Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)

1856-02-23 / nr. 15

- “i 4 de Ra­RĂ. Talet­a ese de doe ori, adeca, vurea si Sambata, Foie­a odata pe sep­ PY semana judeca: Mercurea, Pretiu­lorn este pe 1 unn 101., pe diumetate a­­ 5 f. îm e inlauntru Manageniei. SA Vințuii Cogt .. Meg­­ 0399 d 5 - d­i­ai- A] i­i 1 d. - JL AJ3.4­.­ V „ - 777 - Fr . - G ti rD DAE d La $­­ 3171 si V si pa­sagee DARE Dat PEREZ APPEAR­AT DA­e e Pete pa­e 277 28 nosepti nostri DD. corespondinti. Pen­­tru serie ,„­petitu““ se ceru 4 cr. m. e. 1556. Pentru tregi argaine 7 f. pe 1 sem. si pe anulu intregu 14 f. Se prenumera e. g., cum si la toti si­­ tu Vans, la tote poste­­ 1 Monarchia Austriaca. TRANSSILVAMIAL. Din Foia legiloru provinciale . PUBLICĂCUNEA c. r. locuțm­ințe pentru Ardealu, din 28. Martiu 1555, prin care ce oacu cunoscute principiele vu­torei regulări a meserie­­loru reali din acestă țeră. (spre a regula meseriele reali în Marele Principatu Ar­­dealulu, și spre a șterge abusurile, cari se făceau pănă acum cu vănzările meserieloru personali, înaltulu ministeriu c. r. de comerciu, în împreună înțelegere cu înaltulu ministeriu c. r. interne, cu pe­deslucirea a­lui 83 alu instrucțiunei provisorie pentru meserie din 25. Noembre 1851 a definit în 12. Martiu 17455 cu Nr. 9076/168 următorele principie, cari ce preînce prin acesta pentru acurată păzire. Meserie reali sunt acele, cari, în opusăciune cu meseriele personali, ce potu străpune au alții seu numai de cine, seu în legătură cu vreo realitate, prin cumpărare seu prin alte tit­­luri de drepturu privatu. Cele din tăiu ce purnescu vânzăcioase, ceste din urmă ră­­dăcinate. La meseriele reali totuși n'au să ce­numere drepturile regali (ioga regalia minora), cari după ștergerea jurisdicțiunei dominali în înțelesulu patentei împerătești din 21. Isună 1854 despre regularea reporturiloru urbariali seu a altoru asemeni reporturi de dreptu, seu înceată, seu se lăsară foștiloru domni de pământu cu reservare de a se regula; aceste din urmă sunt frepturu de cărciumăritu­ri de morăritu în avea estindere, și în acelu modu, cum îlu deprinseră acesta proprietarii de pă­­mântu pănă la 1. Ianuariu 1848, asemenea și drepturu de pes­­cuitu pe lăngă susuținerea reporturiloru ce au custatu pănă acumu. În ceea ce privește la meseriele reali, cu privire la $ 80 din instrucțiunea provisoriă pentru meserie din anulu 1851, cu care s'a opritu a ce mai da me viitoru meserie reali, ce Ba așa de normă anulu solare 1851, pentru dejudecarea însuși­­rei reali unei meserie, mi încă astfelu, că numai acele mese­­rie se voru recunoște de meserie reali, la a căroru concesiune urmată înainte de 25. Nbre 1851 ca dară a prietu cu meseria și dreptulu privatu de a dispune, ca unu dreptu de sine stătă­­toru, seu împreunatu cu stăpănirea unei realități, și cari pănă în cătu nu se mai află în minele celui ce leau căștigatu din tăiu seu a veduvei sale, de atunci încoace neîntreruptu se stră­­puseră suptu titlu de dreptu privatu, mai încolo acele mese­­rie, cari, de­și documântulu originale de colațiune nu se mai pote arăta, în restimpu de 30 de ani dela acelu timpu înde­­reptu, va să zică încă înainte de an. 1821 și de atunci în­­ciuă dce pe întreruptu au ajunsu dela unu proprietariu la altulu suptu titlu de dreptu privatu. Proprietariulu, care cugetă a se afla în stăpănirea unei meserii reale, are îndatorire a dovedi în terminu de doi ani, socotiți dela 1. Aprilie 1855 cu mij­­­­­­lacele ce se ceru pentru comprobare, însușirea reale a me­­seriei sale. Presăndu acestu terminu preclusivu de doi ani fără a ce­i folositu omulu de elu, încercările ce s'aru face mai de prte pentru comprobarea însușirei reali a unei meserie, nu se apru mai lua pn băgare de semă, pPrne­șirea pentru recunoșterea unei meserii în cualitate de ale­are să se facă la acea deregătoriă politică de meserie prima instanță, în ale cărei ocolu seau cercu se va deprinde esența de care este vorba. Doeregătoria au6cra după ce va pune la cale cercetările, pi potu da deslucire în ceea ce privește la pretensiunea su­­ltantelui, va așterne cererea instruită de ajunsu, pe calea clăpturei, au locuțiiință, de împreună cu părerea ca, care o­­ea decide, cu reservare de recursu aa înaltulu ministeriu comerciu. În cătu oe atinge de înștiințarea și așterna­­recursului, precum mii a termineloru de recursu, remănu în gărnă dispusăciunile înstrăcțiunei provisorie de meserie din 25. IIs pe 1851. 7 - Meseriele reali, cari ce­ voru recunoște de cătră locuți­­nință, c­ă în calea apelațiunei de cătră înaltulu ministeriu de” comerciu, ce voru prenota la locuținință, și ne lăngă provo­­carea la datulu și numerulu decisiunei, de cumva se arată a fi rădăcinate, se voru petrece în protocolulu funduare, iar­ cele vânzăcioase în propriele protocoale de prenotări au deregăto­­riile de industriă de prima instanță. Spre a pune stavilă la toate suirile de prețu ce ce facu cu vânzările meserieloru reali, la fiecare meserie recunoscută în această cualitate se va mijloci unu prețu determinatu (prețu normale), peste care pa­ra fi iertitu a trece vânzările vii­­toare. Cu toate aceste remăne la voia fiecărui stăpănu de o meseriă reale a­ și vinde meseria sa cu unu prețu mai micu de cătu este celu normale ce s'a escalculatu, atunci însă prețulu acesta mai micu alu vânzărei se va lua de prețu normale pen­­tru viitorele vânzări, peete care ns va fi iertatu a trece. Mo­­dulu, cum are să se escalculează prețuru normale, se va deter­­mina după ce se va încheia însinuarea meserieloru reali, însă pici într'o întâmplare pu ce va suferi, Ka prețulu normale să se defigă mai mare, de cătu prețulu vânzărei, cu care s'a vân­­dutu mai pre urmă meseria, înainte de ziua eșirei acestui de­­cretu. Prețulu normale ce s'a escalculatu, se va petrece, în modu supletivu, în respectivulu protocolu funduare, au de pre­­notări, după cum adică meseria este legată de o realitate, au nu, va să zică este rădăcinată, au vânzăciosă.­­ Pentru Serenitatea Sa Domnulu gubernători a­­u vice-președinte Lebtestern m.p. Ung­aria, 24. Fauru n. „Wanderer” din 26. Fauru are în privința limbei și a culturei naționale ungurești unele ca acestea. Crisa cea fatală, care nainte cu optu ani iirupse prește patria noastră, pe lăngă multe suvenire triste rămase după dănsa, ne­m­­ colo avu și unele resultate mântuitoare, eară în­­tre acestea la loculu întăiu este, cum că nefericita luptă pen­­tru limbi a încetatu. Nu se poate nega, că în privința aceasta mai painte de an. 1848 s'au olicitu multe abusuri, nici că po­­ *) Republicămu acestă ordinăciune înaltă, pribitore la me­­seriele reali, care pote că încă voru veni înainte pn restim­­puri destrem­arei pămăntului. vă­d 227- la '­­ *1i 2

Next