Gazeta Transilvaniei, 1854 (Anul 17, nr. 12-104)
1854-05-26 / nr. 42
166 arătu CTAPEA de astăzi a causei răsăritene. E5 altă ocasiune ce ateptară mi pn coloanele acestei Gazete causele silescu acelea, lua aminte ca grandarea eveniminteloru mi aa toată întinderea loru de astăzi, răbdarea noastră scopulu său cu evenimintele să decare facu ca curgă mai încetu decătu ar dori publiculu nerăbdătoru, se adaose însă, că deacă numai puținu vomu totu trebue să mărturisimu cu toții, să semene că peste puținu va deveni lucrulu la o bătăliă generală, cumplită și hotărătore, ne care ne scotemulistriei map are fi crezutu și totu odată cu care netote acestea că nerăbdarea de a pede odată dănduse unu capeta lucruriloru în locu să se astămpere, ea totu mai crește. Ce mirare însă, căndu toată lumea sufere de greu din causa eveniminteloru răsboioase care se trăgănează fără ca o singură zi să hotărască totulu. Din contră următoarele considerățiuni, după „Vanderer” din Viena ne va ține mai îndelungatu decătu ar luarea urmările lui pe la începutulu lui încă și cei mai cumpătați întru așteptările loru. Doă lucruri pironescu deocamdată aminte publică, sortea Silistriei și operățiunile lui Napier susu la miezănopte. Amândoă apasă greu în cumpăna timpului nostru, 'nici unu resultatu altulu, de cătu că ap aduce pe Rusia cu unu pașu mai aproape cătră frontulu puteriloru apusene pe care'lu facu în Turcia operățiunile lui Napier ap lua răpezime prosperă, adică l'ar mai grăbi cătră suntu destinate a lua o tăriă ca și Gibraltarulu părerea acesta vrea, deacă pa este fi sositu minutulu zace cu totulu airea. Istoria suntu învingeri și triumfuri, care pu adică Finlandia și toate țerile nemțești ne căte dela Sveția, precumu mi Crimulu, care pănă și pupă ce a lucra, atunci dunsele voru lua Sevastopolulu și voru lua Cronștatulu, pecunoscăndu Deci deacă puterile apusene întărzie cu lovitura loru hotărâtoare, causa nu zace în neajunsulu loru, ci aceeaș ne învață, locu ce te scoță la unu scopu, la o hotărăre, ele încurcă lucrurile și mai înfricoșatu. Puterile apusene ce aplă în ctape de a lua dela Rusia apucase atenta în vesculu trecutu fusese alu Turciei. Acestea ocupări însă nu se potu socoti de căștigu, decătu numai atunci, căndu se voru învoi și celelalte mi voru recunoște, că apucarea acestoru țeri dela Rusia nu voru fi numai o simplă perdere pentru dânsa, ai totu odată și unu căștigu securu pentru Europa, prin încercările Rusiei dela alți vecini, pare însă, că tocma în privința diferință între puterile europene, prin autora să ieri acestui puntu mai domnește Lumea crede adică, cum că Austria și Prusia nu voiescu mai multu, decătu să scoață pe Rusia din Principatele romănești, căndu din contra Franța și Anglia ceru mai multu, adică garanția pentre viitoru, aloru părere nu cendre căștiga altumintrea, decătu luăndu Kiapă din țerile care dăndule altora (spre es: romănești, în postestatea Rusiei și departe ne Rusia din vecinătate pe care după pentru ca ei să o restringă ca să nu mai poată eși spre a întinde riloru care nu suntu ale dăncei. Într'aceea să rămănemu numai ne lăngă scopulu de a scote ne Rusia din Principatele Aici vine întrebăcinea: cu ce mijlocu voiești ați ajunge scopulu acesta, căndu vezi bine, că Rusia nici de cumu nu vrea a părăsi Principatele romănești suntu Spartani pentru republica loru, adică, a scăpătatu asupra Europei, Asiei și asupra viitorului, portanța Principateloru dela Dunăre! Rusia se chiamă: Principatele romăanticiloru ne ruși mi vei scote din Principate numai morți, iară vii nici odată. Căndu Rusia nu va mai domni în Principate (ca protectoare ori suverană, totu una face), atunci dânsa din toată înrăurința ne o apelată atăta este iie mai gata ași da jărtoă Finlandia, țerile nemțești și Crimulu, a cuteza să țină resboiu cu apusenii chiaru pe pămăntulu Poloniei rusești, decăzu să părăsească Principatele. Cerbicia resboiului care ne așteaptă, abia își mai are părechea ca în istoria lumii. Acesta ce cunoaște mi de acolo, Kle Rusiei ia cășunatura între alte mijloce mi apine de care ce folosește, să întrebuințeze și una curioasă, să țină adică una, zicăndu, cum că Europa față cu Rusia n'are totu unele și aceleaș interese, că Europa nu are dreptulu de a se amesteca în trebile resăritului. Ci această părere a Rusiei este cu totulu rătăcită. Tocma din contră Anglia și Franța trebue să facă orice jărtfă, pentru ca să apere mi să asigure libertatea Dardaneleloru, precum Austria și Germania suntu datoare a încerca oriși ce, nugiai ca să păstreze libertatea Dunărei. Dunărea mi Dardanelele stau mi cadu unele cu altele.”) Seu Rusia va domni în viitoru preste toată Marea neagră (împreună cu Bosporu, Dardanele și Gurile Dunărei, care se îmbucă întrânsa), seau că nu va putea dispune nici peste o picătură de apă din mlănca. Seu ns Europa ce va bate în comunu pentru interesele sale comune, seau că toate ostenelele bancei suntu în deșertu. Nu încape nici o îndoială, că Anglia și Franța trebue să'și ajungă scopulu loru, de a asigura Dardanelele cu orice prețu eală de nu, Austria și Germania încă nu voru fi asecutate nici odată pentru libertatea Dunărei. Finlandia, provințiile nemțești, Crimulu trebue să se ia de la Rusia și protectoratulu ei din Principate trebue să cază sfărmatu, pentru ca să se poată numi că Dardanelele și Dunărea suntu libere, însă și cu aceste condițiuni mai rămăne îndoieală deacă ce va pute ajunge pe deplinu acelu scopu despre care vorbirămu.” Din aceste idei puține, însă chiare, poate cunoște ori vine, lăngă ce prăpastiă fioroasă ne aflămu. Resboiu poate universalu. Tractatulu de alianță încheietu între Anglia, Franța și Turcia. Acelaș sună: „Maiestatea Ca Împĕratulu franțoziloru și Maiecrarea Ca Regina împreunatului Regatu alu Mapei Bpicanii mi Irlandiei, carii fuseră provocați de cătră Maiest. La Sultanulu ca să-i dea ajutoru, pentru ca să respingă atacurile îndreptate de cătră Maiest. La Împeratulu tuturoru Rusiiloru asupra țeriloru înnaltei Porți otomane, atacuri, prin care întregitatea Imperiului otomanu și suveranitatea tronului Maiestății Sale împărătești a Sultanului se află amenințate, și fiindcă numitele Maiestăți suntu convinse pe deplinu, cum că estința Imperiului otomanu între miezuinele sale de acumu este trebuincioasă pentru păstrarea dreptei cumpăne între sfaturile Europei și fiindcă dânsele în urmarea acestora se învoiră, ca să dea ajutorulu cerutu de cătră Maiestat. La Sultanulu spre scopulu acesta, numitele Maiestăți și Maiest. La Sultanulu aflară că se cuvine a se încheie unu tractatu, pentru ca în conglăsuire cu cele susu zise să'și defigă scopurile și să determine modalitatea, cu care numitele Maiestăți voru da ajutoru Maiestății Sale Sultanului. Spre acestu scopu numitele Maiestăți mi Maieci, Ca Sultanulu denumiră Pleni putinți ai loru și anume: Maiestat. La Împeratulu franțoziloru pe Dn. generalu de divisiune, grafulu Baragai d'Illier, v. președintele Senatului ș. c. 4. estraordinariulu său ambasadorumi pleniputinte la Porta otomană. Maiest. La Regina împreunatului Regatu alu M. Britanii și Irlandiei pe prea onoraverulu Stretford, vicomte Stretford de Redclif, Per alu împreunatului Regatu, consiliariu intimu alu Maiest. Sale britanice, estraordinariulu său ambasadoru și pleniputinte la Porta otomană. Și Maiest. Sa împerătească Sultanulu pe ministrulu său alu trebiloru dinafară. Carii, după ce își schimbară unii cu alții pleniputințele loru și le aflară autentice, se învoiră la următoarele ponturi: Art. I. După ce Maiest. La Împeratulu franțoziloru și Maiest. La Regina împreunatului Regatu alu M. Britanii și Irlandiei în urmarea cererii Maiest. Sale Sultanului a demăndatu cătorva despărțeminte număroase din armatele loru ca să meargă la Constantinopole și să'și întindă apărarea loru preste ținutulu și bandiera otomană, ne cătu voru suferi împregiurările, numitele Maiestăți ce îndatoară prin acestu tractatu cătră Maiestatea Sa Sultanulu a conlucra și mai departe, a apăra țerile turcești în Europa și Asia în contra atacuriloru rusești, trimițăndu spre acestu scopu unu număru de trupe pămăntene atătu de mare, pe cătu să poată fi de ajunsu spre ajungerea acestui scopu eară Maiestățile numite voiescu a trimite acele trupe la unu puntu ori altulu alu imperiului otomanu, unde se va afla de trebuință. eară Maiest. La Sultanulu se învoiește, a crede, nu ape nici unu temeiu. Și orice prețu. Unora le plesni prin capu a zice, nici unu felu de pedecăsta să nu fie turburată neștiŭ resboiu universalu, resboiu puteri europene de a ce întinde Acelu mijlocu pentru engleziloru și periclitată cu că resboiulu de acumu mi cu toate dânsa mi a rupe ceea ce că flotele Căderea Liapusene nu Ka adică acecapulu o zi, Sevastopolulu nici Cronștatulu, care ar fi de în râsu. Deacă Anglia ce află astăzi este numai unulu în toată lumea. Rusia le țerile nemțești Sveției, Spaniei, mi Franța că măna asupra ieși acela a fostu scutulu gatu cu viitorulu Constantinopolei. *) Noi amu zis'o aseasta încă din papa a. tr. în articulii întru cugii desbăteamu causa răsăritenă. Viitorulu Principateloru este strânsu leIstoria ne e martoră pe 1500 ani. -