Gazeta Transilvaniei, 1859 (Anul 22, nr. 1-59)

1859-07-01 / nr. 31

Jan vei Ed­e­a este regulatu o curea.­­ Pretiusu loru este pe 1 anu 10 f., pe diumetate anu 5 f. austr, inla­­intgulp Monarchiei. 4589. Pentru tieri straine 7f. 35 cr.per sem., si 14 f. 70 cr.pe 1 an. Se pre­­numera la tote postele s. r., cum toti cunoscutii nostri DD. corespondinti. Pentru serie „petit se ceru 8 cr. val. austr. OTRANSSILVANIEI. si la Monagemi­a Austriaca. Partea ofisioasa. ORDINĂCIUNEA miniștriloru de justițiă și de comerciu din 18. Mais 1859, cari pretindu din massă unu obiectu­l din care ce concede­mi regulă, pentru aceste țeri de imnepiă, procesura de învoielă pn casu, căndu neguțetorii, industrialii și fabricanții înprotocolați înceată cu serviciunile. (Saretu din Nr. trec.)­­ 19. Creditorii, propriu alui loru seu cărora li se cuvine unu dreptu de pemnu nu voru gi legați de pertrăptarea de învoieală. Cei din­tăi voru pute dar lua parte la pertrăptare numai cu suma ce o pretindu în casulu căndu nu ar pute reeși cu pretinderea proprietăței, iar' cei din urmă voru putea lua parte numai cu suma, cu care voru fi dechiărăndu, că nu voiescu să se țină de pemnu. Amăn­­doi și voru putea căuta drepturu reale și în timpulu cătu ține pertrăptarea de învoielă, înse spre acestu scopu voru păși în contra comitetulu creditoriloru. § 20. Decumva notariulu mi comitetulu voru ai aflatu, că celu puținu trei din patru părți a sumei pretinsiuniloru în­­simuate suntu capaci spre recunoaștere, atunci notariulu va în­­știința un modulu determinatu pn $ 12 arătu de creditorii a căroru apenincini ce recunoscură de drepte, cătu mi ne ceia, a căroru pretinsiuni încă nu ce dem­spape de drepte, despre lo­­culu, ziua și para traptărei de învoieală ce e de făcutu. Cu toate aceste, numai acei creditori, a căroru pretinsiuni se voru di propusu­la să se recunoască, voru pute partecepe la propun­­d­area decisiunei. § 21. La pertrăptare, aa carea ce voru chiama și comi­­tetulu creditoriloru și detoriulu, va fi președinte notariulu. Elu va arăta creditoriloru statulu massei dimpreună cu resul­­tatulu administrăciunei observate, mi alți îndreptărilorui făcute apoi va arăta toate socotelile și va asculta pe creditori despre complanarea propusă, luăndule spusele la protocolu. § 22. Ce se va dech­ăra unu atare numeru de creditori,­­ a căroru pretinsiuni s'au aflatu capaci spre a se recunoaște, pentru acceptarea învoielei că, suma totale a pretinsiuniloru neacoperite, atătu a celora recunoscute derepte cătu și a ce­­loru dech­ărate de nerepte, atunci și cei supravotați voru fi detori a se supune la complanare. Cu toate aceste, creditorii, a căroru pretineiuni, după regu­­lământulu de concursu, au unu dreptu de prioritate înaintea creditoriloru comuni, nu se voru pute sili ca să se scadă ceva din drepturile loru. Ei, dacă voru pretinde, voru căta să se împace pedeplinu. § 23. După ce se va fi făcutu învoiela, notariulu o va compune cu receruta deplinătate, acurateță și chiaritate apoi protocolulu susceputu dimpreună cu tote aptele pertraptărei 'lu va propune judecătoriei spre aprobare.­­ 24. Judecătoria va esamina toată procesura, înse aa acesta nu se va mesteca în de judecarea determinăciuniloru in­­terne și nice în aceea, dacă e învoiela cu scopu, ci se va convinge numai, dacă se au observatu diepuseciunile legali în privința formeloru pertraptărei. Dacă procesura se va afla după regulă, atunci judecătoria, reserbându recursulu din partea supradotațiloru, va întări numai decătu învoieala făcută, car' de se voru găsi defepte, ce se potu îndrepta, o va întări du­­pă ce le va fi îndreptatu ne aceste. După ce aprobarea va zi întratu în putere de lege, se va emite convoirea în forma și cu efectulu unei învoieli judecătorești, se va șterge în­­cetarea dreptului înculpatului de a'și administra liberu averea s'a apoi, averea lui pusă sub secestru­­ i se va restitui, de nu cumva după determinăciunile învoielei, va fi remasu în mănile celoru denumiți spre realisarea și spre împăcarea creditori­­loru, ear' notariulu și comitetulu creditoriloru se voru scoate din oficiulu loru. ) 25. Părțile ne voru căde ne creditorii, a căroru pre­­mu ce au recunoscutu de repte, voru căta să ce depo­­siteze judecătorește, dacă nu ce pa gi făcutu cu ei altă con­­învoire, (spre realisarea pretinsiuniloru loru, judecătoria le a da unu terminu amăsuratu cu acelu adausu că, dacă nu voru observa terminulu, seu dacă voru perde procesulu, atunci suma deuiic5 să se împartă propărciunatu între ceilalți partecepători ai învepoielei, întru vătu avea ce­va recere spre împăcarea loru. § 26. După aprobarea pertraptărei de învoielă, judecă­­toria va efectua totudeodată examinarea și dejudecarea purtă­­rei înculpatului. Spre acestu scopu se voru face constatările amăsurate înpregiurăriloru și decumva s'ar arăta că e cul­­posu, la întâmplata neputință de a împlini serviciunile, se va procede în contra lui după determinăciunile legei, cu toate că s'a făcutu complanarea. § 27. Prin învoiela concheiată, de nu cumva Ca pusu în ea de condiciune altu ceva, creditoriulu se va deslega de orce oblegăciune mai de­parte atătu în privința creditoriloru, carii și au însinuatu pretinsiunile la pertraptare, cătu și în pri­­vința celoru ce au amimisu această însinuare. § 28. Decumva nu s'a făcutu învoielă seu cea ue ca fă­­cutu, n5 ap fi aptu cu pe aprobare din cauza unoru defepte esen­­țiali, ce nu se potu îndrepta, atunci judecătoria va face ca pertraptarea să treacă numai decătu întru formarea procesată de concursu. Spre acestu scopu, ziua, în care ca azim­ă edip­­tulu pentru pertrăptarea de învoială ce va trăpta (considera) ca ziua deschiderei concursului și creditoriloru li se va da prin unu ediptu nou terminu scurtu, pentru ca întru că nu va fi de lipsă să'și însinue și limpezescă pretinsiunile loru prin în­­casă judecătorescă, eare întru tote altele se va procede după determinăciunile regulământului de concursu. § 29. Ordinăciunea de față va întra în activitate din ziua pu­­blicărei ei mi ce va aplica încă mi la tote încetările de ser­­viciun­ ale neguțetoriloru, fabricanțiloru și a le industriariloru, întâmplate mai dinainte, de nu cumva se va fi deschisu concursu asupra averei loru. Comitele Nadasd, m. p. Cavalerulu de Togănburg m. p. Ragrea neofisioasa. În 20. Iuniu nou 1859. De la poalele dealului Cetiu. (Încheiere.) Constitucionații căutară dar să pătimească de soartea ace­­loru viețuitori, cari au nenorocirea de a căpăta în viață res­­punsulu: „prea tărziu,” - că alții sau folositu cu resultatele

Next