Gazeta Transilvaniei, 1855 (Anul 18, nr. 1-104)
1855-10-19 / nr. 84
...L--Ll-4--.| | Bărbați Femei pănă în dosulu cetăței pe apă nainte. Într'aceea doi gene- Bucovina 217,276 ralii franțuzești avură curagiulu de a nainta cu trupele loru Dalmația 216,357 215,980 pănă la o distanță numai ka de 200 stănjini dela cetate. Acum 1,491,080 fortăreța Chinburnu ce văzu silită de lal oare 35 minute a și 1,253,975 opri foculu, pentru că nu mai putea suferi trăsnetele corăbii4,411,615 loru de liniă. Atunci aliații încă'și opriră focurile loru, scoseră flamură albă și trimiseră parlamentari pe uscatu. Ge783,338 neralulu rusescu Conovic, comandantulu cetăței capitală, apoi 477,035 eși din cetate cu totă garnisona ca de 1300 inși și se deteră 1,148,784 prinși cu toții, după care se și trimiseră la Constantinopole Ar fi să se mai publice acelaș număru de locuitori specificatu încă și după naționalități și confesiuni, precum la a. 1851, însă o asemenea specificăciune pe an. 1854 pănă acum încă nu sa văzutu. — DIN cămpulu RESboiIuULUI. Chinburnu mi Ocacoiu, dea cetăți întărite pn guberniulu rusescu alu Tauriei, adică dincoace de Crimu și dincolo de Odesa se mai dedeseră uitării din veculu trecutu, de căndu rușii cu turcii bătănduse le lua și relua unii dela alții. Aceste doă cetăți căzură ka prin unu fermecu în mănile aliațiloru în zilele căndu lumea toată aștepta, ca cetatea maritimă și comercială Odesa să devină bombardată prin flota dușmană care se apropiese de malurile aceleiaș. Urma însă arătă, că arătarea flotei aliate la Odesa fu numai o strategie pentru ca să se abată luarea aminte a rușiloru dela alte operăciuni multu mai însemnătoare. Într'aceea mai nainte de a reproduce aici toropia căderei Chinburnului și a Ociacolului, cum amu zice înaintea ochiloru Împeratului Alecsandru, carele ne atunci ce afla neanpone adică numai la cetatea Nicolaievu, ce cuvine a lua măcar următoarele cunoștințe despre puseciunea și însemnătatea numiteloru două cetăți. Râurile Bugu și Nipru mai nainte de a ce vărsa pn mape ce întălnescu și ce prefacu într'unu singuru râu. Din acestu rău apoi se face unu lacu mare, după aceea din lacu carăș se scurgu între Ocacofu, care rămăne cu pe miezănopte și Chinburnu, care se zace spre miezăzi, prin unu canalu îngustu, adăncimea căruia este 15 pănă la 20 urme. Ocacofulu zace pe o culme de malu. Mai susu se vede o fortăreață veche încă din vecurile decăntru republica italiană a Gemezilor neguțetoroasă și răsboioasă cum era, domnise peste acele maluri. Lăngă canalu mai făcuseră și rușii o baterie de 9 tunuri pentru apărarea acestui locu, prin urmare mijloace puține de apăratu. În stăngane o limbă de pământu năsipoasă ce nalță fortăreța Chinburnu, care apără la corăbiile dușmane ci nu poată străbate din mape în gura Niprului împreunatu acum cu Bugulu. Avea fortăreță e făcută din petră în forma unui cornu, are și reduturi și șanțuri pe din afară, iară o lature a ei este spălată de mare; în lăuntru are casarme, casemate sub pământu și alte case mari și este armatu cu tunuri din toate părțile. Garnizoana de la Chinburnu era în timpu de pace 2000 ostășime regulată, eare în apropiere se mai află și unueatu frumosu de siliniă de graniță. Iată acestea sunt Ocacofulu și Chinburnulu. Acum să apucămu harta la mănă, căci fără aceea prea puținu vomu înțelege. Decă aliații aveau întru adevăru planulu de a scoate încă estimpu armata rusescă din Crina, apoi ei trebuea să urmeze întocma precum armară, adică să iasă ne răulu Nipru înainte cătră Chersonu și Nicolaievu, ca să ajungă la Perecopu în strimtorea dintre două mări moarte seu mai curatu vorbindu între lacuri și bălți scărnare, puturésemi ne sănătoase; cară de acolo să pășească deacă le va da măna, cupe Podolia cea roditoare și sănătoasă, pentru ca să strămute răsboiulu în inima Rusiei. Deci după acestu planu flota aliațiloru părăsi dintr'odată Odesa în 14. Od. și pănă seră din aceeaș zi sosi în față cu Chinburnulu unde mi aruncă anghilele. În 15, franțozii au și scosu trupe da uscatu. Ziua din 16, se perdu, pentru că vântulu era în contră, într'aceea totuș căteva șalupe și corăbii mai mici străbătură în Nipru. În 17, pe la 9 ore 20 minute se începu bombardarea celor trei forturi de la Chinburnu. Rușii răspunseră din bateriile loru cu totu curagiulu, pe care franțezii nu lu potu lăuda destulu. Ci puntu la 12 care se apropieră și corăbiile cele mari de liniă (căte 80--120 tunuri), căteva fregate (cu căte 50 -60 tunuri) și corvete (20—30 tunuri) și străbătură unele ce socoti mai altumintrea mi după ce aruncă pe aeru căteva întărituri, cu totă garnisona sa cătră Nicolaievu, o tulipănirea aliațiloru împreună și cu unu micu număru de desere și trei tunuri. în partea de amiezi a Rusiei, alte corăbii mărunte de ale aliațiloru earăș mai înaintară scopul ca tote proviziunile unele orașe așezate pe malurile acelei mări, rămasu ne au să le nimicească. Acesta ce mi întâmplă me au capetulu ceputulu știrile axat concentrate apeste 60 mii trupe aliate; din susu de Sevastopolea între răurile Cernaia și Berbecu stă armata cea mare aliată, eară în acesteia italienii sardineni sub generalulu La cu nepusă greutate 80 tunuri ce eui pentru ca prin acelu puntu armata să fie asecurată de vreo robire fără vestea rușiloru. Față cu grosulu armatei aliate stă armata rusească începăndu de lăngă portulu Sevastopolei pe prima minte cu core acestea puseciuni socotite în legănaintările dela Nipru arată planulu aliațiloru învederatu, că adică ei se încercă, dară ar putea închide pe Gorciacoff în Crima. Despre nenorocita bătăliă a rușiloru dela cetatea Careu pn Acia întâmplată la 19. Sept. eși acum mi ră portulu comandantului Muravieru, carele adeverează întru toate, că acelu asaltu a fostu cu totulu perdutu și că au peritu ruși „foarte mulți”, arăta numai că „paralidulu rusescu”, care le publică mai ănteiu acelu răportu, reface numărulu celoru căzuți și răniți, însemnă numai că între cei răpiți ce află și patru din acei optu generali, carii luaseră parte la acelu asaltu, eară nenorocirea o ascrie la acea tristă împregiurare, că îndată la începutulu bătăliei au rămasu morți și răniți o mulțime de ofițeri de staliu și alți subalterni, încă nu comanda puri perdu legămintea sa cea firescă; cu toate acestea rușii s'au bătutu cu leii, căci de patru ori au luatu niște rebuturi de la turci, însă și turcii de patru ori se reluară de la ci mi pi trimiseră de acolo cu capetele sparte. Aliații aflară 174 tunuri toată comoditatea corului. Fanagoria acolo 62 tunuri mijlocii de căte 2 mortare (Mogseg) pentru aruncatu de bombe. Ma cutu cele pentru Crimu, acolo mari și recopu în strimtoare. (după „Monitorulu” oficialu din Șubeșui) Ei ce așezară aici cu acestea întorseră foculu asupra Ocamiiei comăndintulu lui Octombre, mai aoă stau așea pn Chinburnu, acestui locu întăritu Pe căndu aceste eveniminte avangarda Marmora. Susține niște dealuri nalte Pelissier după de răsboiu decureu prin Marea moartă rusești căte lăsăndu loculu în stă(dincolo lucrurile în susu anume 165 orașe de Crima) lui Septembre mai fuseră ocupate de cătră aliați, 9 și 12 punți la glonțe) „la Eupatoria mari au ce mai după pănă a poruncitu cu și mi în întărire Tamanu mi carii aflară și a la Pe rgomisa siraina. TURCIA. Constantinopole. Generaluluces, pen. austriacu conte Pa ar sosi aici dela Iașii. Venirea asi în capitala Turciei a produsu o mare sensațiune, fiinducă misiunea lui trebue să fie de mare însemnătate. Se crede de obște, că se lucră mai vârtosu pentru deșertarea Principateloru de austriaci. „Dr. Z.” împărtășindu această știre, zice „că elu trece cu vederea preste alte conjecturări, care se înșiră de cătră romăni în obiectulu misiunei acesteia și împărtășirile (?), cum că o mare parte dintre romăni ce încearcă la Portă a căștiga reegauzarea imperiului daco-romanu, care cu bună samă apoi ce cuprindă și Besarabia și Bucovina.” Acestă observațiune a lui „C. Z. e soară cu multe altele, care le mai făcu elu cu scopu de a calomnia, ca să se stărnească celu puținu prepusuri stricăciose despre oameni. | | | j| | | | | |