Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)

1853-02-25 / nr. 16

Gazeta ese pe die si, adera. Puiea odata pe septemana, adeca : „Mercuriu Mercurea si Sambata, Pretiu­­luu ete pe unu au 10 fim. er­re diumelate au­u 5 f. în. launtru Monareliei,­­ Monarchia austriaca. OFISIOSU. DERESIA TELESRAFISA. Ministrulu de interne catra c. g. gubernementu din Sibiiu, Bulet. 30. Inainte de ce incepi una somnu­linu si duratoriu nu s'a mai ivitu neci sata cea mai putina iritatiune. Vederea debilitata prin suferita septu­ge, sandu „privea orientala se află fiermurita mai nainte pe una parte a obiectului privitu­­­­ acum iise «sa îndgerzata” malti, totusi pene 'n minutulă de facia nu va restatoritu cu totala. Progresulu insanetosarei Maiest. Sale s. g. apostolice procede în asifeliu de uniformitate , incatu de adi in­colo se va strada numai cate unu buletinu. y Vien­a, 1. Martiu 1853, 7 Gre­dtinbiteia, Cons. Seeburger s. r. med. de curte, Cons. gub, cavaleru de Agat­mann, s. g. chirurgu, DEPESIA TELEGRAFICA. Adjutantulu generalu de armata catra toti commandantii militari “si ootpu­itogii. Maiestatea Sa s. g. arzetotica petrecii eri cea mai mare parte din di­fiendu sculatu din paiu si dormi tota u­­linu si odihnitu. Slabirea vestitului totu scade. Vien­a, 4. Martiu 1853, la 7 oge de căminete --- - --­­-­­ Pentru tini sleaine 7 Î. pe șii Sein, pe si anala, imtregu 14 î. m. e. Se premumera la lub­ postel Înperatesei, era si la tot cumoscuții nostri D. și­­ șirundinti. Repigi­ eegie „retin” se ceru 4­1. me. 18553. DJN preda lu­mea sa in decursulu calatoriei prin­ ogari­­a si Ardealu va cadea undeva jertfa de man­a unui asasinu partisanu d'i loru. Dupa fericita ghentogeege a Maiestatei Sale, aflanduse instelat prin infam­a sa asteptare, ura si inversiunarea lui Ioanne Liiceanu s­esea prin adunarile de cluburi, se se continuara imboldindu-se si mai tare, si conceputulu cugetu da omori pe Maiestatea Sa se si prefacu­ acum in propusu, din care condemnatulu incepu daci incolo a se ingriji numai de ocasiuni>, de modiu si de mediloce, cum au pute elu sever si cu poese si securu ingrositrea acesta propunere. "5 Era inainte de acesta cam cu vro 2 luni, cându se duse intro­b din r­atia de vechituri, si - si aluse unu cutitiu care i se parea a fi mai potrivita spre blasfamanda acesta fapta, pe acest, fiendu provestitu cu unu “manunchiu tare de lemn­u, in ascutitu de 10, policariu de lungu, cu unu ascutitu forte ageru si cu taiusiulu la maneriu de 2 policari de latu, lu ascuti la unu maistra in Leopold­­stadt nu numai pe partea taiusiului, ci si pe muchia, de 5 policari satga vervu in susu in forma de pumnariu, cu care arma intuieosiata, ce o rugta toto pe subtu surtucu, provestitu, venindu la spnossintia, cumea Maiestatea Sa are datina a se zgheambla rela ameadi pe bastio­nulu cetatei, se nevoi a pandi in diverse a­­ promenadei, mai multe saptamani dupa Maiestatea Sa. Aceasta o repeti Libenu dupa propria sa marturisire in gestenira de 42 zile cu pucina intrerupere, fara ca animă lui cea desbracata de­­ tatu sentiulu omenescu sa se fi sfiitu togodata dinaintea ingrozitoriei­­ erine, pene ce fatala di­­n 18. Februariu 1853, între 12 si 1 Ora dintr'a mâdi ei dede ocasiune spre a si ajunge diavolesculu seu “plana la care „cinti de malta.­­ Fara sa-si fi mancatu prandiulu se departă pe la 12 ore dela lo­­cuintia maistrului seu finindusi lucrulu, luă calea de a dreptulu in cetate si daci pe bastia lunga porta turnului rosiu si indata catra porta Saghintisa, unde veni Maiestatea Sa Imperatulu, urmatu de aju­­tantulu pr.nastiei Sale D. sotonela conte D'Odonelu facundu si indati­­nata preamblare si unde cam 60 de pasi "dela porta Saghipu­sa în dipsu stete pe locu, ca rechimatu pe bariera bastiei cea de a 2 poli­­ cari de'nalta se veda unu desragtiementa de soldati fosti facultati, de nou rentorsi si pusi in ordine. In momentulu acesta se apropie si Ioane Libeny venindu cu pu­­cinu mai nainte din partea opusa, si stete in departare de 8 pasi asole, iute si desface surtuculu si cu instrumentulu de omega ce su tienea ascunsu sub densulu porni mai inteip cercumspectu satga­rge­­nalta regiona a Monarcului, dupa acea se inierta, ca unu tigru incar­­natu, mantindu instrumentulu de asasinu in drepta, intr'odata pe din dosp satga Maiestatea Sa si din resputeri­i dede cu vervulu cutitului in cefa o lovitura atatu de puternica, in catu vervulu taisiulu se insa­­voia atrambu in susu de unu policariu, Vrendu a mai repeti loviturele in contra sacratului capit­alu Maie­­rnie, se dupa propria lui marturisire inaintea judecatii ar fi si facuta pene ce si'ar­ fi complinitu crim­a, din norocire fu repede trantitu la pamentu prin D. colonelu conte O'Donel, daci prin cetatianulu daisi losifu Ettenreich si indata concurendu alte regesne fu de totu invinsu si prin o patr6la militara asniamata dusu in rghinsoghe. Turbatu de mania pentru­­ ca i succese ghep asasinatulu, de care se vede ca numai dumnedeeasca provedintia a feritu pe scump­a viatia a Maiestatei Sale ec. r. apostolice, incepu Ioane Libeny inca mergandu catra prinspre a se espectora cu nesse eschiamatiuni insem­­mavere pentru libera republica si pentru Sela care prin revolutiune si proditiune si a agansat in patria in suferintie atata de profunde si care prin o noua prochlamare revolutionara dintr'o panda secura­ra si se inspagda a o cufunda in toate crudimile unui resboiu civilu. De vreme ce Ioane Libtny din propri­a sa marturisire in fasta judecatii si din multiplicele spuneri pe largu ale martoriloru sa dove­­ditu ca a comisu esectanda acesta fapta cu toate insigatele particula­­ritati de mai nainte, aflanduse starea faptei deplina incredintiata, prin siuni in contra Maiestatei Sale s. g. apostolice si în scurtu se de­­sp­rezinta sentintia a tribunalului belisp din 23 ale 1. a. pe temeiulu clară în mediul oculu partiseniloru acestui clubu si sperantia, cumca­­­rgi­naltei resolutiuni din 26. Decembre 1851, a prochlamatiunei de­­ziu­ a lunei lui Februariu a 18. an. 1853 la intre marii capitalei imperiale marcata cu o crima de care in istoria rorogeloga Apergiei nu s'a mai auditu nesi o data, si care trebue se imple anim­ a­­­ver­­ea lui cetatianu onesta de infricosiare, ingretiosiare si de cea mai profunda doghegie. Ioane Libeny, nascutu în 8. Desem. 1831 in Cankvăr, fiul Albei regale in Unga­hi­a, prin urmare abea in versta ceva peste 21 ani, de relegea catolica, june, de profesiune croitoriu si fiiu alu lui Ioane Libeny, unui croitoriu nepatatu „cu casa si proprietate funduaria in Csakvar, aplicatu sub intregu decursulu revolutiunei magiare ca sroi­­toriu militarescu la comisiunea de monturu­ in Aradu, si dupa depu­­nerea armeloru la Siria, Vilagosiu lasata liberu de imputaiunie, inca in a. 1850 întră in comerciu cu vi de meseria sa, carii, nemultiumiti ea ce ghegolati pnea resturnatoria e tienea nadasita prin intrigatoghiele arme ale regimului legiuitu despre apa­a, ea­ despre alta parte ne­­voindu a se impaca in nouele mesuri politice si administrative ale remnului Ungariei, desceptara pri ne'ntrerupta imrgumatata impar­­tasiga a releloru sale sentieminte in anima incursitului de o­cam­data unu cugetu sburdaticu spre asi elibera patria de sub rgedomingea imregateassa. Reia intalnimi de aceste prin sasite de meseria, prin­ pate si prin cuiburi dale loru ascunse, lucratorii nemaptuim­iti cu nop­a stage a lucruriloru si condusi fuga indoela­­ de cirumspecta si si sliVa influiatiare a turburatoriloru secreti re'neeta pen'cetu fura adusi la idea, cumea ei numai asea se potu incerca a ajunge scopulu dorin­­tieloru sale, deasa voru sterge de pe faci'a pamentului pre pre naltul capu alu statului. Prin preliminare si iritatiuni d'aseste pregatitu se duse incursitulu in Iin­a lui Martiu 1851 la Vien­a, unde caută modru a si face spno­­scintia si a se conversa mai vertosu sp patrioti si meseriasi d'ai sei de aceleasi pareri, in cerculu sagoga vorbi totu despre apasarile, ce dicea elu ea sufere­tiera dela gubernulu imperatescu, intosma ca si in Pesta, si citindu scrieri cu tendintie inimice gubernului explica veruce evenimentu in favorea inreutatiteloru sale planuri. Pe intrecute se lasă in cele mai inimise esre stogationi si espre. *

Next