Gubernatoru generalu preste țerile polono- părenine, Galiția, Lodomeria, și Cracovia și preste Ducatulu Bucovinei. Essel. La gr. Goluhovschi, gubernătorulu de acumu ar fi sărăulu Branu), încătu locuitorii săi nu roză,ui deu din trânsulu în arendă. *) Ale Brașovului, Branului, Săceleloru.