Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)

1856-12-03 / nr. 95

371 aceea de vreo doi ani încoace iarăși ce mai restrânseră frânele, însă nu prea tare, pentru că ministeriulu nu prea ascultă de iuicări, adică cum amuzice de boieri. În zilele acestea se deschiseră camerele. Regele dete membriloru unu dejunu, cu care ocasiune Maiest. Ca zice la masă: „Îmi pare răus din camera deputațiloru lipsescu atătea capete eminente, de mi acelea se afla pe bancele opuseci unei. Mie în cătu pentru persoana mea îmi plăcu totudeauna, deacă partitele în camere își dau pe față părerile loru fără sfielă și își opunu adevărulu verde în față; pentru că nu mai așea poate cineva ajunge, afară din acelea, la unu resultatu și își poate face sieși o judecată și hotărâre. Așea cuvăntă bunulu rege, oare însă mi minicipii? (Wanderer.) TURCIA. Constantinopole, 28. Noembre. „Jurnalulu de Constantinopole” aduce lista tuturoru miniștriloru, după care Reșidu e mape Veziru, Etern șinistru de esterne, Rița de resboiu, Mehemed Ali de marină, Muhtaru de finanțe, Mussa Safveri de comerciu, Șiretu de poliție, Ali Pașa, Mustafa Pașa și Fuandu Pașa sunt denumiți membri ai cabinetului fără porti RODOSU. Această ineală suferi mai dăunăzi o stricare mare prin cutremuru de pămăntu înfricoșatu, care costă case și vieți de oameni, așea în 12, dăndu fulgerulu într'unu magazinu cu pulbere de pușcă, se aprinse și făcu stricăciune neauzită. Într'o corespondință din locu în „V. R.” se scriu acestea: „Din toate clădirile și casele din pregiurulu locului isbucnirei, nu a mai rămasu piatră peste piatră, și singura privire care se înfățișează ochiloru, este o întinsă câmpie de ruine încă fumegânde, acoperindu Dzeu știe ce număru de jertfe sdrobite suptu greutatea loru. Acum se ocupă ne'ncetatu a desgropa cadavrele și singurile persoane ce au isbutitu a scăpa, sunt 5 sau șase, care și acestea sunt, nenorociții, într'o stare jalnică. Pănă acum nu se poate ști numărulu jertfeloru; s'a constatatu cu toate acestea că eri, ca înmormântatu 300. Familia Caimacamului de Rodosu Pertevu Efendi, compusă de 18 persoane, a peritu întreagă, și chiar Caimacamulu care se afla în palatulu gubernatorului și care se gătia a se întoarce la dânsul a căteva minute înaintea isbucnirei, nu e datorit scăparea ca de cătu acestei întârzieri căci locuința ca aflănduse în apropiere de loculu aceștii întămplări, ar fi perdutu și elu viața dara Cap ci întoreu căteva minute mai nainte. Berea catedrală a Dr. Ioanu mi cloponița ca nu mai esti- 15; palatulu mariloru maestri ai ordinului au peritu mai cu desăvărșire mi turnulu ceasornicului făcutu de Î. Ca Feti-Pașa este cu totulu ruinatu. În mahalale stricăciunile nu au fostu mari, dar cu toate acestea nici unu geamu n'a rămasu spravănu la vre o casă. Toate depositele de grâu ale gubernului fiindu dărâmate din acestă dureroasă împregiurare, spre covârșirea nenorocirei, perspectiva foametii ar putea să se înfățișeze dintr'unu minutu într'altulu îngrozitoare nenorocițiloru locuitori al Podoșului, daca nu se voru adopta măsuri grabnice din partea gubernului spre a preîntimpina o asemenea nenorocire. Ce nădăjduește însă, în asemenea împregiurare, că Înalt. Poartă în buna sa voință, va da îndată ordine ca depositulu însemnatu de prafu care mai este încă pn anedă fortu, să ce ridice, căci căteva sute de oca de prafu va fi mai multu de cătu trebuinciosu pentru trebuințele fortului. Gubernulu imperialu a poruncitu a ce trimete numeroase ajutore nenorocitului orașu Rodosu și a poruncitu că de acum înainte prăfăriile imperiului să se așeze departe de orașe. Asemenea ca mai luatu măsuri ca familiile nenorocite după incendiulu din Pera, să fie îndată așezate, unele în baracele de la Galata-Serafiu și altele în deosebite cvartire turcești, înapoca cimitirului grecu de la Pera și Aga- Camariu. - Tiera romanesca si Moldacia. Iașii. 19. Noembre c. v. „Gazeta de Mold.” ne împărtășește următoarele: Departamentulu cultului și alu instrucției publice. Direcția pansionatului pentru învățătura feteloru, adoptăndu între alte măsuri atingătoare de elevile interne, și acea de strae uniforme de colorit vănăt-închis, și a cărora clase prin deosebite coloruri atingătoarei se voru deosebi, aduce la cunoștința părințiloru locuitori de a trimete ne'ntărzietu materii de lănă de acelu coloru seau prețulu ei și a lucrului unei înbrăcăminte dupre modulu ogtatornicitu. Gazeta de Moldavia încă publică depeșa telegrafică de materi așa: O descoperire din cele mai interesante pentru istorie și arheologia Moldovei, s'au făcutu în Bucovina. Este conoscutu că Ștefan celu Mare se află astrucatu în Monastirea Putna, unde se vede Mauzoleulu său. Tradiția care susțina că insigniile (semnile Domnești) ale acestui erou săntu acolo depuse, s'au făcutu unu factu. Comisia care au pășitu întru cercetarea mormăntului, au găsitu acolo Corona Suverenului Moldovei, și astă tămplare ni s'au încunoștiințatu prin următoare depeșă: Depeșă telegrafică. Cernăuți 20. Noembre (2. Decembre) 1856, 10 care 50 min. dimineață, sosită în lamina 12 cape. D-sale Post. 6. Asachi în Iași. Coroana asi Stefanu Bad. celu Mare s'au găsitu în Monastirea Putna, unde s'au recunoscutu mi s'au deschieu mormăntulu său, acelu al fiiului său Bogdanu Vod. și al Doamnei sale, încurăndu voi înpărtămi detaiurile. (subscrisu) Alecsandru Hormuzati, „razeta de Moldavia”” ape deonpe dorapea preoțiloru acestea: „Departamentulu cultului și al învățăturiloru publice ne înpărtășește urmetoarea anafora, ce au căștigatu înalta încuviințare a Es. S. Caimacanului din 10. a curentei. Eselenția Voastră! Îndemnatu de cuprinsulu ofisului Eselenției Voastre atingătoriu de luminarea tinerimei sătene, pe lăngă măsurile ce au propusu întru aceasta sub-scrisulu prin raportulu No. 5511, mai adaogemi următoarele: ca cele fundamentale min crare de a realiza scopulu îngrijireloru Eselenției Voastre.” „Arătu sfintele scripturi, cătu și înțălenții vechimei, denumescu pe poporu de turmă și de păstoru pe acei celu povățuescu, încătu de la înțălenciunea acestora și de la ascultarea celoru întăi, atărnă plinirea îndatorinței, la care îmbii săntu chemați a făptui pe pămăntu. Această îndatorire pusă asupra narohiloru, este una din cele mai sublime a societăței, și barbații cărora le este încredințată, se cuvine se fie încungiurați de respectulu publicu, prin sfințenia chiemărei și prin a loru proprii făptuiri. Î Trebue însă a ce mărturisi, că din enexa vieței patriarhale pănă astăzi, aceste însușiri s'au lăncezitu, încătu legea politică au fostu nevoită să vie în agiutorulu acei ecleziastice, pentru restatornicirea cleruli pn zpeanra ca cea înaltă. De aceea și la poi regulamentulu organicu, nu numai că au întemeetu istituturi de seminarii pentru formarea păstoriloru spirituali, dar s'au îngrijetu încătra a le asigura și o viață mai îndemănatică prin poliții și prin sate. Mijloacele însă, hotărăte de regulamentu mi mărginite numai în puținele locuri de hrană, ce proprietarii săntu datori ca să dee servitoriloru bisericești de prin sate, agiungăndu de demultu a numai fi nici cum îndestulătoare, ca să poată asigura subsistența acestora, cu atăta mai multu cu cătu locuitorii săteni în contra îndatorirei ce au, adesu nu se supunu a lucra aceste locuri, precum se dovedește din actele departe din aceasta au rezultatu și rezultă: a) Că acei ce săntu chemați a săvărși d-zeeștile taine și a moraliza locuitorii, se pădu nevoiți a părăsi îndatoririle loru, ci a se îndeletnici cu cele mai ostenitoare lucrări, seau a se deda la speculații degrădătoare caracterului loru, pentru a'și procura mijloacele de viețuire, și b) Că cea mai mare parte din tinerii ce săvărșescu învățăturile în seminarie, văzindu soartea vrednică de tănguitu a preoțiloru de astădzi, preferă a îmbrățoșa osăbite carieri civile, ce le înfățoșază pădejdea unei eczietențe mai îndemănatică, încătu astfel iu ce nimicescu toate silințele și cheltuelile care se facu în formarea unoru asemene, pentru cariera bisericească. Amăndoă aceste necuviinți, prin unu memoaru de starea învățăturiloru bisericești din țară, s'au supusu sfatului administrativu încă din anulu 1854, însă comisia însărcinată de elu cu desbaterea acelui memoaru, ne mai întruninduse, au rămasu pănă astădzi cu totulu în părăsire. Deci gubernulu Es. Voastre, fiindui pastratu meritulu de a realiza putincioasa îmbunătățire ce reclamă trista poziție a servitoriloru bisericești, subscrisulu se grăbește a supune la încuviințarea Es. Voastre, ca de o dată pănă la viitoarea reorganizație, căndu cvestia aceasta nu poate să rămășu neregulată în totulu, să se fee măsuri pentru înlesnirea, acumu macaru a esistenției preoțiloru și acelorlalți servitori de pe la bisericile aelătoare ne moșiile clerului, și fiindu că chiar în primăvara viitoare, au a se da în posesie unu număru de moșii, să se cuprindă în contracte pe lăngă celelalte condiții: