Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)

1856-10-20 / nr. 83

­ -­­ 322 uități se c. r. pretură nație, TRANSSILVANIA. Sebeșu, 12. Octobr. Se mai re'ncepemu căte o reflecsiune asupra stărei noastre de ne aici și mai vârtosu asu­­pra progreseloru seu văltuiriloru ce giurulu nostru, în ceea cate bine și facu sporiu ce aceste toate privește se află ici colea se află și organi­­întru se arată la împărtășirea pentru cultura tinerimei. Nu voiu atinge acum nimica, desvoltarea și în nici decă avemu școli, nici decă cele ce tinerimei sau ba. Nu voiu a cerceta, deacă unulu seu altulu poartă mai multă grijă de interesuri private, decă nu de cele publice, decă vina o portă cutare seu cutare, că n'avemu școală de ajuneu, că n'avemu în­­vățători mai calificați, că inspectorii școaleloru își facu da­­toria ori ba, le lăsămu pănă căndu ne va sosi și noaă regulamentulu pentru fașiile școlari, adecă pentru rapor­­a învăță­­turile ce au­toriloru, mă țermurescu numai a împărtăși o știre prea despre nobila faptă ce o puse pe altariulu națiunei comuna vi­­nerea, care, după ce avu cassa comunei într'o stare că va îngriji pentru destulă cercumspecție nu numai pară, face și 4 stipendii de căte 36 fr. m. mijloceloru prin care să se poată ajuta talentele geniale la învățături mai în­­nalte în depărtare de pragurile părintești, s­au a generoasei a c.­pe anu pentru învă­­țăceii cei străduitori cu talente bune și lipsiți de mixaciue, din aceeaș comunitate. Aceată otărâre și stipendiulu se va percepe prin ecsemplu din sinulu nostru turoru comunitățiloru, pentru binele tății sale, care înpintenindu cu ajutoare aceatea talentele cele mari, facu unu mare bine atătu pentru patrie cătu și pen­­tru fiiloru­sească săi. Astfeliu său și alui fiiloru comuni­­de care are lipsă de desvoltarea de fapte să ni le registrămu pentru is­­torie. - D. V.. LUSIRIAL. Viena. Ofițerii c. r.. ce se trăiiseră în Prin­­cipate, ba ue temeiulu triangulării făcute în an, trecutu CE în mână a mana pămăntulu Principateloru, ce re'ntorcu acum lu­c Viena peste iarnă, unde voru săvârși lucrările începute. Prin aceasta operație ce va înlesni cunoștința statistică a țeriloru acestora. Și în privința comunicației înterne încă se făcură înlesniri, mai vârtosu drumulu dela București cătră Sibiiu și Brașovu, apoi dela Iașii cătră Galați se derese bine și se mai derege prin ajutoriulu trupeloru noastre și se pregătește ță­­rii o binefacere, pe care țerile acele încă nu o cunoscu. Așa scrie „Milit. Zeit.” „Vanderer” are o corespondință din București cu data 14. Oct. care comunică că în 13, s'a dărmatu cu totulu o zidire noan, care era mai ne­finitu, periclităndu 5 vieți de oameni. Clă­­direa mare de piatră era a unui cojocariu, care neputănduse învoi cu arhitecturu, luă singuru supravighierea zidirei asupra s'a și așa o păți, cum ar fi pățitu și alții în casu de așa. Guetulu de ziditu e mape ne aici, numai pn anulu acesta s'au ziditu preste 300 case, dintre care una, a unui croitoriu, ce numai era imigrase în București, întrece cu gustulu și mări­­mea sa pe toate celelalte și pune la mirare pe trecătoriu cu arhitectura. De unu timpu încoace se grămădiră vănzătorii de haine făcute, croitoria se plătește aici înfricoșatu; d­­e unu fecioru croitoriu capătă căte 10 f. de focu și 3 f. de panta­­loni, numai de cusutu. Croitorii emigrează preste Oceanu în America spre a trage năcazu, și în țeara aceasta apucă toți profesioniștii la avere, numai deacă sunt silitori. În genere luăndu, nemții de aici întrecu cu strădania, trestia și folosi­­rea împregiurăriloru pe toți colegii loru romăni.­­ Cerealele cu toată tempestatea sucită reeșiră bune. „Vand.” Cronica su­pima PERMȘANIIA. Prusia. Rescularea monarhiștiloru din cantonulu elvețianu Narenburgu avu perspectivele sale, care acum se vădu întemeiete și pe acte diplomatice. După resturnarea resculării știmu că se prinse o parte mare din regaliștii res­­culători, și gubernulu confederăciunei elvețiene pi ținu în prin­­sore și îi ține și pănă astăzi pe unii, cu tote că atătu aran­­cesulu cătu și eolulu austriacu s'au întrepusu pentru eliberarea loru, pentru că Elveția le respinse: deacă Prusia se va lepăda solonelu de orce preteneiuni asupra cantonului nostru, atundea da, mi voiu elibera. Prusia însă eși aa tapetu cu unu actu di­­plomaticu, adresatu cătră statele germane, ca deodată se pă­­stru prusiene și a elibera ne roialiști fără amănare. De aci,­ oare ne mai poate ce nască?­­ Nota „Monitorului” asupra Neapolei. (Bezi wh Nrulu tpenstă.) „După încheierea păcii, cea din­tăia grijă a congresului de Parisu a fostu ațintită la asecutarea durării azi. Spre sco­­pulu aceesta au cercetatu plenipotenții puteriloru elementele de turburarea păcii, care s'ar mai afla încă ici­coarea în Europa și șiau întorsu atențiunea cu desclinire la starea Italiei, Bel­­giei și a Greciei. Observăciunile schimbate cu ocasiunea acesta se plimiră de toți într'unu spiritu de învoire cordială, fiin­dcă ele erau înspirate de îngrijiri sincere pentru pacea Europii și totuodată documentau garanția de ce cuvinia tuturoru stateloru suverane. Așa gubernulu belgicu se învoi cu părerea despre ecsce­­sele unoru organe știute ale presei, și se arătă aplecatu, ale pune capătu prin toate mijloacele, ce i aru sta suptu dispusă­­ciune. În Grecia, planulu unei organisăciuni finanțiare, care co propuse ec­aminării puteriloru protectoare, arată zelulu guber­­nului elenicu, că elu vrea a asculta de sfaturile congre­­sului. În Pgalia, înaltulu scaunu apostolicescu și celelalte state au recunoscutu oportunitatea blăndeței și a reformeloru interne. Curtea Neapolitană singură a respinsu cu simeție sfaturile Franței și ale Angliei, cu tote că i se propuseră într'o for­­mă amirabilă. Măsurile cele de asprime și de apăsare, aplicate de lungu timpu ca niște mijloace de administrare din partea gubernu­­lui neapolitanu, resturbură Italia și periclitează ordinea în Europa. Convinse despre periculele stărei aceștia sperase Franța și Anglia, că prin sfătuiri timpurie și înțelepte le voru în­­cungiura; acestea sfătuiri nu se primiră; gubernulu neapolitanu, închizănduși ochii dinaintea stărei lucruriloru cei vederate, pre­­feră a remănea pe o cale fatale. Primirea cea rea ce avură observăciunile justificate; îndoitatea cea vătămătoare, care o arătă asupra curățării cugeteloru noastre, vorba cea vătămătoare , care ce pecnăce la sfaturile cele salutare și în urmă îm­­protivirea cea cerbicoasă nu ne mai ertă mai multu a ne sus­­ține mai îndelungatu rapoartele prietenești între olaltă. Cedăndu însuflăriloru unei puteri mari a cercatu cabine­­tulu neapolitanu a mai mure afecțiunea produsă prin responsulu din tăiu; acestă umbră de concedere a fostu totuși numai cu unu documentu mai multu alu­otărârei de a nu băga în seamă purtarea de grijă a Franței și a Angliei pentru înteresele generale ale Esponii. Amănarea nu se mai concesă, a trebuitu, ca rapoartele di­­plomatice să le întrerumpu cu o curte (regească) care singură a scutuitu atătu de adâncu caracterele loru. Această suspeneiune a rapoarteloru oficiale totuși nu for­­mează nicidecum vreunu amestecu pu trebile din lăuntru mi cu atătu mai puținu unu actu dușmănosu. Fiindcă totuș securitatea naționaliloru­­mbeloru guberne ce poate periclita, ele au întrunitu escadrele pentru ca ce poarte grijă de acesta; ele însă nu vrură a'și trimite corăbiele pn apele neapolitane, ba ce nu cășune esplicăciuni rătăcite. Acestă mesură simplă de aperare eventuală, ce n'are în sine nimica amenințătoriu, nu mai puținu trebue să se privească așa, că nu e vreo sprijoană în bietă sau vreo încuragiare pentru aceia, carii cercă a scutui tronulu regelui ambeloru Sicilii. De altmintrenea, deacă cabinetulu neapolitanu se va re'n­­toarce. va prețui cu minte sănătoasă simțimintele, de care ce conducu gubernele Franței și Angliei și'și va pricepe în urmă adeveratulu lui in repe că, atunci ambele puteri ce voru întrece a'și restaura iarăși comunicăciunea cu elu și voru fi fericite, deacă prin apropierea aceasta voru da unu nou tributu la patea Europei.” — Această notă a Monitoriului produse în Parisu o împre­­siune mai multu păciuitore, însă după ce la 19­ se va sosi res­­punsulu cabinetului neapolitanu la împărtășirile făcute de so­­lulu francezu Brenier, atențiunea asupra causei acesteia se mai încordă. Unu corespondinte din Parisu a lui „Taims” în­­credințează, că regele n'ar fi voitu să ce înduplece la primi­­rea sfaturiloru­arisene; totuși respunsulu nu e așa calificatu în­cătu să se poată lua dea dreptulu de respunsu negativu; pen­­tru aceea Brenner primi ordine, ca să ceară mai deaproape dechlarare, pănă a nu întrerumpe comunicația diplomatică. Înmperăteasa și Împeratulu se află acum pn Compienie unde pe toată ziua se ținu sfaturi ministeriali suptu președința Îm- și numai cătră amâzi ce­re'ntorcu ministrii pn Parisu. a se face despre starea după cum a eșiiu pentru bună, ai totu odată, pătrunsă fiindu și puse în lucrare ui exe cu dănsa cupe a însufla merită școaleloru Ungaria, de lilea a face pe la noi și Banatu șci. Va mi perfecționarea îmbucurător resolvatu acești comu­­s'a apromieu acum, din ași aduc o școală bună cu învățătoriu bine înzes­­din Oreștie în sate semestrale. Astufeliu a fi urmatu de partea tu­­ respectarea pretensii­­neratului

Next