Gazeta Transilvaniei, 1858 (Anul 21, nr. 1-76)
1858-10-18 / nr. 65
264 dregătoria loru politică despre aceea, cumcă au purtare 5) mni decareu de trei ani după ce voru fi absolvitu studiele cu succesu bunu la vr'unu atare institutu, decumva voru aduce atestatu dela unu rabinu cumcă săntu buni spre a fi aplecați ca răbini, și decumva se voru lețtișa prin unu atestatu dela bună și cum că se ținu încă de candidații de rabinatu.18. 13. Oficații de statu din preună cu practicanții purați de condepturi cu elevii purați dela deregătoriele de statu. 14. oficiații dela fondurile publice, apo oiciații dela represăntăciunile de țeară și dela oficile comunali, cărora le va fi concrezută administrarea trebilorui politice, decumva pentru sericițele acestora oficiați va fi prescrisă terminarea studieloru giuridico-politice. 15. profesorii și învățătorii dela institutele publice op dela institutele prevăzute cu dreptu de publicitate, dmpreună cu învățătorii dela scolele populari, dacă voru fi denumiți definitivu de cătră deregătoria scolastică. 16. Cei ce se voru fi făcutu dela universitățile din Austria. 17. Studenții ordinari și publici dela universități, dela academii de drepturi, dela academia orientale din Viena, dela gimnadieze superiori și dela academiele minerari, dacă a se voru aduce alte state despre o purtare morală nepătată și se voru legitima cum că au căpătatu din studii clasa ginerare de eminință. Unde nu va fi în datină aceasta clasă ginerare ce voru adduce attestate despre clase de eminință peste totu. Attestate de maturitate despre terminarea gimnasiului se voru considera ca și acestea legitimări. v) Crădin pii cari ce voru afla ln vr'unu institutu de studii la care nu sânt în datină esaminele semestralior anuali, voru căuta să se legitimeze despre aceea, cum că în anulu trecutu au avutu o purtare disciplinare nepătată și să adducă alte statu despre unu colocviu din fiecare studiu principale din care să se vadă cum că au făcutu progresu emininte în studii. s) Pentru jurieti e de ajunsu ca să adducă alte statu despre vr'unu esaminu de statu, pe care l'au făcutu în anulu trecutu cu succesu îndestulitoriu. Studenții se voru bucura de aceste scutiri numai la cea dinteiu recrutare după terminarea studieloru loru. Doctoranzii se voru bucura în cursu de doi ani dacă voru face în totu anulu celu puținu tipu rigorosu. Candidații de învățători gimnasiali încă se voru bucura în cursu de doi ani dacă voru aduce pn anulu din urmă atestatu despre capacitatea de învățători. 1 §. 21. 19. Proprietarii de moșii țerenesci nedespărți veremi moștenitoare, decumva și voru avea domiciliulu loru ordinare în aceste moșii și voru îngrijiri ei de exe și venitulu moșiei ga ai de ajunsu spre a susținea o damiais de cinci persoane. 19. Uniculu fiu or în lipsa unicului fiu, uniculu nepotu a unui posesoru or unei posesorițe văduve, care va avea vr'una dintre moșiele terenești indicate pn acestu paragrafu, decumva arătă în privința posesorului mi a posesoriței, cutu mi a unicului fiu op nepotu, sub referințele indicate pnr. 13 s'aru pustii moșia în casulu căndu s'aru asânta uniculu fiu or nepotu. §. 22. Magistrii și patronii de chirurgie, precum și apotecarii și veterinarii cu diploame, cănd 'i va nimeri soartea ca să între în oaste, se voru aplica pe că nu se va putea numai la sericițele de medici campestrii. §. 23. Scutirea de milițiă prin depunerea fapsei de scutire, e determinată în normativulu din 21 Fauru 1856*). §. 24. Celu ce pe temeiulu uneia dintre dispuseciunile cuprinse mnr. 14 pănă la 20 inclusive va fi fostu scutitu de miliție și mai tărziu va fi penănuiată de acestu titulu de scutire or nu va fi înplinitu condiciunea de care a fostu legatu, fără ca să fi căpătatu altu titulu de scutire, va fi supusu la miliție în anii stătoriți pn $. 3, și anume pn aceea clasă de etate, pn ape s'a ținutu timpulu cănd a căpătatu scutire ($. 30).Va urma.)toritățile din acestu ținutu avură norocirea de a priimi și corteni pe Ser. La Dn. priincipe Friderikh Lihhtenstain gubernatoru alu marelui Principatu Transilvania încă de duminecă după amiezi adică din 24. 12. ale lunei acesteia. Solenitate împreunată cu toate putincioarele semne de loialitate, cu care fu priimitu Ser. Ca Dn. Gubernatoru de cătră toate clasele poporului pn mijloculu nostru, rămăne ca să o descriemu mai pe largu atunci, căndu ne voru fi cunoscute cu deplinătate toate amănuntele cu mai vârtosu, căci avemu papa favoare de a vedea ne Ser. Da petrecăndu mai multe zile la noi. Pănă atunci însă ne luămu voia de a împărtăși aici în interesulu cititoriloru unele notițni biografice din vieța înaltului Gene. Principele Fridericu Lihtenstain, frate alu principelui domniropă Aloisiu din lunea numită franțiocă, s'a născutu la Viena pn 21 Septembre 1807 prin urmare este acum de ani 51. Principele Fridericu a intratu în vrăstă de ani 20 ca sublocotenentu în regimentulu de ulapi numitu axă asi Carolu Swartenberg; de acolo la 1828 veni la locotenentu primariu (Oberlieutenant) aa regimentulu săcuiescu de jusari no. 11 în Transivania, unde se făcu și secund căpitanu. De aici în acelaș anu trecu la regimentulu de husari Ferdinand . Este nr. 3. În 15. Iuniu 1838 ce făcu maioru aa regimentulu Baie nr. 7; în Oct. 1839 ajunse vicecolonelu, și în 31 Aug. 1840 colonelu. În 1948 Generalmaioru cu brigadă în corpulu ÎL de armată. De aici încolo Principele Fridericu luă parte activă la tote răsboiele din Paliami ce renumeră între „generalii cei bravi,” eară în 20 iuliu 1849 ne cănu ce aula mi decoratu cu căteva ordine fu denumitu Feldmarșalu locotenentu. În anii din urmă Ser. Sa reședea în Graz în calitate de Comandantu alu corpului de armată, de unde apoi după moartea gubernatorului Carolu pr. Swartenberg fu denumitu de cătră Maiestatea Ca c. r. gubernatoru alu Transilvaniei, pe care funcțiune naltă o și ocupă în 22 Septembre a. c. Cerulu să'i dea putere mi să'lu lumineze ne tote cărările acestui postu înaltu și greu. doctori la vr'o facultate Partea neofisioasa. Brașovu 27. Octombre. Sosirea și petrecerea Serenitării Sale Domnului Principe gubernatoru în cetatea și în ținutulu Brașovului. Locuitorii și auc * Baa, imn, din anulu 1856 VII. 27. Cronica siraîna pru SIIA. Berlin, Octombre. Decursulu eveniminteloru politice din Prusia este precum se vede, de unu interesu nu numai spețificu prusianu, ui totu odată mi europeanu, acelaș însă la cititorii din afară de Prusia și de Germania este pănă acum cu atătu mai puținu înțelesu, cu cătu jurnalele străine germane care ne împărtășescu schimbările din Prusia, presupunu prea multu dela cititori, adica deplina cunoaștere nu numai a istoriei prusiane și a constituțiunei aceliaș, ci încă și a membriloru casei domnitoare. Așea pe la noi se știe simplu numai atăta, cum că Regele Prusiei bolnavu fiindu, s'a retrasu dela tronu pănă la întreaga sa rensănătoșare (de o va mai ajunge vreodată), eară în loculu său a denumitu regentu pe frate său Wilhelmu cu potestate regească. Întrebarea clară este: pentru ce acea denumire a fostu însoțită de atătea greutăți, de atătea intrige, care o au lămuritu pănă și în unele cabinete străine, pentru ce publicului 'ia păsatu așea multu de acea schimbare aa tronuri pentru ce aceiaș a vibratu prin toate arteriile popoarăloru europene, ca și cum ar depinde fericirea că nefericirea mai multora dela dânsa? Pentru ca toate acestea să le pricepemu bine, se cere în adevăru ca să ne ocupămu chiaru cu istoria Prusiei, pentru noi însă die destulu a însemna numai următoarele.: Se știe că cei dintăi doi regi ai Prusiei din secululu trecutu făcuseră din acea seară unu statu cu gubernu monarhicu absolutu, întru care legislatorulu era numai regele, și totu odată curatu militărescu, întru care toată partea bărbătească destoinică de a purta arme este ostașu născutu. Pe la anii 14813—14, căndu Napoleon amenința cu totala subjugare a Germaniei. Domnitorii acesteia avăndu neapărată trebuință de ajutoriulu întregului poporu, îi promiseseră acestuia, că deacă'i va scăpa Dzeu de jugulu franțuzescu, ei voru înzestra pe popoară și relative pe sfaturile loru, fie care cu căte o constituțiune, cu căte o lege fundamentală, pe care apoi voru jura că nu o voru călca. După ce însă Napoleon fu prinsu de cătră englezi și dusu la St. Elena, domnitorii Germaniei mai toți aflară cu cale, că națiunea nemțească încă ar fi totu camu prostișoară și prin urmare nematoră pentru căte o constituțiune; întraceea mai mulți domnitori făcură din singurulu lcru îndemnu foarte multu bine supușiloru gubernăndu'i întru înțelepciune și dreptate; alții earăș făcură precum votă. Între anii 1820 și 1830 după mai multe mișcări revoluționare cățiva domnitori din Germania se simțiră îndemnați a înzestra pe supușii loru cu constituțiuni, care și după voia sa. Regele de atunci al Prusiei din contră dete supușilor săi ci pricieapă, că „ +