Gazeta Transilvaniei, 1858 (Anul 21, nr. 1-76)

1858-08-07 / nr. 55

218 în satele de pe sub munți, apoi cu deosebire în ținuturile, unde nu se află vara, seu unde însămarea lui este scumpă, se pote întrevuința mi lutu autină de drumula mijlocu de legătură, afară de zidurile celamteloru și ale bolteloru, unde trebue să se întrebuințeză murueală de varu mestecată cu năsipu. Pentru coperișe au să se întrebuințeză lemne uscate, sănătose nu zăcute la pământu, tăiete la timpulu cu venitu. [le au ținuturile serace de lemne mui de peatră ce concede, ca la înființarea clădirilor umane de locuituri de economiă ziduirea ci ce vacă cu cărămide uscate la sore car' nu arse, afară de celariu mi de temelie. În acele ținuturi muntoase mai cu samă, unde nu ceapă peatră destoinică pentru ziditu, unde nu se producu cărămide arse, sau unde erau în pree mape prețu pentru locuitori în privința trebuinciosei cărături, din contră lemnele de clăditu sunt mai eatine, în ținuturi, unde relăpiunile climatice, seu soiulu căutărei meserieloru, în lipsa mătirialeloru vune de clăditu desvinue clădirea edificieloru din lemnu, unde pn fine satele nu formeză unu lo cu închisu;ui singuraticele clădiri de locuință mi de economiă zacu adeseori înprăștiere una de alta pe distanță de mai multe sute de cranxini, cu învoirea oviciului de pretură este seprată a rădica clădiri de locuință mi de economiă din lemnu, cu tote aceste păreții, an cari ce află vreo focăriă, trebue să ce îndeplinească pe toată întâmplarea din materialu securu de pocu. Deregătoria ape cs lucre cu totă râvna într'acolo, ca clădirile cele noue din lemnu să se așeză celu puținu într'o depărtare de 30 stânjini între sine. Clădirile de economie și cu deosebire grajdurile nu este iertatu să stea în legătură cu superedioicatele de locuitu. Șurele și șoproanele, cari voru a fi clădite în depărtare de satu, au de casele de locuință și de grajduri, cu învoirea oficiului de pretură se potu clădi din lemnu, însă pentru încungiurarea unei isolări periculose de focu, ape să ce iea în băgare de samă dispuseciunea ului 92 lit. d). $ 103. Grosimea zidului. Deasupra păvimântului mulți încungiurători trebue să fie celu puținu de 18 țoli, mulți despărțitori de o urmă de groși, și tote zidurile de subtu păvimântu au să diă întărite cu 6 țoli. Mulți resistători dela boltiturele celalteloru au să dă celu puținu de 2 urme și 6 țoli în grosime. $ ba. Întemeierea. - Fiindu pământulu de zidire cu deosevire rea, temeliele au cs ce adânceză mi întărescă după cuviință, și cerându trebuința, să ce pună ne unu stelagiu de grinzi au de stâlii. $ 105. Podurile de susu. Învăliturele au să ce facă seu din lemne de grinzi au din talpe, cari deasupra sunt îndoitu îmbrăcate cu scânduri, cu unu căpătăiu de 6 țoli, pe cheutori de gratii. (Va urma.) Bagtea neofisioasa. TRANSILVANIIA. În Asnea trecută arseră în Curmătură pr o 7 case cu totu nutrețulu mi cu fruptulu osteneleloru celoru arși, mi ge e mai multu, că ce oprise miana de o mănă răutăciosă, la Brașovu, 18. Augustun. Ziua nașterii înălțatului nostru Înnezătoriu ce serbă cu toată solemnitatea din partea tuturoru confesiuniloru de aici. În preseară era cetatea mi suburbiele iluminate și la murgitulu de seră ce ținu din partea ambeloru capele militari, a ulaniloru și a infanteriei garnisonătoare, o serenată în horu împreunatu pănă tărziu, luăndu începutulu deza imnulu poporalu. Ziorile zilei fură întimpinate de salbe din pive și căntări de musică instrumentală; eară dela 8 oare începu a ce serba zisa acesta prin besericele tuturoru confesiuniloru, cu rugăciuni ocasionali și decantarea imnului poporalu. La 10 oare se adunară tóte branșele cu miliția și cu preoțimea la beserica rom. cat. unde asemenea ce întruniră rugăciunile pentru buna crape și fericire a Maiestății Sale Împeratului nostru FRANCISCU IOSIFU I, între salve repetite. Reviiulu militariu ce ținu de Prunc. Vindis grețu. După cultulu Dumnezeescu ce presântară iarăși auctoritățile la Domnulu prefectu alu Brașovului generosulu bărbatu Ignatie Grimer și 'și depuseră urările și omagele cătră Maiestate și casa domnitoare, unde fură primiți toți cu multă afabilitate. O masă diplomatică întruni pe cele mai alese persoane la D. prefectu, unde se redicară toastele îndatinate suptu întonări de musică pentru prosperarea casei domnitore, a cărei domnire ce stă îndelungată, ce pu curgă pe canculu din giurulu Timpei, și acesta de 3 ori, pănă ce pășiră servitori polițiani la mijlocit. În 15, Augusta încă arseră în Feldiora vr'o 3 case suri. (Feliurite.) Necontenitele ploi care ținuseră pănă pe la începutulu septămănei trecute, aruncaseră în locuitorii ținutului nostru epaima, cum că semănăturele zăndu, simburele pătimindu, va trebui că urmeze stricăciuneatătu mai mare, cu cătu secerișulu ce acum mai coapte cămai întărzie. Această împregiurare păcu între altele, ka prețulu grăului frumosu 4 fes ce suie dintr'odată la 5 c. 20 cr. me. metreze de îndoi cineva, cumcă speculanții de bucate încă adaoseră la lățirea spaimei. Asstăzi secerișulu decurge pănă mi la hotarăle cele maniâce, timpulu de 8 zile este forte favorătoru tele voru fi cele dorite. Întru altele comercialu merge totu răpaosu întocma ca și unu omu cu multe familii își mărginiră spesele loru, cu totulu necumpătate și seu mai bine zicăndu furia luceului s'ar mai mi resultaca mai painte, adică forte rău; eară încătu pentru piața noastră, acesta se pare, că după cumplitele valuri de care fu sbiciulată, ar fi aflatu oreșce totulu obositu. Totuodată căndu va ținea o asemenea stare normală, voru ști judeca numai aceia, a căroru cunoștință de oameni și de toate nebuniile omenești, este neasemănatu mai întinsă decătu a noastră. Din țeara noastră încă totu ce mai străcoară oameni în Principatulu Țărei romănești spre a'și afla în mănoasele ținuturi ale aceleiaș pănea de toate zilele. Oricine cunoaște cu desăvârșire și preste totu natura pământului țerei noastre, întru care ce facu cele mai frumóse grăne, în care vinațele potu ține concurența cu cele mai bune ale Ungariei - afară de unu Tocaiu, în care caii și vitele cornute sunt de unu soiu minunatu, în care poporimea numai de două milioane două sute șii suflete nicidecum nu este prea înghesuită, trebue să se mipe de o emigrăciune cum ca întâmplatu estimpu din tote trei naționalitățile, adică din romăni, unguro-săcuimi caci cu atătu mai vârtosu, căci de o parte țăranulu nostru acum e mai preste totu liberu proprietariu alu moșierei sale, pe care o și lucră agătu de bine, de cătu a învățatu de la moși de strămoșii săi, fară de alte nu au premersu mai mulți ani neroditori, pentru ca să desece așea dintr'odată toate mijloacele de vieță. Grănarele proprietariloru mari, precum și ale economiloru saei cunoscuți de cei mai păstrători și totudeodată mai prevăzători încă sunt bine prevăzute; numai o samă de romăni și unguri, naturelulu cărora semănă prea multu într'unu singuru puntu, că adică loru le pasă multu mai puținu de viitoru, precum nu pasă la toți oamenii de sănge răsăriteanu și meridionalu, ajunseră la otrimtoarea ka încă din capu de primăvară să nu aibă nimicu în coșu și în cămară; eară pentru ca să'și vănză unu capu de vită, cu prețulu căreia să'și cumpere măcar păpușoiu pentru mămăligă, li se părea pentru aceea preste putință, pentru că prețulu viteloru încă scăzuse preste măsură. Ce au folositu însă unii la aceia, că au trecutu în Țera romănească prin Moldova? Pe acolo ei nenorociții își văndură seumii dreptu vorbindu își lăpădară vitișoarele pe prețu și mai de vimicu; eară apoi decăzură cu neveste cu copii cu totu la trieta condițiune de proletari pe la boierănași, eară mai vârtosu pe la arendașii, despre carii știmu prea bine ce căută D. Palicariopolu în satira sa cea arzătoare (tipărită în București an. 1858). Ci causele emigrăciunii ardeleniloru în Principatele vecine se paru a zăcea cu totulu airea și adică în speranțele aurite, care'și face cineva despre o țară necunoscută. Însă: Nu totu e aurue strălucește. Paște oarba te cunoști. Nu mai credeți ca cei carii mergu în America, că în Țerile romănești plăcintele sunt pe garduri și porumbii te așteptă ca să ți cază fripți vara în gură. Cu toate acestea deacă vrei, poți merge, însă numai pe lucru în toată privința siguru. Despre venirea Serenității Sale noului Dn. gubernatoru Feldmarșal-locotenentu Principe Fridericu de Lihtenstain la postulu său în Ardealu aflămu deocamdată numai arăta, că Seren Sa pe la 12, Augustu a venitu din Grațu la Viena, unde din cause preacuvioase va petrece mai multe zile, eară apoi de acolo va veni la Sibiiu. ALUSTRIL. Viena, 13. Augustu. Aerulu celu nesănătosu alu cetății infectatu prin evaporarea miiloru de canale puturoce, precum și prin casele cele înalte și stratele strâmte, mai ține încă depărtată pe fruntea locuitoriloru acum ca și dela austru moartea. (40 cupe). cătva, întocma Pănă Într'aceea nu încape a ce o scuturătură se pare, ca și cum care mai nainte era nenorocita mamă astămpăratura ca și frenesia după și mai alăturea cu