Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)

1856-08-02 / nr. 61

235 vezile ce 'mi veți da despre activitatea și onestatea desvălută de D voastră în timpulu că tu vomu sluji împreună și cu mulțămire voiu stărui a se face remunerare meriteloru fiecăruia.” — („Zimbru.”) Preste întunecimea din Besarabia următoarea corespondință pe care o reproducemu după „Stea” aruncă oareșcare lumină: Ismailu, 18. (30.)Iuliu. Prin mai multe jurnale străine amu văzutu o idee rătăcită despre surparea cetății Renii, vinu dar a îndrepta această greșeală. Renii n'au fostu și nici nu este cetate, avăndu numai o carantină care au costatu statului 70,000 ruble argintii. La Reni dar nu numai că nu s'au surpatu mimică, dar nici măcar s'au văndutu carantina. Cu totulu altfeliu este înse la Ismailu. Aice, după ordinulu gubernului, 13 batalioane din divisiile 14 și 15, pănă acuma au surpatu cetatea și cinci casarmii mari ce erau în lăuntrulu ei, fiecare căte cu trei rânduri. După ce le au descoperitu, și li s'au scosu și pardosela, apoi le au aruncatu în aeru cu pulbere. La fiecare casarmie s'au întrebuințatu pănă la arei sute de puduri pulbere. Casarmiile cele mici pănă acum s'au cruțatu. Casele ofițeriloru de marină, ce erau în cetate, s'au văndutu și se văndu necontenitu căte 80 pănă la 150 ruble una, și le cumpără totu jidovi. În orașu (Tudioiu) se află încă trei casarmii, spitaluri, închisori (ostrovuri) și alte zidiri publice, aceste voru remăne nedărmate, fiindcă sunt făcute cu cheltuieala municipalității și au venitu poruncă, că anume numai zidirile ce sunt făcute de statu să se strice. Așa voru remănea neatinee și poșta și carantina. Cetatea Chiliei asemene s'au surpatu cu mine, ba încă s'au întămplatu și pericolu de sau vătămatu vr'o cățiva soldați și unu colonelu. De vr'o zece zile s'au văndutu totu materialulu dela (Sărata) unde se face carea de mare, dela Chilia, și dela Ismailu, luănduse cu unu prețu de daru de cătră neguțetorii Caravasili, Iliadi și alții. Cordonele dela Prutu și pănă la Burna-Sala, aproape de 250, ce atinge, asemene și de făcute cu cheltuiela municipalității. Cu toate surpările, Ismailulu totu va remănea unu orașu frumosu avăndu bulevarde și biserici mai multe, între care se deosebește biserica catedrală (Soborulu) și alte zidiri frumoase. Ieri au venitu aice D. colonelu Steriadi cu poșta de la Galați, spre a primi șalupa canonieră a Moldaviei, care, precum este știutu, s'au fostu luatu de cătră Ruși aa retragerea loru din principate. Această șalupă s'au înapoiatu acumu țerii, reparată și cu multe înzestrări ce n'au fostu avutu mai înainte. Astzi au sositu și unu ofițeru de la Galați cu zece soldați moldoveni echipajul șalupei. Ei au venitu pe o barcă străină, fiindu că, dupre însuși zicerea loru, bărcile loru, cu cei mai mulți soldați și sub ofițeri vechi, se aflau duși pe Prutu la Oancea spre a măcina păpușoiu, în interesul Dlui Steriadi, care este antreprenorulu hranei garnisoanei din Galați. Lucru care mi s'au asiguratu că se face obștește, dar care, auzinduse aice, au făcutu unu foarte reu efectu. Mi ce asigură, că astăzi dlui colonelu Crepiadi cap fi esprimatu că ofițerulu Barberi mi iuncherulu Ciucă, carii au fostu întovărășitu în 1854 șalupa canonieră la Ismailu - n'aru fi să fie primiți în Moldova. Dlui Steriadi uită însă doue lucruri, că în anii 1853 și 1854 nu numai D. D. Rapsepi, care este mi străinu, au văditu simpatii rusești, și că sântu și alții carii au făcutu multu mai multu, și al doile, că fără D. Barberi, D. colonelulu nici în barcă nu s'ar pute sui, și mai alesu astăzi căndu D. D. Barberi și Ciucă au profitatu de totu ti apulu petrecerii loru în temnilu spre a se forma la școala (ucenia) mașinei. Rușii, celu puținu fățișu, ce arată cu mape cimnarie cătră Romăni, și aru are chiaru bucurie de a le înapoi această parte de pămăntu. (1) Comisia hotarului se află de o bucată de vreme la Achermenu (Cetatea Albă), și se zice că comisarii în curăndu au a merge și la Odesa. Pănă și Rușii laudă spiritulu și activitatea lui Muhlis Pașa (Beizade grigori Sturza) care este sufletulu conisiei, și apără ce energie interesele Moldaviei la tragerea hotarului.” - Kacs cunoască și cititorii noștrii modulu scrierii, spiritulu în sublețitoriu și tendințele noului jurnalu eșitu în Iași suptu titlu: „Nepărtinitorulu” poate fi deajunsu împărtășirea articlului următoriu aniunionisticu sprijinitu pe titlulu „Oglindă istorică,” acela e următoriulu: „Scopulu întrunirei Principateloru Moldaviei cu Valahia, născutu din dorința de a se înființa unu statu mare și puternicu, să vede legănatu în opiniile unora, cu țintire ca elu să remăie neatărnatu și suptu unu prințu streinu îngrăditu și cu pixiniră de oști însemnătoare, sau că deodată fie măcaru precum să găsește suptu suzeranitatea În Porți, întru nădejde că după o vreme s'ar putea răscumpăra, și că viitoriulu, prin aeale impresiurări, întrunindu provințiile veșniute, ar produce feniciulu celu mare Romania. Ideea este frumoasă și înaltă fără îndoieală, însă înnainte de îmbrățoșarea ei, trebue a ce consulta istoria veacurilor trecute, a să precumpăni înpregiurările, a să giudeca și a să analiza folosurile sau pagubile ce ar produce săbințile cătră un rezutatu arătu de confuzii și îndoelnic. Spre a se da un înțeles mai lumulitu despre asemene proiectu, ne este de nevoie a arunca mai întăi o scurtă ochire asupra trecutului. Ar fi o lungă descriere, să se enumere toate popoarăle căte din veacurile cele mai înanpoate o au răsboitu între ele păn la stărpire, căutănd unele a înbuca pe altele, iar altele am apăra cerculu vetreloru loru spre a nu fi înghițite de celelante. Îndreptănd necetitori pentru studiarea acestora mai în generaau la istoriile clasice și în fragmente, să ne inspuinim a observa numai puhoaile întămplăriloru curoe chiaru asupra acestoru Principate, în urma epocei ce au curmatu Domnirea Dabicească. De la Dragoș cel întăi Domnu a Moldaviei pe la 1365 păn la Bordan aau le 1504, în cursu de unu veacurii jumătate, și de la Radulu Negru Domnulu Valahiei pe la 1290 păn la Vlad al V-le, sau Dragulu ne la 1480, aproape de dos veacuri. Domnii următori unii după alții, au fostu mai multu neptărnați, ei însă să găsea pn necontenite resboae cu vecinii lor, călcăndumi țerile uniine a altora. Este netăgăduitu că dintre aceștiea Stefanu al V-le în n Moldova și Mihaiu al V-le în Valahiea prin necontenite lupte vitejești, ș'au slăvitu armatele întru apararea țeriloru loru și amăndoi ș'au căștigat unulu nume de mare și altulu de viteaz. (Va urma.) Voucurești, 21. Iuliu v. „Buletinulu oficialu'” aduce următoarele: „Noi Alecsandru Dim. Ghica, Caimacamulu Țărei romănești. Către Secretariatulu Statului! D. Edmon-Van Saanen, se rechiamă la Secretariatu în posturu de șefu alu secsiei franceze dintr'acestu denapt., ce a ținutu pănă acum D. I. A. Chem. (Urmează iscălitura Măriei Sale.) Nr. 3, anulu 1856, Iuliu 12.” (Deneurs telegrafică Ecs. Ca Mehmet-Chiprișli-Pașa ca numitu ambasadoru estraordinaru alu Înaltei Porți, va ci asiste la încoronarea Mat. Sale Împ. Rusiei. — Mat n.3.. Faima care în zilele acestea se împrăștiese prin jurnale, că flota engleză ar fi rentratu fără veste în Marea neagră și încă cu scopu dușmănescu asupra Rusiei, se adeverește acum deplinu prin o depeșă telegrafică oficială din 1. Augustu a. c. sosită de la Constantinopole! Eară adevărata causă a acestei reintrări a numitei flote se spune a fi, cum că Rusia de o parte reocupă mai dăunăzi așea numita Insulă a șerpilor, așezată în Marea Neagră în distanță de căteva mituri de la Gura Sulinei, fară de alta, că Rusia nu numai că nu se retrage din cetatea Carsu în Asia, ci încă adaose numărulu garnisoanei de acolo; eară faptele acestea se socotiră a fi cu totulu oppuse punteloru tractatului din 30. Marțin a. c. și purcese din cugetu rău, care trebuea să se răspingă iarăș cu putere armată. Doapă toate acestea însă lumea crede, că Rusia își va retrage piciorulu și va lăsa lumea celu puținu astădată în pace. Vlașceu, 13. Augustu c. n. Astănoapte me aa 2% oare cească unu focu înfricoșatu în ulița neagră de susu; 3 case și mai multe edificiuri alăturate dela 8 gazde, cum și magazine cu marfă se prefăcură în cenușă. Energioasele măsuri luate au pusu termina focului.