Gazeta Transilvaniei, 1858 (Anul 21, nr. 1-76)

1858-01-26 / nr. 8

„. Se t­ăia sious, „+­­Gazeta ese de done oghi re serte­­„mana, adesa, Megestea si Sap­­feta, Fâie­ a candu se va pute, — „Pretiusu loru este pe 1 anu 10 fi. „pe diumetate anu 3 f. m. s. in fa­­ec inteulu Moharchiei. [A . Januariu 18555 Pentru tieghi straine 7 f.pe 1 sem., si pe anulu intregu 14 f. Se pre­­nimega la tote postele s. r., cum si la “toti cunoscutii nostri DD, corespondinti. Pentru­ serie „petit“ se ceru 4 sq. m. s. Monageni­a Austriaca. De cnpe sreparee și ae pipa d I. (urmare.) „Cupe a se putea sine cumpăni, căndu are să se întrebuin­­țeze casulu extremu de aperare neapărată cu arma, se cere ca acela să precedă prea bine legea respectivă. Așa aflămu cu scopu a înșira aici articlulu ce sună despre casulu acesta. Acela zice așa: „Legea primește de bună numai atunci drepta aperare în strimtorare, deacă se poate încheiea cu temeiu, din caracterele persoaneloru, din împregiurările timpului, ale locului și ale chi­­pului seu modului atacării seu și din alte cerustări, că cutare­­a folositu num­ai de aperarea neaperată opre­a ce scăpa ne; cine seau ne aagii de unu atacu nedreptu asupra vieții, libertății seu asupra averei.” Leg. pen. 1852 § 2. g Din cuvintele și înțelesulu articului acestuia momentosu urmează: 1) Că nevoința seau strămtorarea de a ce apera cu arma numai atunci poate fi dreaptă, căndu ataculu e de față seau ce duce în­deplinire, eară nu căndu are cineva numai frică de elu. Unu atacu asupra unei persoane în­deobște numai prin aceea se dă de atacu anumitu, căndu d. e. atacătoriulu rădică strumen­­tulu spre a toca pe cineva seu întinde pușca spre alu îm­­pușca. 2) Că d.­e. păzitoriulu numai în strimtorare, și numai de acele mijloace c­ a folositu, care îi erau de neapărată nevo­ie. Decă d. e. unu prevaricantu rădică săcurea asupra păzitoriului să­ lu toace în capu, atunci păzitoriului nu i­e ertatu alu îm­­pușca, deacă are la mănă altu mijlocu de aperare, d. e. deacă are la mănă pușca cu baionetă, ci atunci trebue­elu numai cu pușca și baioneta să taie și să împungă. Întrebuințarea pușcării numai atunci iaru fi­ertată, căndu ar fi trăntitu de pământu neavându altu mijlocu de a se apera în contra ata­­cului, seu­dea că cineva armatu cu pușca se află în momentulu de a întinde pușca asupra lui. E lucru vederatu, că spre a judeca asupra instrumenteloru (unelteloru) întrebuite la ape­­oape, atărnă multu încă dela crapea așezată c­ă dela stărni­­lele patimi și de la puterea păzitoriului; decă, în casulu de susu, ar fi avutu la mănă numai pușcă de focu, ar fi vătă­­matu cu unu glonțu pe atacătoriu; căndu se fie avutu pușcă cu baionetă elu se pute apera și fără pușcătură. Deacă păzitoriulu încăieratu de unu protivitoru mai tare de­­cătu elu s'ar pute căștiga atăta timpu, ca prin o pușcătură să'și căștige învingerea aceluia ș. a., atunci acestu casu s'ar numera între marginile apărării drepte în împregiurări străm­­torite seau în nevoan­e. 3) Din conceptulu: „Spre a se apera de unu atacu ne­­dreptu” urmează, că respingerea unui atacu după dreptu nu e nici o aperare de nevoie. Căndu d. e. s'ar pune secvestru de cătră deregătoria legală pe corpulu pădurei încredințate unui păzi­­toriu, se ți­ne o parte din ea, nici prin minte nu va putea trece vreunui păzitoriu, ca să se împretivească cu arma a­mănă. Totu asemenea, căndu unu vecinu s'ar afla în faptica stăpănire a unei șuvițe de pădure, chiaru și căndu o ar stăpăni fără de dreptu, păzitoriulu n'are dreptu nici cuvântu a răpi șuvnța aceea de la proprietariulu, ce o stăpănește în faptă, nici a rezd­uce și puterea împrotivirea potențioasă a vecinulău. 4) „Spre a se scăpa pe cine or pe alții de vreunu agaci nedreptu asupra vieții, libertății seu asupra averii. Terminulu: „asupra vieței,” cuprinde în cine op ue ata­­care asupra trupului. Așa­dar dreptulu de aneoape în nevoie este în contra atacului trupescu începăndu dela o palmă pre­­ste gură, dela pălirea cu ciomagulu c­ă cu bățișorulu pănă susu la pușcătură. Atacu în contra libertății ar fi acela, care împedecă volnicia cuiva de a lucra după cum voiește, d. e. căndu ai lega ne cineva, c­ă l'aru aresta m. a., această s'aru numi atacu în contra libertății. Atacurile asupra averei nu stau numai în derăpănarea a­­verei cuiva sau a lucruriloru­lui de avere, ci și în ripirea stăpănirei, ad. căndu ai lua dela cineva c cu puterea stăpănirea unei păduri și pu l'ai mai lăsa să­­ șie .. Căndu vreunu străinu răpește vreunu lucru mișcătoriu în­­credințatu îngri­jirei păzitoriului (totu arăta lemnărie or alte unelte). Căndu unu vecinu ară în pogonulu vecinului proprietariu ori otrămută semnulu seu movila mi răpește în stăpănirea sa din loculu altuia; aceste ambe cașuri sunt atacuri în contra averii proprietariului de păduri, și păzitoriulu de păduri e oblegatu, ca să respingă și cu puterea unu atacu ca acesta. Elu o face a­­cesta în puterea aperării averii, căce altufeliu s'ar perde fu­­ratulu locu pentru totudeuna. Și aperarea de atacu asupra zelogeloru încă e atacu a­­supra averii, pentru că păzitoriulu e cu dreptulu legalu pose­­soru alu zăloaggeloru. (Va urma.) Ungaria. O partită dintre ungurii țerii ungurești, ne primindu la foloasele cele materiale care suntu înaintate prin gubernui, umblă cu alte idei în capu, care sunt cu totulu opuse principiului noului edificiu al R­egatului Gubernulu nu se abate dela principiele sale și de aceea nici că sancționează statute și întreprinderi țintitore la flatarea separatismului naționalu. De acea se căiește și se plănge partita acesta, cu bună seamă cea națională, că statutele academiei ungurești încă pu sau sancționatu seu aprobatu, mi că A. memspil, carii ce aleseră în Pesta de membri la comitetulu economico-agronomicu nu primi­­ră aprobațiunea mai înaltă. „C. Z.” judecă aici, că aprobația susu atinsă nu Ca făcutu, fiindcă oamenii aceia ap da a lucra în contra tendinței UI­ spre care scopu nime nu poate fi sprijinitu de susu. Din părțile Carpatice se scrie, că pe cătu ține linia mun­­țiloru dela Carpații ecepusiani la munții gigantici pănă cătră Bavaria în susu s'a simțitu pe la 15 ale lunei zr. unu cutre­­muru foarte mare de pămăntu, care poate că prin comunicăciunile suptpământene au fostu vutritu și ajutatu și de vulcanicele materii ale munțiloru mai sudici. Periculo nu se întâmplară multe, ci mai numai înfricoșări.­­ Viena. Pentru anulu 1858 s'a defiptu unu numeru de re­­cruți de 103,115 feciori din totu imperiulu austriacu. Pe Au­­stria de josu singură cade unu numeru de 3094 de feciori, ca­­rii voru deveni suptu arme. Pit 03002 ala piriula mn Tr­ei TRANSSILVANIEI.

Next